5,627 matches
-
în împărăția luminii, e foarte posibil, „să înainteze în tărâmul beznei...” Dorința nu se fundamentează întotdeauna prin împlinire. Dorința poare rămâne la treapta de căutare: „eu calc / ușor ca un fulg / orizontul încins / terminat cu o pasăre...” și-apoi: „eu sui / din stea în stea / raza inimii...” (Spre împărăția luminii) Împărăția luminii - foarte posibil - poate să (ne) rămână închisă, inaccesibilă. Sunt limite peste care doar mintea își cuibărește lăcaș. Ne dorim vultur sprințar printre astre, dar suntem (rămânem) apriori limitați. Gândim
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
am să te mai văd, mă tem de tot ce vine, Și viitorul îl prevăd, cam sumbru fără tine, Singură-am rămas să lupt, mă las ademenită, De fantasme și balauri, ce stau să mă înghită. Trenu-n care m-am suit, nu vrea să mai oprească, O gară iată a trecut, o alta stă să crească, Și bucuria ce-o simțeam, cum 'mi-ncălzea obrazul, Bate-acum la alte porți, brusc a schimbat macazul. Odată, dragostea cântam sub cerul plin de stele
LIBERĂ DE TINE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364371_a_365700]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VISUL Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Era noapte si visam: se făcea că alergam pe urmele clipei fugare; eram într-un palat și tot suiam pe trepte solare încinse, ușor tremurau, arămii, treptele-atinse. Imponderabilă mă înălțam cât mai sus, cât mai departe, din cer mă chemau miriade de stele cu luciri de diamante. Referință Bibliografică: Visul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284
VISUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364470_a_365799]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > VIS Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Era noapte si visam: se făcea că alergam pe urmele clipei fugare; eram într-un palat și tot suiam pe trepte solare încinse, ușor tremurau, arămii, treptele-atinse. Imponderabilă mă înălțam cât mai sus, cât mai departe, din cer mă chemau miriade de stele cu luciri de diamante. Referință Bibliografică: Vis / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284
VIS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364471_a_365800]
-
în case, Iernile s-au nărăvit. În parc plânge o statuie, Pe un soclu de granit, Căci, de când suntem în UE, Tot mai rău ne-am cătrănit... În parc plânge o statuie, Mângâiată de un ram. Lângă ea, spre ceruri, suie Catedrala unui neam... Referință Bibliografică: În parc plânge o statuie / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎN PARC PLÂNGE O STATUIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364508_a_365837]
-
s-o prindă, și parcă-i simtevzbatul. NU înțelege credința-n cinste de ghiaur și-și pleacă în jos capul ca-un înfrânt... Părinții-aleargă-n țipăt cu vaiet ca să ridice rămasul cu frumos de fecioară. Într-un târziu inimi zdrobite o suie-n car de-ngropăciune și-n dangăt de clopot, toți îi jelesc curajul cinstei cu neprihănire... După-mplinirea celor de cuviință sătenii în credință tare au înfipt o cruce-n acel vârf de munte, ca să arate tuturor că cinstea n-are
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
preafrumosul ajutor dat neputinței fără fală. Așa și noi ne ducem traiul cu contribuții voluntare în jeg, păduchi și toate cele ce-s părți din viețile amare... Desigur, nu-s doar bucurii în lumea asta prost făcută, chiar dacă-n vis suim la cer și-o deslușim cât e de slută. Fiind deci viața curviștină cu fericirea omului, nu strică dacă-i pedepsită prin sila boschetarului. Atâta doar că în binomul format din om și din viață, pedeapsa omului revine când se
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
ochii împrospătați și treziți de apa vie iară SONET EXASPERAT umil se pierd în pulberi omeniri din când în când - o rază minunată smulge și izbăvește printre miri un fir de colb al lui „a fost odată” pe-o creangă sui înalt spre Dumnezeu pe alta mă scobor între suspine: la mijloc de cântar - oar' cine-s eu? ...stejari foșnesc - tot între rău și bine... dungat pușcăriaș mă plimb prin lume purtând stigmatele amestecat ...decât să-ntreb și nimeni nu mă
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
mâini, și de picioare, și să nu te pui pe plâns. să nu-mi faci vreo pomenire, nici în lut să nu mă bagi, arde-mă-n costum de mire și trei clopote să-mi tragi. și când fumu-ncet se suie vântu’ l-o împrăștia peste o colibă șuie, ignorând tradiția. ... iar tu singură vei duce, cum de-o viață tot ai dus, rămășițele sub cruce, câte-au fost, și câte... nu-s?! Referință Bibliografică: știi tu, oare? George Safir : Confluențe
ŞTII TU, OARE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364019_a_365348]
-
evidență cu date și fapte, informații de o valoare inestimabilă, dobândite prin cercetarea riguroasă a Arhivelor Comunei Suceveni, depistate și studiate meticulos la Arhivele Statului din Galați. Mutatis mutandis, aceasta nu este o „carte făcută din carte”, ci o lucrare sui generis, originală, construită cu erudiție și responsabilitate științifică. De asemenea, subliniem faptul că autorul și-a lărgit, amplificat considerabil informația sa asupra evoluției istorice, a dezvoltării periodice, social-economice, culturale, educaționale, a stării de sănătate a populației, a tradițiilor și valorilor
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI DE POMPILIU COMŞA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364016_a_365345]
-
cremenea din milenara glie, în sfântul său Stihar al inimii voință, și-a creat o nouă și-o sfântă Românie. El fiind triumf și când a fost înfrângeri, văzduhul plin de curcubeele răscrucii, i-au zămislit năprasnice furtuni și îngeri suind din Râpa Robilor pe Drumul Crucii. ---------------------------------------------------------- * Poem închinat tuturor românilor dragi, dar în mod expres prietenului meu, George Roca. Cu alese prețuiri, binecuvântări și prietenie! Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț 15 martie 2015 Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - SURÂSUL DIVIN
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
Mi-a zis: „Gică, tu dacă eu nu-ți zic să te oprești, nu te oprești? O ții așa fără oprire?” Eu așa eram!... Apoi mai erau momente când mă apuca suca să vin acasă, când eram la București. Mă suiam în tren și plecam la părinți, la Arghira. Atunci nu erau telefoane și fiindcă n-am ajuns la antrenament, au intrat toți în panică. N-am anunțat pe nimeni că plec și s-au speriat că am pățit ceva. Vre
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
CATRENE CU MIGRENE 7 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului aș vrea să scriu pe un alt nor de altă culoare cu stele lucitoare părăsite de paloare dar cum să sui pe cer cu lacrimi acolo raiul desplteste patimi eu am să scobor o răzvrătire să nu ucid furtuni nici nori de ploi să pot să înfloresc o stea iar printre răsuflări de vânt să îți citesc notițe epopeea mea migrena
CATRENE CU MIGRENE 7 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363521_a_364850]
-
Bihor și a fost un cunoscut poet creștin și deținut politic. A trecut la cele veșnice în 1989. TRENUL VIEȚII Un lung tren ne pare viața. Ne trezim în el mergând, Fără să ne dăm noi seama, Unde ne-am suit și când. Fericirile sunt halte, Unde stăm câte-un minut, Pana bine ne dam seama, Sună, pleacă, a trecut. Iar durerile sunt stații! Lungi, de nu se mai sfârșesc Și în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc. Arzători de
O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR LA INTRAREA BISERICII DIN SĂDINCA [Corola-blog/BlogPost/362284_a_363613]
-
silabe împreunate ale cuvântului Shinto deslușesc înțelesul de Cale a Zeilor. Pregătirea mea științifică nu exclude umanismul de mare inspirație și clarviziune. Am simțit imediat cum devin mai bun și am ocolit cu grijă furnicile uriașe care încercau să se suie pe picioarele mele de “Gulliver în Țara Piticilor”, semn că m-au adoptat în universul lor. Sper să fi reflectat în aceste rânduri o părticică din măreția credinței șintoiste. Banchetul final a avut loc la Miyako Hotel, fiind “asortat” cu
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
Tine se roagă să-I împrumut moartea întreagă; jumătate e Vineri, jumătate Iisus, jumătate mi-i țărm din tot ce-mi sunt moarte. Azi Te-ai mutat atât de departe, Ca-n începuturile lumilor calme... Îngăduie în locul Lui să mă sui! De-acolo, necugetat de sus, să Te strig cu sângeratele palme Lasă-mă să Te sorb din lumină până se va face întuneric peste tot pământul, și nu doar în partea jumătății mele de Iisus. Cum Te-ai mutat atât
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
pe directorul spitalului din Cîmpina. Ce-o fi vorbit ea cu doctorul, nu știu, pentru că ea n-a vrut s-o consulte de față cu mine, concluzia a fost că are diabet și că trebuie internată urgent. Foarte bine. Am suit-o în mașină și am dus-o la Elias. A doua zi, nu mai era la Elias. Dispăruse. Mă amuza strădania lui Ionuț de a-mi ascunde locul unde era internată. A stat acolo mămicuța lui Ionuț vreo două săptămîni
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Brăzdarele plugurilor se înșiră pe pământul reavăn, îngrășat de cu toamna. „Boi plăvani, în câte șase, trag, se opintesc în juguri, brațul gol apasă-n coarne, fierul trage brazde lungi (...) Semănătorii harnici, cu sacul subsuoară, pe culme, pe vâlcele se suie și se coboară, zvârlind în a lor cale sămânța după vânt”. În pacea amurgului, soarele scapătă-n asfințit, înghițit de pădurea cu stejărei a lui Mitică Sultanii. Plugarii domanișani se întorc de la arat, veseli, hăulind pe lângă juguri, îndemnând plăvanii care
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Orizont > Selectii > MELODIE ÎN MINOR Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului melodie in minor Pe clapa veche de pian, cântam și eu și tu, acum mai an' o melodie care-ncet suia spre steaua ta, spre steaua mea. Era o partitură de duet, dintr-un iernatic ton de menuet, cântată-ncet sub cerul gol în fa diez, în si bemol. O ascultau mirații trecători și-o murmurau iubiții din catren dar cei
MELODIE ÎN MINOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360841_a_362170]
-
treierat, căci unchiul pr. Berca avea tractor și batoză, mergea cu Pakardul la Calomfirești. De data asta împreună cu prof. Alfons Popescu - tot teleormănean, fiu de preot, iubitor al porumbeilor. După o masă bună cu vioară și romanțe, nea Alfons se suie în pod, la porumbei. N-a mai coborât pe scară, alunecând de la 6-7 m pe batoză și apoi jos. Sportivul Alfons Popescu n-a avut nicio zgârietură. Mare veselie a fost în continuare, cu vin popesc, curcani, gâște pe varză
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
liberi”, fiind prin aceasta complici la realizarea nedreptății: Lângă zidul cetății aștepta gloată multă./ Unii ne-au dus crucile,/ Atunci când nu le-am mai putut duce./ Mai târziu tot ei ne-au bătut piroanele/ Și ne-au ajutat să ne suim pe cruce./ I-am privit în ochi:/ Ochii lor erau simpli, fără nicio remușcare:/ Ei îndepliniseră doar poruncile, orișicare. (Ioan Victor Pica, „Ode la oameni”, p. 464). Poate din acest motiv, unul dintre cei care au îndurat temnița comunistă afirmă
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
25 august 2011 Toate Articolele Autorului un ochi pe față un ochi pe dos, mereu, haina timpului. toamna ruginie, lumină rece, pe drum bătătorit. bântuit de furtuni, suflet-poezie, fulger în dar. ciocârlie-tril, dimineață de vară, muntele-cântec. pârtie de brazi, verdele suind voios vârfuri amare. mângâierea ta crestele munților în plecăciune depărtările inimă călătoare clipă fugară Referință Bibliografică: Gânduri in haiku / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 237, Anul I, 25 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana
GÂNDURI IN HAIKU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360934_a_362263]
-
altare cu poeme”. Ca tipar formal, cartea, ca și poemul reprezintă un echivalent al universului platonician concentrat în jurul unui punct („sub talpa lui Dumnezeu”) din care „fiul firii-nalte” înalță axa semiozei infinite ca o coloană de lumină.: „și eu sui din stea în stea raza inimii” ( Spre Împărăția luminii). Conform viziunii platoniciene, cosmosul e un corp perfect , o sferă închisă care conține mai multe sfere concentrice, axa sferelor concentrice fiind coloana de lumină: „ce să faceți voi cu mine / (...) / / între
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
importanță volumului enorm de date care condiționează păstrarea centrului de greutate în suprafața de sprijin. Marea majoritate a oamenilor nici nu știu ce este, și în special unde se află, propriul centru de greutate. Și totuși toți, absolut toți oamenii valizi, merg, suie chiar scări sau se cațără pe stânci abrupte, variind astfel relația între centul propriu de greutate și varietatea condițiilor de sprijin. Omul a devenit conștient de dificultatea de menținere a echilibrului său abia când a încercat să învețe un robot
LOGICA UMANĂ CREEAZĂ PĂPICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360993_a_362322]
-
pe drept cuvânt sunt de acord cu apostolul Pavel când scrie în 1 Corinteni 2:9: ,,Dar, după cum este scris: ,,Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, si la inimă omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Este foarte important pentru noi oamenii că în această viață fragilă ce o trăim să începem să-L cunoaștem pe Dumnezeu prin intermediul vieții Fiului Său ce
FRAGILITATEA VIETII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363168_a_364497]