1,440 matches
-
sau altul, aceste obiecte (persoană sau lucru) se sustrag sau amenință cu această intenție, acest lucru îl face pe subiect să se confrunte deodată cu propria sa fragilitate și activează în mod dureros un sentiment intolerabil de dependență: raptus-ul suicidar, în contextul anxiogen, are drept finalitate încercarea de a pune capăt acestei percepții inacceptabile. Dacă evenimentul, în mod aparent cauzal, are valoare de pierdere, acest lucru se întâmplă mai ales datorită efectului de repetare a amenințării de pierdere narcisiacă. Subiacent
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dacă acesta devine prea apropiat, atunci apar fantasme agresive sau legate de moarte și se dezvoltă o angoasă destructurantă. După Jeammet și Birot (1994), comparativ cu adolescenții care prezintă același tip de probleme dar fără să fi trecut la actul suicidar, adolescenții predispuși la sinucidere se caracterizează prin absența unor factori de protecție (factori de rezistență la șocuri); ei citează „ gradul redus de utilizare al mecanismelor de apărare aparținând registrului obsesional vizând tensiunea (anulare, formațiune reacțională, raționalizare, sublimare)...și gradul redus
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu tentativa de suicid, chiar dacă există în mod incontestabil direcții de tensiune și axe conflictuale comune pentru diferitele tentative de suicid. Ponderea celor două dimensiuni prevalente, respectiv dimensiunea depresivă, dimensiunea impulsivă, explică diversitatea tablourilor semiologice și psihopatologice subiacente însuși „actului suicidar”: adolescenții care comit acest gest suferă de o tulburare a cărei gravitatea este foarte variabilă și nu prezintă în mod necesar o patologie mentală indentificabilă din punct de vedere nosografic. Totuși, însuși gestul suicidar trebuie înțeles întotdeauna ca un gest
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
semiologice și psihopatologice subiacente însuși „actului suicidar”: adolescenții care comit acest gest suferă de o tulburare a cărei gravitatea este foarte variabilă și nu prezintă în mod necesar o patologie mentală indentificabilă din punct de vedere nosografic. Totuși, însuși gestul suicidar trebuie înțeles întotdeauna ca un gest grav care necesită o evaluare și care reclamă sistematizări atât în termenii dinamicii intra-psihice individuale cât și în termenii interacțiunilor familiale. CONSECINȚELE GESTULUI SUICIDAR Oricare ar fi gravitatea sa aparentă, gestul suicidar îi
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
indentificabilă din punct de vedere nosografic. Totuși, însuși gestul suicidar trebuie înțeles întotdeauna ca un gest grav care necesită o evaluare și care reclamă sistematizări atât în termenii dinamicii intra-psihice individuale cât și în termenii interacțiunilor familiale. CONSECINȚELE GESTULUI SUICIDAR Oricare ar fi gravitatea sa aparentă, gestul suicidar îi face întotdeauna să reacționeze pe cei apropiați, în primul rând pe părinți. Ideea că un tânăr adolescent a dorit să pună capăt zilelor sale mobilizează afectele, emoțiile, fantasmele și fanteziile fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
gestul suicidar trebuie înțeles întotdeauna ca un gest grav care necesită o evaluare și care reclamă sistematizări atât în termenii dinamicii intra-psihice individuale cât și în termenii interacțiunilor familiale. CONSECINȚELE GESTULUI SUICIDAR Oricare ar fi gravitatea sa aparentă, gestul suicidar îi face întotdeauna să reacționeze pe cei apropiați, în primul rând pe părinți. Ideea că un tânăr adolescent a dorit să pună capăt zilelor sale mobilizează afectele, emoțiile, fantasmele și fanteziile fiecăruia. Tentativa de suicid este, de asemenea, o modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de a obține o diminuare, sau chiar o dispariție a simptoamelor: - cele mai invalidante: lentoarea, retragerea, dezinteresul, iritabilitatea majoră care blochează relațiile sociale etc.; - cele mai dureroase: suferința morală, devalorizarea, ideea de culpabilitate etc.; - cele mai amenințătoare: idei sau proiecte suicidare. Dar obiectivul primordial al terapeutului trebuie să fie acela de a re-dinamiza, a revitaliza și a relansa travaliul psihic propriu acestei vârste. Ori, acest travaliu psihic îl confruntă în mod necesar și într-o manieră aproape inevitabilă pe adolescent cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
special în plan cardiovascular. În plus, riscul letal legat de utilizarea lor este foarte mare în cazul unei supradoze: ori, așa cum am menționat în capitolul privind sinuciderea, medicamentele prescrise adolescentului constituie unul dintre principalele mijloace folosite la trecerea la actul suicidar. Aceste diferite argumente contribuie la stabilirea faptului că antidepresivele nu mai constituie tratamentul stabilit cu prioritate în cazul episodului depresiv major din adolescență. Ele rămân interesante în cazul unei comorbidități cu o hiperactivitate/deficit de atenție, un enurezis sau o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
termen mediu și lung. Trebuie însă să punem în balanță acest risc cu efectul negativ pe care îl are un episod depresiv sever și prelungit asupra funcționării sociale, familiale și academice ale unui adolescent, fără a mai vorbi de riscul suicidar. SPITALIZARE ȘI SCHIMBĂRI ALE MODULUI DE VIAȚĂ Dacă în cea mai mare parte a timpului tratamentul depresiei la adolescență se efectuează ambulatoriu în cadrul consultațiilor psihiatrice și psihoterapeutice, putem fi puși uneori în situația de a propune adolescentului o internare completă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de a propune adolescentului o internare completă. Acest lucru se va întâmpla mai ales în cazul unei depresii grave, a unei depresii însoțită de idei delirante congruente sau nu dispoziției, a unei dorințe de a muri sau a unor conduite suicidare, cu scopul de a proteja adolescentul de el însuși. Internarea completă este aproape totdeauna necesară în cadrul unei afecțiuni bipolare. Poate fi, de asemenea, necesară în cazul în care se observă unele interacțiuni cu mediul patogene care pot constitui un factor
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fi cu atât mai eficientă cu cât indicarea ei va putea fi negociată cu tânărul și cu părinții săi și ea se va înscrie într-un proiect de îngrijire mai amplu. Chiar și într-un cadru de relativă urgență (amenințare suicidară de exemplu), este de preferat să amânăm cu câteva zile momentul internării, acest timp rezevat pregătirii permițând acceptarea cu mult mai multă ușurință a cadrului și constrângerilor ulterioare legate de șederea în spital. O spitalizare de urgență are intr-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
an ,dar pentru alte motive decât tentativa de suicid și n-au discutat despre aceasta în timpul consultației, în sfârșit 9,3% dintre acești tineri cu tentativă de suicid n-au întâlnit nici un cadru medical nici ca urmare a gestului lor suicidar nici pentru vre-un alt motiv... Astfel de rezultate ne obligă să ne gândim că, în cadrul evaluării globale, ar trebuie inclus în mod aproape sistematic un chestionar al medicului privind gândurile sau comportamentele suicidare ale pacientului său adolescent. Considerând că
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nici ca urmare a gestului lor suicidar nici pentru vre-un alt motiv... Astfel de rezultate ne obligă să ne gândim că, în cadrul evaluării globale, ar trebuie inclus în mod aproape sistematic un chestionar al medicului privind gândurile sau comportamentele suicidare ale pacientului său adolescent. Considerând că absența unei reorganizări sau a unei schimbări (individuală sau familială) după gestul suicidar poate constitui unul din factorii favorizanți evocați în mod regulat în legătură cu riscul de recidivă, vom înțelege mai ușor necesitatea acestei evaluări
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ne gândim că, în cadrul evaluării globale, ar trebuie inclus în mod aproape sistematic un chestionar al medicului privind gândurile sau comportamentele suicidare ale pacientului său adolescent. Considerând că absența unei reorganizări sau a unei schimbări (individuală sau familială) după gestul suicidar poate constitui unul din factorii favorizanți evocați în mod regulat în legătură cu riscul de recidivă, vom înțelege mai ușor necesitatea acestei evaluări active. Aceasta poate fi realizată de medicul de „asistența primară” care întâlnește adolescentul, de generalist, de medicul de urgență
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
acestui tânăr: sunt tentative de suicid care pot fi considerate ca fiind de gravitate minimă, aceasta însă doar după evaluare. Cea de a doua atitudine afișată în timpul terapiei are drept obiectiv esențial calmarea, controlarea și protejarea. Am văzut deja, actul suicidar corespunde adesea unei excitații debordante și traumatice pe care adolescentul n-a reușit s-o stăpânească doar prin mecanismele de apărare psihică. Excitația însoțește în mod frecvent gestul suicidar, amplificând excitația internă și participând la o anume consolidare negativă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
drept obiectiv esențial calmarea, controlarea și protejarea. Am văzut deja, actul suicidar corespunde adesea unei excitații debordante și traumatice pe care adolescentul n-a reușit s-o stăpânească doar prin mecanismele de apărare psihică. Excitația însoțește în mod frecvent gestul suicidar, amplificând excitația internă și participând la o anume consolidare negativă. Dacă avem în vedere faptul că această excitație a anturajului, combinată cu aceea a tânărului, poate să aducă beneficii secundare notabile (de exemplu atenuarea temporară a conflictelor familiale sau obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a personalului medical. A controla însemnă ca medicul să se asigure, pe cât posibil, că delimitările interindividuale intra-familiale sunt respectate, că excitația subiectului nu-l va distruge chiar pe el însuși și că nu mai există alt mijloc decât gestul suicidar pentru a încerca să înlăture o excitație debordantă; bineînțeles, dobândirea acestor cunoștințe cere un minim de timp și se bazează în mare parte pe calitatea cadrului terapeutic inițial. A proteja înseamnă că medicul trebuie să stabilească niște limite, somatice și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dar dovadă în legătură cu ce? PRIMA ETAPĂ A ÎNGRIJIRII: STRATEGIE DE EVALUARE PSIHOLOGICĂ INDIVIDUALĂ ȘI FAMILIALĂ În fața unui subiect care a avut o tentativă de suicid, recentă sau mai veche, sau în fața unui subiect care evocă posibilitatea unei treceri la actul suicidar, este indispensabil să identificăm unele manifestări simptomatice sau comportamente asociate (factori de risc). Putem distinge simptoamele de prim rang (dimensiunea anxio-depresivă), de rangul doi (dimensiunea impulsivă și organizarea personalității), de rangul trei (mediu contextual). FACTORII DE PRIM RANG: DIMENSIUNEA ANXIO-DEPRESIVĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sau comportamente asociate (factori de risc). Putem distinge simptoamele de prim rang (dimensiunea anxio-depresivă), de rangul doi (dimensiunea impulsivă și organizarea personalității), de rangul trei (mediu contextual). FACTORII DE PRIM RANG: DIMENSIUNEA ANXIO-DEPRESIVĂ Dimensiunea anxio-depresivă se stabilește prin: - identificarea ideațiilor suicidare, diferențiind pe cât posibil ideile suicidare (a gândi să se omoare), intențiile suicidare (a gândi să se omoare într-un anumit mod) și proiectele suicidare (a planifica și a-și procura materialul necesar pentru a realiza proiectul, de exemplu: să acumuleze
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
risc). Putem distinge simptoamele de prim rang (dimensiunea anxio-depresivă), de rangul doi (dimensiunea impulsivă și organizarea personalității), de rangul trei (mediu contextual). FACTORII DE PRIM RANG: DIMENSIUNEA ANXIO-DEPRESIVĂ Dimensiunea anxio-depresivă se stabilește prin: - identificarea ideațiilor suicidare, diferențiind pe cât posibil ideile suicidare (a gândi să se omoare), intențiile suicidare (a gândi să se omoare într-un anumit mod) și proiectele suicidare (a planifica și a-și procura materialul necesar pentru a realiza proiectul, de exemplu: să acumuleze medicamentele și să le ascundă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dimensiunea anxio-depresivă), de rangul doi (dimensiunea impulsivă și organizarea personalității), de rangul trei (mediu contextual). FACTORII DE PRIM RANG: DIMENSIUNEA ANXIO-DEPRESIVĂ Dimensiunea anxio-depresivă se stabilește prin: - identificarea ideațiilor suicidare, diferențiind pe cât posibil ideile suicidare (a gândi să se omoare), intențiile suicidare (a gândi să se omoare într-un anumit mod) și proiectele suicidare (a planifica și a-și procura materialul necesar pentru a realiza proiectul, de exemplu: să acumuleze medicamentele și să le ascundă sau să cumpere o sfoară pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
trei (mediu contextual). FACTORII DE PRIM RANG: DIMENSIUNEA ANXIO-DEPRESIVĂ Dimensiunea anxio-depresivă se stabilește prin: - identificarea ideațiilor suicidare, diferențiind pe cât posibil ideile suicidare (a gândi să se omoare), intențiile suicidare (a gândi să se omoare într-un anumit mod) și proiectele suicidare (a planifica și a-și procura materialul necesar pentru a realiza proiectul, de exemplu: să acumuleze medicamentele și să le ascundă sau să cumpere o sfoară pentru a se spânzura și s-o ascundă așteptând momentul potrivit). Există, bineînțeles, o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
secția de reanimare uneori... Importanța acestei spitalizări este apreciată în mod diferit de autori: unii o consideră utilă pentru a separa adolescentul de cadrul său obișnuit de viață, pentru a controla mai bine ansamblul parametrilor care au condus la gestul suicidar, pentru a permite adolescentului o regresie terapeutică prin ea însăși (Schrut, Teicher, Duché). Alți autori notează faptul că frecvența recidivelor nu este modificată cu nimic de existența sau inexistența unei spitalizări. Conform acestora din urmă, doar perioadele lungi de spitalizare
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
zile și 13% dintre aceștia rămân 7 zile sau mai mult (anchetă Inserm, Gasquet și Choquet, 1993); - spitalizarea prelungită în mediu specializat nu este preconizată de majoritatea autorilor, cu excepția cazurilor particulare; se poate avea în vedere o spitalizare atunci când actul suicidar este expresia simptomatică a unei perturbații grave (episod delirant acut, schizofrenie), sau atunci când mediul de viață obișnuit pare a fi în mod deosebit patogen sau destructurat; - spitalizarea într-o unitate specializată este recomandată de unii autori (Pommereau, 1995; 1996), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fi situația obișnuită și nu poate sau nu va putea fi posibil decât în marile centre urbane. În aceste unități, o spitalizare pe bază de contract pe o durată de trei până la patru săptămâni, uneori cu ușoare prelungiri în funcție de gestul suicidar și de spitalizarea în regim de urgență, oferă adolescentului și familiei sale cadrul evaluativ, de susținere și de echilibru, de regresie temporară, de elaborare a unui protocol de supraveghere medicală care, cel puțin așa speră promotorii acestui tip de spitalizare
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]