2,764 matches
-
fel de seceră, cu un lanț... O rotește cu o iuțeală extraordinară... nu scapă nimeni... se apropie de Alexandru... achingii văd pericolul... Îl doboară pe Alexandru la pământ... unul din ei Îi pune vârful suliței În piept... Alexandru văzu vârful suliței coborând asupra lui și Îi simți oțelul apăsându-i coastele, căutându-i inima. Știa că peste o clipă va muri și nu Înțelegea de ce. Închise ochii. Nu mai simți nimic, dar auzi un geamăt prelung și un trup fără viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lung de spaimă Îl Înfioră și auzi alte trupuri căzând În jurul lui. Rămase cu spatele lipit de pământ, fără să vadă nimic, apoi dădu la o parte cadavrul care căzuse peste el, se propti Într-un cot și deschise ochii. Sulița care ar fi trebuit să-l străpungă era lângă el, ruptă În două. Achingiul care voise să-l ucidă zăcea inert la pământ. Ceilalți achingii care formaseră escorta erau și ei pe jos. Nici unul nu respira. Nici o picătură de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl apăra așa cum nimeni nu l-ar fi putut apăra. Nici chiar oștenii scutului și spadei. Umbra Își aruncă secera cu lanț la picioarele cailor, iar caii se prăbușiră, cu un nechezat dureros. Apoi scoase o armă lungă, poate o suliță sau o halebardă, se aruncă la pământ și se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând picioarele cailor care nu căzuseră până atunci. Primii spahii doborâți se ridicară, dar nu mai erau călăreți, ci pedestrași, iar ridicarea lor fu doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de pași În fața Cuceritorilor! Deschideți-le drumul! Lăncierii lateral, spadasinii pe două coloane! Corpurile doi și trei cavalerie pregătite pentru atac pe patru rânduri, În urma Apărătorilor! Răzeșii În formație de apărare! La cea mai mică primejdie asupra voievodului, zid de sulițe și scuturi până ajung Apărătorii! Înțeles? Capetele căpitanilor de steaguri se Înclinară, dar nici o voce nu se auzi. Doar Erina cuteză să spună, cu uimire: - Cosmin... ești călare cu spada În mână... - Și cum ar trebui să fiu? Începem atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cinci mii de ieniceri, strecurați În tăcere pe flancuri, ascunși de păduri, atacaseră formația de răzeși În care se afla voievodul. Corpul de elită al sultanului. Până la Ștefan mai erau de parcurs două mii de pași. Ienicerii zdrobiseră, prin atac la suliță, primele trei rânduri de răzeși. Erau luptători experimentați, cruzi și rapizi. Țăranii Moldovei nu puteau rezista prea mult. Secundele deveniră lungi, sfâșietoare, interminabile. Totul se petrecea cu Încetinitorul. Oană văzu un grup de ieniceri străpungând ultimul zid În jurul voievodului. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
petrecea cu Încetinitorul. Oană văzu un grup de ieniceri străpungând ultimul zid În jurul voievodului. Îl văzu pe Ștefan scoțând spada și părând lovitura de iatagan a unui ienicer. O văzu pe Erina apărându-se cu sabia de o lovitură de suliță și lipindu-și spatele de voievod. Văzu răzeșii căzând unul după altul. Așa fusese, poate, la Valea Albă. Mai erau o mie cinci sute de pași. Oană auzea răsuflarea grea a calului, tropotele Apărătorilor În urma lui și zgomotele bătăliei departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spintecați orizontal, prăbușindu-se În iarbă. Erina atacată de patru ieniceri. Oană simți un gol În stomac. Mai avea șapte sute de pași. Cei patru căzuți la pământ, cu mici steluțe metalice Înfipte În gât. Alexandru ajungând la domnitor, blocând o suliță cu lovitura joasă de buzdugan pe care i-o arătase tatăl său și tăind pieziș cu sabia. Erina salvată. Voievodul În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rîurilor. 10. La vederea Ta se cutremură munții; se năpustesc rîuri de apă; adîncul își ridică glasul, și își înalță valurile în sus. 11. Soarele și luna se opresc în locuința lor, de lumina săgeților Tale care pornesc, de strălucirea suliței Tale care lucește. 12. Tu cutreieri pămîntul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mînia Ta. 13. Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău, sfărîmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii pînă în vîrf. (Oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
în alcovuri, uși cu benzi de alamă sau pereți albi care cu siguranță ți-ar putea revela ascunzători secrete, dacă ai ști unde să apeși. Femeile hijra îl conduc pe Pran printre gărzile în livrea, care moțăie sprijinite în vârful sulițelor de modă veche, urcă niște trepte și o iau pe un coridor lung, alambicat, străjuit din ambele părți de lespezi de marumură, reprezentând tot felul de scene complicate. Dincolo de păsările frumos sculptate și de flori, se întrevăd spații încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-și dezvolte talentul. Cea mai arzătoare dorință a sa era ca un Daly să câștige Cupa Kadir și pentru o vreme tânărul „PC“ păru cel indicat. Cursele de porci păreau să se potrivească cu temperamentul tânărului ofițer, începând cu greutatea suliței lungi de nouă picioare, până la trofeul cu colți mari, curbați, montat deasupra patului său din cantonament. Nimic, după cum spunea el, nu-l incita mai mult decât strigătul șefului vânătorilor, „Woh jata hai“ pe măsură ce masculul cel mare începea să alerge înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scârțâit al patului, pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care nu putea fi prins, iar omul în șa se apleca să vadă dacă e bun de călărit. Prea mic? Femelă? Își pregătește sulița orizontal, un pic dezamăgit, expiră, se oprește brusc și se întoarce pentru o nouă rundă, poate mai incitantă. Dar, ah! Dacă ar fi fost unul dintr-ăia mari...! Iar aici, numai să audă strigătele de încurajare și ar lua-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
clipa cea de pe urmă! Însă numai după ce tânărul și eroicul vânător își condusese calul la limita epuizării și ceilalți călăreți rămăseseră cu mult în urmă, numai atunci se întorcea animalul să atace și abia avea timp să lase în jos sulița și s-o îndrepte spre țintă, exact în locul acela vulnerabil, deasupra umărului, simțind deodată cum i se scutură tot brațul din cauza șocului și a greutății porcului care, din alergare se înfige în lama ascuțită pe ambele părți și abia acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceai rece la invitația chaiwallah-ului, pentru ca apoi să se întoarcă repede, la momentul de dinaintea gloriei finale și s-o ia de la capăt. Nu se aseamănă cu nimic. Nimic pe lumea aceasta. Tânărul PC a fost decorat de Club (pentru zece sulițe bine țintite) încă de când era novice la Abbotabad. N-a câștigat niciodată Kadirul, a pierdut la mustață în favoarea unui individ de la Skinners, dar cel de-al doilea loc, pe care și l-a adjudecat, a fost de ajuns ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în timp ce el îl aleargă până la epuizare, îmbătat de conștiința faptului că o singură greșeală l-ar arunca pe jos, cu riscul de a fi luat în colți; asocierea dintre clănțănitul dinților și țipăt atunci când „bătrânul Rusty“ s-a înfipt în sulița de bambus de nouă picioare - toate acestea i-au reamintit că este bărbat, că este „mână de fier“, iar lumea și toate creaturile care trăiesc în ea sunt la dispoziția sa. Aceeași autoritate, aceeași putere, se reflectă spre Privett-Clampe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țâșnind puternic și problematic în interiorul său. Zilele de la începutul căsătoriei au fost cele mai fericite din viața lui Privett-Clampe . Simțea că se află în zorii existenței sale și că putea spera la o eternitate neîntreruptă de vânătoare de porci cu sulița, în compania pathanilor și avându-și soția alături. Atunci, cum era și firesc, dezastrul n-a întârziat prea mult. Precum eroii din tragediile lui Shakespeare, care-l plictiseau teribil în școală, tânărul PC a avut și el un punct slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un neam depărtat; căci Domnul a vorbit. 9. Vestiți aceste lucruri printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie, toți oamenii de război! 10. Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, și cosoarele în sulițe! Cel slab să zică: "Sunt tare!" 11. Grăbiți-vă și veniți, toate neamurile de primprejur, și strîngeți-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi. 12. Să se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
mare iubire! Suflet Rătăcitor Ești suflet rătăcitor pe poteci de rouă, Ce scrii plângând pe margini de cărări când plouă, Pe unde rătăcești ca un zănatic visător în căutarea gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de odinioară a lui Israel, pentru că l-au jefuit jefuitorii și le-au stricat butucii de vie... 3. Scuturile vitejilor săi sunt roșii, războinicii sunt îmbrăcați cu purpură; fulgeră carăle de focul oțelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, și sulițele se învîrtesc. 4. Duruiesc carăle pe ulițe, se năpustesc unele peste altele în piețe; parcă sunt niște făclii la vedere, și aleargă ca fulgerele... 5. El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de silnicie, și care nu încetează să se dedea la răpire. 2. Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carălor! 3. Se aruncă năvalnici călăreții, scînteiază sabia, fulgeră sulița. O mulțime de răniți! Grămezi de trupuri moarte! Morți fără număr! Cei vii se împiedică de cei morți! 4. Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim Cuvîntul Domnului. 3. El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța să facă război; 4. ci fiecare va locui sub vița lui și sub smochinul lui, și nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au găsit o crăpătură În burta unui deal, au intrat și au văzut că mica grotă se lărgea. Acolo i-a dibuit, nu peste multă vreme, potera trimisă după ei. S-au ridicat și-au dat să se apere, dar sulițele războinicilor i-au străpuns Înainte de a apuca să azvârle pietrele. Au căzut unul peste altul, aproape Îmbrățișați. Legea nescrisă era aspră atunci cu hoții. Urmașul și Păgubitul au intrat și ei În grotă, dar nu mai era nimic de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a apuca să azvârle pietrele. Au căzut unul peste altul, aproape Îmbrățișați. Legea nescrisă era aspră atunci cu hoții. Urmașul și Păgubitul au intrat și ei În grotă, dar nu mai era nimic de făcut. Războinicii și-au luat Înapoi sulițele Însângerate și s-au Îndreptat spre ieșire. Celor doi mai În vârstă li se tulburaseră, nu știau de ce, sufletele. I-au pus pe morți unul În brațele altuia, au presărat peste ei boabe de grâu, o mână de scoici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-o dezmierde nu ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot Israelul să-și întărească stăpînirea, ca să-l pună împărat, după cuvîntul Domnului cu privire la Israel. 11. Iată, după numărul lor, vitejii care erau în slujba lui David. Iașobeam, fiul lui Hacmoni, unul din căpitanii de seamă. El și-a învîrtit sulița peste trei sute de oameni, pe care i-a omorît dintr-o singură dată. 12. După el, Eleazar, fiul lui Dodo, Ahohitul, unul din cei trei războinici. 13. El era cu David la Pas-Damim, unde se strînseseră Filistenii pentru luptă. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]