26,448 matches
-
ridice. Să le spună ceva. Popa ținti și trase. Alicele iuți i se-nfipseră-n trup sfârtecându-l. N-am făcut nimic! răcni Adrian nebunește și popa mai trase o dată. Pentru experiențe, mai zise cineva, și Adrian se prăbuși fără sunet. În mintea lui se-nvălmășeau monștrii. Și mereu spusa aceluia experiențe, experiențe, experiențe, ce se auzea din ce în ce mai slab și Adrian zâmbi mulțumit. Găsise medicamentul. Dar oare ăsta era? Totul se cufundă în beznă. O nouă lovitură primită n-o mai
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
care potențează adevărul. Muzica (Chris Jordan) joacă un rol esențial în spectacol. Fragmente foarte cunoscute din repertoriul clasic, frînturi din folclorul evreiesc și o compoziție originală alcătuiesc țesătura dramatică a spectacolului. În lagăr, în vecinătatea durerii și a morții, armonia sunetelor și a mișcării vine din altă lume; torționarii o folosesc pentru a crea aparența unei lumi reale. Interpreții se străduiesc să evoce ce ar mai putea rămîne din sublim, cînd el este întinat în organicitatea sa; sînt ireproșabili cînd joacă
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
zece minute s-a făcut noapte de tot. Treptat, se aud țipete de păsări, cîntece frenetice în bezna ce s-a lăsat ca la tropice în junglă. Viața pînă atunci încremenită pune stăpînire umedă pe întunericul dens. Sigur că toate sunetele acelea grotești sînt semnale,... o conversație febrilă... a speciilor... Miroase parcă a oțet, a fructe putrede, - un miros vechi de toamnă în livezile bogate de pe vremuri... În cîteva minute, mă obișnuisem cu noaptea artificială străbătută de glasurile ascuțite ale păsărilor
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
expertă a degetelor, și brusc o trase iarăși spre mine, în același loc, făcînd-o să treacă printre gratiile cuștii. Ei, asta nu mai era o întîmplare! Mi-a venit să țopăi pe loc ca Jimmy, - și chiar am sărit scoțînd sunete guturale, găsind repede tonul în timp ce mă rostogoleam îndărăt prin tenebrele genealogiei înainte de a deveni om și de a putea să strig, articulat, ce-mi trecea atunci prin minte: Suzy, ești formidabilă! Suzy mă plăcea! Văduva singuratecă își găsise înfine "alesul
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
dă sentimentul provizoriului; abia te-ai îmbarcat, și ai și ajuns la destinație; cele cîteva ore necesare ca să traversezi oceanul nu reprezintă, psihologic, o durată consistentă, deoarece ai mereu în minte ideea că parcurgi miile de kilometri mai repede decît sunetul. în definitiv, pleci din București după prînz și ajungi la New York seara. Schimbarea de fus orar face și mai scurtă călătoria. Acest provizorat nu te îmboldește să te lași în voia lecturii. Cărțile groase sunt descurajante. Revista este mult mai
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
o deposedează de vrajă. Comunismul și fascismul au practicat un itinerar respingător: prea mult Rău, un Bine obosit, ca atare lesne de înlăturat. Veșnic instabil și dizarmonic, Răul rezervă Binelui un regim de irealitate, destrămat în propriul suport. De aici sunetul aparte, zbuciumat-circumspect al romanului în discuție. Stațiunea poate fi înțeles ca roman premonitoriu. . Ca să întărească nota e des invocată titulatura de "Cronică infamă", acel tratat despre blestem, despre o atmosferă irespirabilă, impură, condamnată la nedreptate. Ultimele pagini, bântuite de focul
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
prin simplitate. În centrul ei se află diminețile domnului de Sainte Colombe, compozitor pentru viola da gamba, dimineți care trec lăsînd în urmă un om singur, nemaipomenit de singur, închis ermetic în carapacea sa, dincolo de care nu pot pătrunde decît sunetele violei și spectrul doamnei de Sainte Colombe. Nu numai că muzica reprezintă tema principală a micului roman, dar narațiunea însăși pare să urmeze un principiu muzical, imaginile au o mișcare simplă și gravă în același timp, de nisiparniță al cărei
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
în al doilea număr din Caietele Mihai Eminescu publicat de regretatul Marin Bucur în 1973. Doar două episoade ale poemului nu descriu civilizații: Dacia, care se dovedește a fi un tărîm paradisiac, civilizație în potență ce se va deștepta la sunete de corn, și Miazănoaptea. Miazănoaptea este regiunea "ruinelor de gheață", soția milenară a "bătrînului rege Nord"; soții "petrec triști" în zile de iarnă în locuri unde bat "vînturi reci", printre unde ce-au "amorțit"; inima Nordului "e ger și gheață
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
de la țară: "Uite-l pe țucălarul lui Preda!" Cuvântul m-a șocat, și nu-l uitai de atunci. Pentru că Fănuș Neagu numește lucrurile ca și cum ele ar lua ființă pe loc, în aceeași clipă în care le pronunță. Un magician al sunetelor cu înțeles. Era epoca în care E.S., încă nerealizat, ciugulea de pe spinările pahidermelor, ca păsările servante din junglă. Într-adevăr, mania sau slăbiciunea acestui critic, totuși laborios, profesionist, era să aibă câte un patron din care să ciugulească și să
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
ar fi iscat scandalul cu Luminița Marcu, deținătoarea rubricii de critică de la revista "România literară"... Oricărui artist, oricât de mare, i se poate întâmpla să nu mai scoată din lira lui notele nobile și profunde de altădată, ci câte un sunet lugubru de bufniță ori cucuvea. Iar dacă-i scriitor, și scrie, veșnic stropit de agheazma lui Eugen Simion, (catolicul) poate ieși, din ce se pune grăbit pe hârtie, un bruion buimac... Un prozator mare nu se supără foc niciodată, dacă
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
cultură, istorie, societate, pe care nu doar le știe dar le și trăiește. Am ales pentru cititorii "României literare" fragmente din capitolul intitulat Războiul. C. Th. Ciobanu Stegarii de la Mărășești Ora unsprezece. La Mitropolie clopotele bat tare, cu bronzul vibrând - sunetele se revarsă peste oraș și în inimi în onoarea vitejilor căzuți la Mărășești. În semiîntunericul naosului, în fața icoanelor somptuoase cu chipuri care privesc în interior, ornate cu pietre prețioase, înaltul cler fastuos și solemn - plin și el de podoabe: bărbi
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
negre, gulere scrobite, plastroanele impozante ale Guvernului, uniforme presărate cu decorații și public recules, s-au adunat pentru a celebra, după ritul ortodox, sfânta memorie a morților de la Mărășești. În timp ce cădelnițele se leagănă și împrăștie fumul - miros greu de tămâie - sunetul argintiu al clopotelor mici accentuează monotonia arhaică a rugăciunii cântată grav și tărăgănat, de către pontifii orientali, un suflu sfânt trece pe deasupra oamenilor, dă viață acestei ceremonii care îi apropie pe cei viteji și pe lași, pe morți și pe cei
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Tot așa de apăsătoare, obscuritatea din salonul mare lipit de bibliotecă, cu toată lumina lunii care face pete mari pe parchet și a privirii luminoase din portretul care, de pe șemineu, veghează asupra casei. Și ce tăcere pretutindeni în jur! Nici un sunet, nici un ecou în camerele astea mari, lambrisate cu lemn de stejar, închis la culoare; aproape sinistră este liniștea de la Miclăușeni în care pașii nu se aud, vocile, visul și gândul sunt înăbușite. Ce diferență față de cea de la Tescani! Cu umerii
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
acestei lumi, înseamnă cu adevărat să renunți la fericire? nu înseamnă mai curând că ai găsit-o?... Atunci de unde vine această notă tristă? Pentru că orice viață de dincolo de suprafață, orice repliere în sine, implică profunzime și orice profunzime are un sunet grav. Dacă nu ne-am grăbi să confundăm tristețea cu gravitatea, această formulă de viață ni s-ar părea singura posibilă la un anumit grad de evaluare. El îi va spune mai târziu fiului meu: Toate reușitele sunt zadarnice, doar
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
într-un gest liturgic, într-un semn al pietății recunoscătoare: "Bucură-te că vezi lumina zilei/ și culorile florilor/ și că poți plînge/ și că te poți înspăimînta/ cînd vine întunericul/ bucură-te bucură-te/ de lumea aceasta/ ascultă-i sunetele discordante// sînt armonie în urechea ta/ căci ai fost binecuvîntată// adoră mîna divină/ care te-a făcut" (Bucură-te). Sau o sumisiune plină de luminiscentă umilitate la condiția duală a poetului, totodată creatură și creator, în raza unei iubiri ce
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
atinsă nu doar cu gîndul, lirismul are ceva din tandrețea lui Ion Pillat și e surprinzător să citești cum locuri atît de îndepărtate se transformă în amintire în peisaje pseudo-natale și sînt descrise cu un sentimentalism aproape casnic, deși întotdeauna sunetul livresc se face auzit. Un text semnificativ pentru construcția tipică a poemelor lui Adrian Popescu e Ginestre. Motivul e livresc, din Leopardi, dar imaginea se concretizează treptat, pînă la a deveni senzuală, tangibilă. Gestul rămas la jumătate, secunda de neîmplinire
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
ai unui univers, mici regi) Amun devine esența lumii în care ei se mișcă. Sticlă cu incredibile și pure irizări pentru meșterul sticlar, uriaș flacon cu parfum pentru negustorul de parfumuri, fagure imens pentru apicultor, vioară din care ies nepămîntene sunete, pentru lutier. Dar și în iluzie ei se mișcă în umbra Marelui Meșter-Negustor-Apicultor-Lutier, departe de Centrul spre care tind: "L. se sperie, închise ochii și își mirosi înăuntrul lui groaza, oare Marele Negustor nu-l va vinde într-o zi
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
care tind: "L. se sperie, închise ochii și își mirosi înăuntrul lui groaza, oare Marele Negustor nu-l va vinde într-o zi și pe el ca pe acela, întemnițîndu-l în chinul unui astfel de drum, lipsit de cuvinte, de sunete, tăcut și pustiu, și mai ales cumplit de închis în sine și de tainic?" Amun, rege tocmai pentru că se află în apropierea tainei pe care toți o vînează, paznic al ei de fapt, este vîndut neantului fără să i se
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
acest om straniu era pentru mine o companie primejdioasă, așa că mi-au interzis să mă mai plimb cu el. A doua zi i-am adus la cunoștință interdicția la care trebuia să mă supun: - Am cheile, murmură el, le cunosc sunetul, știu scînteierea pe care le-o dă soarele și culoarea lor vesperală și am convingerea că vei păstra despre mine amintirea ce se cuvine. M-am jeluit aici să-l văd pe Wagner domnind peste omenire pînă să intervin eu
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
în ziua în care împlinea o vârstă pe care o poartă cu eleganță și înțelepciune. Ovații prelungite ale unei săli arhipline, flori, un tort cu lumânărele, scrisori de felicitare de la președintele statului, de la directorul Operei din Viena, dar mai ales sunetul incomparabilei expresii pe care a dat-o unui moment verdian gravat pe disc, au impresionat până la lacrimi pe toți cei de față. Ca și în alți ani, Mariana Nicolesco, amfitrioană cu darul ubicuității, cu generozitate și deschidere către orice îi
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
pe fata căpeteniei lapone, o fată frumoasă, cu păr lung, negru, cu ochi verzi, pe care o chema Eeee. Era ca o mirare. Și chiar astfel făceau toți când o vedeau întâia oară. De atâta înminunare îți venea să scoți sunetul dăruit de Zeița-focă. Ei hotărâră nunta. Curând, fata din Laponia cu ai săi merse departe, la răsărit, spre Alaska, însoțiți de Ka, mama lui Ugu. Nunta ținu până apăru pe cer luna plină, mâncând, bând și înveselindu-se. Ugu și
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
acest moment, subliniind locul profesoarei în conștiința și inima celor care au studiat pianul la clasa ei. Educată în disciplina severă a "școlii Florica Musicescu" a predat învățăceilor în cultul acestor concepții despre făurirea tehnicii pianistice, despre frumusețea ideală a sunetului, despre poetica pianului, șlefuindu-le capacitatea de a se exprima pe claviatură și de a transmite mai departe cele învățate. Dintre aceștia unii sunt acum la rândul lor profesori, concertiști ca Delia Pavlovici, Corina Sângeorzan sau mai tânăra Angela Drăghicescu
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
numeroase: orașe cu case rurale și cafenele murdare, alături de palate și biserici impunătoare, țărani primitivi și femei frumoase îmbrăcate după moda occidentală, călugări jegoși, cu privirea tâmpă, și mai ales țigani, de o frumusețe picantă, senzuali, sfioși, melancolici, pătrunși de sunetul muzicii, strânși în jurul focului. Pitorescul este un efect căutat, o trăsătură definitorie a Valahiei - a Balcanilor, rezultat al modului reductiv, schematic, de a gândi această lume doar ca o sumă de contraste între modernitate și primitivitate. E drept, printre în
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
tensiune vizuală nefirească. Nu exista nici un fel de conflict între forme, datorită lipsei reperelor. Mai multe imagini și mai multe aspecte ale unei singure imagini, iar vocile din off, de pe lumea cealaltă, susținute de linii melodice jalnice, păreau alcătuite din sunete separate în mii de componente care de care mai stridente." Nu o singură lume fără repere, în care personajele insomniace rătăcesc fără să poată alunga singurătatea, ne întîmpină în romanul lui Florin Șlapac, ci o construcție complicată de lumi suprapuse
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
școală a muzicienilor instrumentiști, școală ce poartă numele lui Herbert von Karajan; sunt tineri ce urmează, ulterior, după ani de studiu, de practică, de selecții, a face parte din marea formație, respectându-i tradițiile, contribuind la formarea acelui unic, inimitabil sunet al orchestrei, o veritabilă marcă de identitate a acesteia... și tocmai în acest sens, bucuria mea a fost mare atunci când, la unul dintre pupitrele rezervate violelor, l-am putut zări pe tânărul Răzvan Popovici, originar din România, un muzician tenace
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]