12,131 matches
-
buzelor Ilinca. Unde-n altă parte?... Ce, mai este altă peșteră? Lasă-l pe Bărzăun să-ntrebe, că-i și el om. Tu zi-i înainte, o povățui Vlad uitîndu-se la Bărzăun cu ceafa. Ia nu mă mai întrerupeți! se supără Ilinca. Parc-ați fi niște cațe! Se zice că pe-atunci era un drum numai de oamenii din sat știut, care te ducea la peșteră fără să treci prin glodăria asta, cum trecem noi. Și, uite-așa, oamenii au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad era cît pe ce să-l pocnească pe Bărzăun. Noroc că a intervenit iar, cu foarte multă autoritate, Ilinca și le-a spus tuturor că, dacă-l mai necăjește cineva pe Bărzăun, ea se întoarce singură acasă și se supără definitiv. Așa că s-au împăcat cu toții și s-au oprit să judece lucrurile pe îndelete. Dealtfel, din locul unde se opriseră ei, Piatra Domniței se vedea încă foarte bine. Adică de ce nu vrei tu să mergem la Peștera Liliecilor? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei nu, zău, se rugă Ilinca puțin iritată, vorbește serios și nu mai umbla cu trăsnăi de astea, că nu sîntem copii! Cît lași păstrăvii pe piatră? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
orice preț, a declarat foarte furios: Eu nu mă las pînă nu rup picioarele la cîțiva popîndăi de ăștia, care umblă pe toate coclaurile și aduc numai ponoase! Nu a dat însă nici un nume de popîndău, pentru a nu-l supăra pe Iancu Răgălie, pe care-l știa cumnat cu Bărzăunul. Iată deci ce furtună mare a stîrnit Nuțu cu flecăreala sa. Și n-ar fi fost nimic dacă lucrurile s-ar fi înmormîntat aici. Dar ți-ai găsit! Cîteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o luă înaintea tuturor, grăbindu-i pe fiecare în parte și rîzînd mereu, mai ales de Nuțu, care se împiedica de orice cleamp și cădea icnind. Dreptu-i că și ceilalți mai cădeau din cînd în cînd, dar nimeni nu se supăra. Voia bună pusese stăpînire totală pe fiecare și orice căzătură era un nou prilej de rîs. În imediata lor apropiere, dar fără să fie zărit de nimeni, mai ales că pentru a intra în pădure ocolise o postată foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atîția aici care-au fost la peșteră. Sigur că da! o făcu Vlad pe istețul. Dacă nu vrea să vină, știm noi pe unde să mergem! Ba nu! se opuse Ilinca. El știe cel mai bine drumul. Și s-ar supăra grozav dacă nu l-am aștepta. Înseamnă c-a pățit ceva, că altfel nu-mi închipui să nu vină. Mai stați 10 minute, că vi-l aduc eu! Și, fără să mai aștepte nici o încuviințare, o luă la fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
valoare... Și nu mai scoase nici o vorbă, cu toate provocările lui Virgil și Vlad, dar mai cu seamă ale Ilincăi, pînă ajunseră la Piatra Domniței. Mare poznă și cu Bărzăunul ăsta, se spovedi Ilinca lui Tomiță într-o vreme. Se supără pe mine degeaba... foarte des se supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței făcură un popas mai mare, se spălară pe mîini și pe față, pufăind de plăcerea apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu toate provocările lui Virgil și Vlad, dar mai cu seamă ale Ilincăi, pînă ajunseră la Piatra Domniței. Mare poznă și cu Bărzăunul ăsta, se spovedi Ilinca lui Tomiță într-o vreme. Se supără pe mine degeaba... foarte des se supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței făcură un popas mai mare, se spălară pe mîini și pe față, pufăind de plăcerea apei reci și limpezi din iazul de la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din nou. Nu fu în stare decît să rămînă cu gura căscată, deși nu voise să scoată nici o vorbă. Tu nu vrei să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-am mai făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și zîmbetul Ilincăi puteau ține și de foame și de sete și de toate la un loc! Și Bărzăunul se blestemă iar în gînd, cu mult mai puternică tărie pentru faptul că îndrăznise să se supere pe Ilinca. Se hotărî deci să nu se mai supere niciodată pe ea, orice-ar fi. În clipa aceea se apropiară de ei Vlad și Virgil vorbind... dar Bărzăunul nu mai putea fi atunci atent la nimeni și nimic în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și de foame și de sete și de toate la un loc! Și Bărzăunul se blestemă iar în gînd, cu mult mai puternică tărie pentru faptul că îndrăznise să se supere pe Ilinca. Se hotărî deci să nu se mai supere niciodată pe ea, orice-ar fi. În clipa aceea se apropiară de ei Vlad și Virgil vorbind... dar Bărzăunul nu mai putea fi atunci atent la nimeni și nimic în afară de Ilinca. Puse tartina pe o piatră, lîngă hainele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
actorului la fel de serios: Ai dreptate, nea Petrică... Dar eu cred că-i mai bine să te urci mata acolo și să le spui "La cireșe", de Ion Creangă, ca să nu se mai trezească niciodată. Actorul nu numai că nu se supără de vorbele Bărzăunului, dar se porni pe niște hohote de rîs ca un clămpănit de meliță, apoi îi ciufuli părul și-i spuse: Actor să te faci, Ticule, că mulți draci mai ai în tine! Între timp, peștele se fripsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
alături de părinți pe tarla, dar asta nu l-a încălzit cu nimic pe Bărzăun. Ș-apoi, nici nu era adevărat. El nu lucra pe tarlale. Doar părinții săi lucrau la combinat. Și poate că n-ar fi fost așa de supărat, mai ales că după apariția poeziei numele său era pomenit cu multă admirație de majoritatea locuitorilor din comună, dacă nu i-ar fi citit Ilincăi poezia la început, cea pe care o scrisese el și nu cea apărută în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
altele, în cele două pagini de la P.S.-ul scrisorii, că versurile acelea pentru tine le scrisesem și le-am trimis la revistă așa cum ți le-am citit ție, atunci, seara, lîngă fîntînă și nu altfel. Pe cuvînt! Degeaba te-ai supărat pe mine și i-ai spus lui Virgil că poezia publicată mi-a fost scrisă de Matei. Cum ai putut spune un asemenea lucru despre mine, cînd mă cunoști și știi bine că n-aș minți nici măcar un țînțar, d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
urc, chiar de-o fi să zbor ca păsările! Dar tu nu vezi că vorbești nerozii, Ticule? îl întrerupse de data asta Ilinca pierzîndu-și răbdarea. Cine se poate urca la asemenea înălțime? Ce, noi sîntem alpiniști?... Și, dacă nu te superi, te-aș întreba și eu, ca Virgil, pentru ce să ne urcăm? Cine ne poate garanta că găsim ceva interesant acolo? În primul rînd, începu explicațiile Bărzăunul, de urcat nu-i greu. O să vă spun eu imediat cum. Iar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
E clar? Tomiță rămase cîteva clipe nemișcat și nespus de contrariat, apoi, sub povara privirilor încruntate ale Ilincăi, răspunse automat, ca și cum nu el era cel ce vorbea: Am înțeles, Ilinca... și te rog să mă ierți... și... să nu fii supărată pe mine. Cum să fiu supărată pe tine?... Doar noi sîntem prieteni și nu ne uităm la copilăriile altora! Și Ilinca revărsă asupra sa toată căldura ochilor, zîmbindu-i prietenoasă și lovindu-l încet cu palma peste obraz: Blegule! Tomiță lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nemișcat și nespus de contrariat, apoi, sub povara privirilor încruntate ale Ilincăi, răspunse automat, ca și cum nu el era cel ce vorbea: Am înțeles, Ilinca... și te rog să mă ierți... și... să nu fii supărată pe mine. Cum să fiu supărată pe tine?... Doar noi sîntem prieteni și nu ne uităm la copilăriile altora! Și Ilinca revărsă asupra sa toată căldura ochilor, zîmbindu-i prietenoasă și lovindu-l încet cu palma peste obraz: Blegule! Tomiță lăsă ochii în jos pierdut, dar grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu mai scriu? l-am întrebat eu surprins. Așa... N-are rost. Cum n-are rost? În loc să-mi răspundă, Bărzăunul se uită spre pădure și clipi de mai multe ori. Și cu marea ta descoperire cum rămîne? am strigat eu supărat. Eh, făcu el parcă scîrbit, dă-o-ncolo de descoperire! Cum, adică, s-o dau încolo?... Ce-nseamnă asta?... Doar s-a scris în toate ziarele și revistele despre tine și descoperirea ta, s-a vorbit și la radio și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Adam: Eva cu mărul, dom’profesor... Eva: Dom’profesor eu, ca orice femeie, am poftit la un măr. Si, Dumnezeu îmi este martor, eu am mușcat din măr dar Adam l-a măncat cu o așa lăcomie că l-a supărat pe Dumnezeu. Adam: Dom’profesor, am fost dus în păcat de Eva, care nu mi-a spus că mărul era din pomul interzis. Eva: Dom’profesor, am știut, dar șarpele m-a mințit și mi-a spus să nu-l
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mă 88 naște?! Ne-am tocmit pentru că eu, un om plin de păcate, am ținut la preț. Cănd am vrut să-i vănd Diavolului o icoană, sfințită la două mănăstiri vestite, pentru un cavou promis în Iad, Diavolul s-a supărat rău și am rupt afacerea. Cu Moartea a fost mai complicat. Eu nu negociez ca Diavolul. Nici măcar clipa morții. Am întrebat-o, mi-a răspuns că Moartea face parte din legile vieții. Omul este crescut în cultul morții: parastase, priveghi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
vrea el și-i deranjează sondele și sateliții care-i spionează zi și noapte, iar unele sonde au coborăt pe suprafața lor și n-au mai plecat. Probabil omul se pregătește să ne invadeze. Toate planetele cer pedepsirea Pămăntului. Soarele, supărat de tot ce-a auzit, tună: Pămăntule, am să te scot din Impărăția mea... Pămăntul: accept mărite Soare dar lasă-mi omul și viața, l-a rugat în genunchi Pămăntul. Nu, nu a tunat Soarele; cine vrea viața și oamenii
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Domnule ce vrei dumneata, am trecut peste dumneavoastră, ce vrei să insinuiezi?! Profesorul șoptit: Cred că pănă la urmă Darwin sare la bătaie. Nu cred, replică Aurora; Darwin este doar o hologramă, o fantomă îmbrăcată. Evelin: Nu vreau să vă supăr, dar m-am întrebat: trei speciiregnuri diferite de maimuțe și-au împărțit Pămăntul în trei zone izolate una de alta și au creat un om negru, un alt om galben și un om alb fără să comunice între ele pentru că
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Darwin la descifrarea acestei enigme: evoluția și selecția naturală. Profesorul: și totuși v-au făcut și pe voi nemuritori? Evelin: Ce sclav putea fi mai valoros ca mine?! Muncă și obiect de schimb; cănd se plictiseau de tine sau se supărau stăpănii, care sunt capricioși, schimbarea sau vinderea unui sclav era o afacere nobilă pentru un stăpăn. Aurora: Foștii voștri stăpăni se pot clona? Evelin: Da, pentru popularea unor regiuni din planeta lor enormă și a sateliților. Aurora: Ce se întămplă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cum să-l fac galben? — Asta-i specialitatea ta, rusule, râse ea, uitând de rufe și întor cându-se drăgăstoasă spre Alioșa. Iar îți sugi degetul? Ce-o să ne facem cu tine? Ai văzut ce-ai făcut cu ciocolata? Sunt foarte supărată pe tine, măi, puiule de rus, măi..., îl mângâie ea cu vocea caldă rezervată lui și puilor de găină. — ...poate-o glazură de muștar. Cu marțipan în centru și... și... și mușețel pe deasupra! Asta e! Mușețel! Triumfător, Ivan întinse o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cuvânt. Mama era prea ocupată cu o colecție de poezie franceză, din care nu găsea al doilea volum. N-au auzit când ne-am întors. Mut, David se refugiase într-un colț din sufragerie, cu o cutie de Nu te supăra, frate în brațe. Era nedesfăcută. O primise de Paști. O săptămână mai târziu ne-am mutat, cu aceeași aură de irealitate plutind în jurul evenimentului pe care mama l-a sărbătorit, în noua noastră locuință, cu o cină fabuloasă, numai pentru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]