2,656 matches
-
spus? — Am considerat că nu aveai nevoie să-ți fie distrasă atenția în timp ce-ți limpezeai problemele cu James, mi-a răspuns ea cu umilință. Ar fi trebuit să mă lași pe mine să decid, i-am zis eu supărată. O idee mi-a fulgerat prin minte. Nu i-ai spus unde am fost aseară, nu? am întrebat-o repede. —Ba da, mi-a răspuns ea pe un ton defensiv. I-am spus că ai ieșit cu soțul tău. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deloc. Îmi dădeam seama că pe mama o mânca limba să mă-ntrebe ce se întâmpla. Dar, din fericire, și-a ținut gura. Era un adevărat miracol, dar chiar am reușit să nu mă gândesc la Adam. Eram așa de supărată și de furioasă din cauza lui James încât presupun că în capul meu nu mai era loc și pentru alte griji. Arena grijilor mele era umplută la capacitatea maximă cu mii și mii de gânduri îngrijorate legate de James. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înfundată a lui Helen venind de undeva de după ușă. — Te rog, Claire, m-a implorat tata. —Of, bine atunci, am oftat lăsând pe masă pixul cu care făcusem însemnări. —James, am zis în receptor, ce vrei? —Claire, a spus el supărat, ți-a venit mintea la cap? — Nu știam că mi-am pierdut-o, i-am răspuns politicoasă. El a ignorat remarca mea. Am sunat toată ziua, iar mama ta mi-a spus că nu vrei să vorbești cu mine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era că nu fusesem tocmai în apele mele. Trecusem prin multe, iar rațiunea mă vizitase neregulat. Dar dacă tot suntem la subiectul Adam, atunci ar trebui să recunosc că eram furioasă pe el. Nu foarte tare. Doar un pic. Eram supărată că se jucase cu sentimentele mele. Pentru că mă făcuse să mă simt specială când, de fapt, nu eram. Și pentru că, după asta, îmi ținuse discursul ăla ipocrit apropo de faptul că mă întorceam la James. N-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ajuns în spațiul sigur al bucătăriei. Mi-am dat seama că-mi lăsasem revista în grădină. Ei, putea să stea acolo! Nu m-ai mai fi prins, de bunăvoie, în preajma lui Adam nici picată cu ceară. Of, Doamne! Eram foarte supărată. Pentru că, în ultimele săptămâni, începusem să mă suspectez de faptul că poate Adam nu mi se păruse de fapt așa de atrăgător. Că, din cauza abandonului suferit recent, judecata îmi fusese afectată. Că probabil îi fusesem așa de recunoscătoare pentru atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu mai voia să aibă de-a face cu mine și că nu voia să mă amestec în viața lor după nașterea copilului. Dar de ce? am strigat eu. Nu prea știu, mi-a răspuns el nefericit. Cred că era foarte supărată că nu vrusesem să mă însor cu ea. Și era furioasă pe mine fiindc-o lăsasem gravidă. Părinții ei o convinseseră că eram antihristul de vreme ce-mi trecuse prin minte varianta avortului. —Înțeleg, am spus. Și după asta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întrebai, dacă n-ai putea să dormi la mine pe podea. Doar câteva nopți, maximum un an. Am dreptate? l-am întrebat cu amărăciune. Adam a izbucnit în râs. —Claire, ești tare haioasă! a zis el. — De ce? l-am întrebat supărată. De ce râzi? —De tine! mi-a răspuns el zguduindu-se în continuare de râs. Am unde să stau. Nu sunt așa de prost încât să mă port frumos cu tine doar ca să te pot ruga să stau la tine. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e și Moș Crăciun, nu e în zadar. “Uită-te la tine, ce Moș mai visezi? Văd că tu încă mai crezi în povești. Cu zâne frumoase și prinți asortați, Nu uita că viața nu e ca în palat!” Băiatul supărat, plecă în urma ei Fără să vadă lacrimi țâșnind din ochii ei. Chiar dacă îl iubesc, eu nu-l mai pot ierta, Și astăzi de Crăciun, mă doare inima. Colindul sfânt și bun răsună în mintea mea, Doamne, dacă mă iubești, fă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
măcar pe Codiță, pisoiul de rasă, foarte atașat de Yon, care nu pierdea nici o ocazie de a se gudura lingușitor pe lậngă stăpận. Ce n-aș fi dat să fiu în locul lui Codiță!.. Dar Codiță nu ma băga în seamă, supărat probabil că-i nefericisem stăpậnul. Dintotdeauna am iubit animalele mai mult decật pe oameni, considerậndu-le mult mai sincere și mai fidele. Reținerea lui Codiță m-a enervat și mai mult. Ceva nu era în ordine cu ființa mea care încerca
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Mr Big? (Amintește-ți te rog că nu repet cuvânt cu cuvânt.) Colin: Harry Gilliam. Eu: Chiar crezi că e ceva între doamna Big și acest Racey O’Grady? Colin: Mda. Probabil. Și, dacă e adevărat, Harry o să fie foarte supărat. E înnebunit după Detta. Detta Big e o doamnă, și Harry a crezut întotdeauna că e prea bună pentru el. Oricum, hai să mergem. Eu: Unde? El: La un club de tir. Eu: De ce? El: Ca să înveți să tragi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care se petrec în New York, dar am crezut că o să ne faci puțin hatârul. Așa că, hai, ghicește cine e Nan O’Shea. Hai, încearcă! N-o să ghicești în veci! Mama ta iubitoare, Mama P.S. Dacă nu „ghicești“, o să fiu foarte supărată. Ca să scap de ea, am scris în grabă un răspuns, cu gândul în altă parte. Către: Thewalshes 1@eircom.net De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Totul a ieșit la iveală Nu știu. Mă dau bătută. E o veche iubită de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și mototolită, scria numele „Yogi“. Era clar că Lotti înțelesese greșit „Hugo“. Probabil că în Olanda nu găseai prea mulți Hugo. — Yogi! a ciripit Lotti, înfigând, fără să vrea, și mai adânc cuțitul în rană. Te rog! E rândul tău. Supărat, Hugo s-a ridicat în picioare. Până atunci presupusese că privirile furișe pe care i le aruncaseră cei din clasă, în special femeile, fuseseră aprobatoare, ba chiar avuseseră o nuanță de flirt. Conștientizarea faptului că ajunsese obiectul batjocurii celorlalți era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi înțeles. Cu toate acestea, soții Duffield aveau să vadă pomul fiindcă, în ciuda eforturilor lui Alice de a-i descuraja, veneau să petreacă la ei seara de Crăciun. Draga mea, vrem să fim împreună cu nepoțica noastră, spusese doamna Duffield, părând supărată, dar în egală măsură hotărâtă atunci când Alice făcuse o nouă încercare de a respinge tentativa ei. Și dacă pomul avea puține șanse să-i impresioneze, cadourile aveau să-i impresioneze și mai puțin. Pentru ea și Jake, cadourile erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
carton de la hârtia igienică pe care Jake le iubea așa de tare. Toate erau învelite în hârtie igienică și decorate cu panglici făcute din pungile sclipitoare de chipsuri. Dar părinții ei ar fi trebuit să le aprecieze, se gândea Alice supărată. Era datoria lor morală. Oare ei nu realizau cât de egoiști erau perpetuând o cultură materialistă acaparatoare și fără sfârșit care sufoca încet planeta, ducând-o în pragul morții? Alice s-a decis că atunci când va veni clipa să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
De exemplu, în dimineața de față. Amanda intrase ca o furtună în baie și, Crăciun sau ne-Crăciun, făcuse o criză. — Ce mama naibii ai tu impresia că faci? a întrebat ea. Îi schimb scutecul lui Theo, a răspuns Hugo supărat. Ție ce ți se pare că fac? — Mi se pare că mi-ai luat nenorocita de cremă de față! a urlat Amanda înșfăcând tubulețul alb pe care Hugo îl ținea în mână. Apoi a agitat tubul către el. —Ai idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Duffield în mod previzibil. Nu numai că are intenții bune, a atacat imediat Alice. Dar și face lucruri bune. Trăiește în conformitate cu principiile lui. Mama lui Alice a pus o mână liniștitoare- acum fără inelul din taste de calculator, a sesizat supărată Alice - pe mâna ei. — Nu e nevoie să fii atât de defensivă. Sincer vorbind, draga mea, uneori te porți ca o adolescentă. Eu nu vreau să-ți pun decât o întrebare. Ai putea să mă ajuți să înțeleg. Care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe explorări, în timp ce el își descria planul pentru întoarcerea la serviciu. — Deci, a încheiat el, numai diminețile ar fi fantastic. Neil și-a frecat fața nerasă, nepărând prea convins. —Eu nu țin oameni cu jumătate de normă, a zis el supărat. De fapt, ce e cu toată treaba asta? Credeam că ești un agent imobiliar de top, dotat cu un șarm letal, nu un bărbat de casă, cu puloverul plin de cereale integrale. S-a uitat la Theo care se foia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
singur. Poate că ăsta era sentimentul fantastic la care se referise Jake, și-a zis el cu acreală. Hugo i-a comunicat asta lui Jake, satisfăcut să vadă cum fața celuilalt bărbat pălea de enervare. —De fapt, a spus Jake supărat, am venit aici pentru o întâlnire importantă cu un arhitect care e foarte nerăbdător să-mi dezvolte ideile legate de casele ecologice. În special cele referitoare la complexul de apartamente subterane cu acoperișuri din iarbă. — Vrei să spui ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta. A ridicat portofelul - rugându-se din tot sufletul să fie al lui Alice - pe deasupra capului persoanei din spatele ei. — Vreți să nu mai țipați, s-a răstit persoana respectivă la Hugo. Era o femeie mică de statură, cu o față supărată și cu un coș cu mâncare pentru pisici. Să știți că e periculos în spațiile restrânse. Înainte ca Hugo să poată răspunde, a simțit cum cineva îl trage ușor de mâna întinsă. Alice își luase portofelul. Ba mai mult: îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
celebritate care, într-un punct sau altul al vieții, să nu fi fost îngropată în gunoaie până peste cap. Membrii echipei redacționale de la La Gunoi! și-au aruncat priviri unii altora. — Aici nu e loc de sarcasme, a zis Jessamy supărată. —Ascultă, Al, asta e o ședință de redacție, a adăugat Jake pe un ton detașat. Cred că, momentan, ți-ar fi mai bine în bucătărie. Alice a fost așa de șocată că abia dac-a putut să rostească ceva. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fără să existe vreo dată fixă pentru întoarcere. Fără îndoială că toate cadourile alea stupide și extravagante erau trimise cu intenția de a fi considerate de Theo ca o compensație pentru absența mamei. Așa că, între timp, și-a spus Hugo supărat, Amanda se aștepta ca el, tatăl, să-și vadă înainte de treabă. Iritarea lui Hugo a atins apogeul în dimineața în care a deschis ușa ca să plece la creșă și, când colo, s-a trezit în fața ochilor cu un bărbat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
explicat situația, Amanda a închis. Hugo s-a uitat neajutorat cum reprezentantul celor de la „Twinkledreams“ și-a luat geanta cu scule și a trecut pe lângă el, intrând în hol. Apoi mobilul lui Hugo a sunat din nou. El a răspuns supărat, așteptându-se să fie tot Amanda. La început, nu a recunoscut vocea femeii de la celălalt capăt al firului. Era o voce nazală, înfundată, ca și cum vorbitorul ar fi fost foarte răcit. —Hugo? a pufnit vocea. —Alice? Hugo a uitat instantaneu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
își petrec tot timpul mințind. Că forțează oamenii să semneze contracte care îi bagă în datorii și totul de dragul unor case în care nu merită să locuiești. —Tipu’ e chiar o rază de soare, nu-i așa? a zis Hugo supărat. Alice a luat o bucățică dintr-un castron cu chipsuri vegetale. Până în clipa aia, Hugo crezuse că era un bol cu pot-pourri. Mă întreb dacă astea sunt organice, a meditat Alice cu voce tare. —N-aș prea crede. —Grozav, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
recepție, a început să-i sune mobilul. Posibilitatea ca persoana care-l căuta să fie Alice i-a răsărit imediat în minte, numai pentru a fi îndepărtată rapid și cu cruzime de descoperirea că apelantul era Neil. Care părea foarte supărat. Ducându-și copilul care se foia de zor către salonul de așteptare, Hugo a simțit că buna dispoziție i se risipește. A, hambarul care trebuia transformat. Da. — Ce s-a întâmplat? a vrut să știe Neil. Nu te-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și ce ți-a răspuns? —A răspuns „îmm“. A fost de acord. —Îmm, a zis și Hugo. S-a corectat însă rapid. — Vreau să spun: vai de mine! Laura s-a dus la fereastra bucătăriei și s-a uitat afară supărată. Dacă n-aș sta să-i cresc nenorocitul lui de copil, aș câștiga o avere, a mârâit ea. Înainte asta făceam. Să știi că, odată, am avut și eu o carieră. A tăcut și, din senin, a izbucnit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]