1,014 matches
-
de jumătate de secol. Prăbușirea Imperiului Sovietic face legătura americano-europeană mai puțin importantă. În plus, acum când Uniunea Europeană rivalizează Statele Unite ale Americii din punct de vedere al puterii economice, este de Înțeles, argumentează „realiștii”, că presiunile competiționale Între cele două superputeri tensionează relația și riscă să creeze fisuri la nivelul Alianței Atlantice. Pe de altă parte, vocile mai moderate ar putea spune că economiile americană și europeană sunt atât de Întrepătrunse Încât, În ciuda disputelor, avem mult mai mult de câștigat, decât
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
celălalt mal al Atlanticului. Opinia mea personală este că separarea crescândă Între America și Europa este mai mult viscerală decât pragmatică, datorându-se concepțiilor foarte diferite despre relația cu lumea și viziunea asupra viitorului, pe care fiecare dintre cele două superputeri o are. A lua o viață Dacă vrem să Înțelegem, cu adevărat, cât de adâncă este prăpastia Între percepția americană și cea europeană despre modul În care trebuie condusă politica externă, cel mai bun punct de plecare este analiza felului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai rău - că au o atitudine Împaciuitoare față de comportamentul criminal. Europenii, la rândul lor, Îi acuză pe americani că sunt nemiloși și necivilizați, atunci când aprobă execuțiile oficiale. În spatele conflictului există o diferență foarte mare În viziunea pe care cele două superputeri o au despre lumea În care trăim și viitorul pe care Îl Îmbrățișăm. Entuziasmul Europei În ceea ce privește acțiunea de a aboli pedeapsa cu moartea este legat inextricabil de visul drepturilor universale ale omului. Dacă vechiul vis iluminist se referea la stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pe respect reciproc, empatie și o recunoaștere a „celuilalt”. Acesta este motivul pentru care liderii europeni preferă negocierea În locul ultimatumurilor, reconcilierea În locul acuzației și cooperarea În locul competiției. Romano Prodi, președintele Comisiei Europene, spune ca țelul Uniunea Europeană este de stabili „o superputere pe continentul european care să fie egalul Statele Unite ale Americii”35. Mulți observatori politici americani sunt Îngrijorați ca acest gen de comentarii semnalează o nouă eră de confruntare Între Europa și America și atenționează că Statele Unite ale Americii trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și America și atenționează că Statele Unite ale Americii trebuie să rămână vigilente, altfel că Europa ar putea deveni un nou hegemon și o amenințare pentru interesele vitale ale Americii. N-au Înțeles semnificația pe care domnul Prodi o dă cuvântului „superputere”. Europenii au o concepție foarte diferită despre cine trebuie să fie o superputere În societatea globalizată. Să vedem cum explică președintele Prodi succesul experimentului european. El scrie: Geniul părinților fondatori stă În transformarea unor ambiții politice foarte mari... Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că Europa ar putea deveni un nou hegemon și o amenințare pentru interesele vitale ale Americii. N-au Înțeles semnificația pe care domnul Prodi o dă cuvântului „superputere”. Europenii au o concepție foarte diferită despre cine trebuie să fie o superputere În societatea globalizată. Să vedem cum explică președintele Prodi succesul experimentului european. El scrie: Geniul părinților fondatori stă În transformarea unor ambiții politice foarte mari... Într-o serie de decizii mai specifice, aproape tehnice. Această metodă indirectă a făcut acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
tehnice. Această metodă indirectă a făcut acțiunea ulterioară posibilă. Apropierea a avut loc În mod gradual. De la confruntare am trecut la Înclinarea spre cooperare În sfera economică, iar apoi la integrare 36. Pentru Prodi și alți lideri europeni, statutul de superputere decurge din cooperarea sporită și nu din extinderea suveranității. Caracteristicile distinctive al acestui nou gen de superputere sunt talentul de negociere, deschiderea către dialog și rezolvarea conflictelor, iar forța armelor. Acesta este motivul pentru care „procesul” este atât de important
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
confruntare am trecut la Înclinarea spre cooperare În sfera economică, iar apoi la integrare 36. Pentru Prodi și alți lideri europeni, statutul de superputere decurge din cooperarea sporită și nu din extinderea suveranității. Caracteristicile distinctive al acestui nou gen de superputere sunt talentul de negociere, deschiderea către dialog și rezolvarea conflictelor, iar forța armelor. Acesta este motivul pentru care „procesul” este atât de important În noua politică. Esența visului european este depășirea forței brute și stabilirea conștiinței morale ca principiu operațional
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a condiției umane. Acum, când Europa a arătat că această nouă cale În politică funcționează pentru douăzeci și cinci de țări, reprezentând 455 de milioane de oameni, ea este dornică să Împărtășească experiența sa cu restul lumii. Ideea președintelui Prodi a unei superputeri europene este ceva nou și extraordinar. El crede că Uniunea Europeană „are un rol de jucat În guvernarea mondială” - de a face experimentul european un model pe care restul lumii să Încerce să-l depășească. Prodi observă cu mândrie că În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de forță și-a pierdut influența”. El crede că „transformând integrarea Într-un succes, noi demonstrăm lumii că este posibil să creăm o metodă pentru pace”37. Într-un sondaj de opinie publică asupra necesității ca Uniunea Europeană să devină o superputere, 65% dintre europeni spun că doresc ca Uniunea Europeană să devină un egal al Statelor Unite ale Americii. Dar când au Întrebări de ce sunt În favoarea acestei căi, răspunsul a fost că, astfel, Europa va putea să coopereze, mai degrabă decât să concureze cu Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai degrabă decât să concureze cu Statele Unite ale Americii. Chiar În Franța, o țară pe care mulți americani o percep câteodată a fi În contradicție cu Statele Unite ale Americii, 90% dintre intervievați sunt de acord ca Uniunea Europeană să devină o superputere, iar marea majoritate au spus că dacă ar fi egal un al Americii, Uniunea Europeană ar putea să conlucreze mult mai strâns cu Statele Unite ale Americii 38. În schimb, americanii au o atitudine foarte diferită privitor la Întrebarea dacă Uniunea Europeană trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au spus că dacă ar fi egal un al Americii, Uniunea Europeană ar putea să conlucreze mult mai strâns cu Statele Unite ale Americii 38. În schimb, americanii au o atitudine foarte diferită privitor la Întrebarea dacă Uniunea Europeană trebuie să fie o superputere. 52% dintre americani spun că Statele Unite ale Americii ar trebui să fie unica superputere a lumii și numai 33% sunt de acord ca Uniunea Europeană să devină o superputere 39. În timp ce europenii văd statutul lor de superputere ca pe o modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
conlucreze mult mai strâns cu Statele Unite ale Americii 38. În schimb, americanii au o atitudine foarte diferită privitor la Întrebarea dacă Uniunea Europeană trebuie să fie o superputere. 52% dintre americani spun că Statele Unite ale Americii ar trebui să fie unica superputere a lumii și numai 33% sunt de acord ca Uniunea Europeană să devină o superputere 39. În timp ce europenii văd statutul lor de superputere ca pe o modalitate de a adânci cooperarea pe scena mondială, americanii văd această calitate ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
atitudine foarte diferită privitor la Întrebarea dacă Uniunea Europeană trebuie să fie o superputere. 52% dintre americani spun că Statele Unite ale Americii ar trebui să fie unica superputere a lumii și numai 33% sunt de acord ca Uniunea Europeană să devină o superputere 39. În timp ce europenii văd statutul lor de superputere ca pe o modalitate de a adânci cooperarea pe scena mondială, americanii văd această calitate ca pe o amenințare potențială la dominația Americii În lume. Robert Kagan, de la Carnegie Endowment for International
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
trebuie să fie o superputere. 52% dintre americani spun că Statele Unite ale Americii ar trebui să fie unica superputere a lumii și numai 33% sunt de acord ca Uniunea Europeană să devină o superputere 39. În timp ce europenii văd statutul lor de superputere ca pe o modalitate de a adânci cooperarea pe scena mondială, americanii văd această calitate ca pe o amenințare potențială la dominația Americii În lume. Robert Kagan, de la Carnegie Endowment for International Peace a rezumat diferența crescândă În modul În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
proprii despre genul de lume pe care vrea să o construiască - și acel vis nu va coincide Întotdeauna cu al nostru. Desigur, În multe aspecte, visul european este atât de diferit de al nostru Încât este probabil că cele două superputeri să se găsească uneori În conflict pe scena mondială, pe măsură ce Înaintăm În acest secol. 15. Al doilea Iluminism Sir Martin Rees este unul dintre cei mai distinși astronomi din lume. În 2003, bine-cunoscutul profesor de la universitatea din Cambridge a cauzat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
riguroase pentru companiile care produc semințe MG și alte OMG. Guvernul Statele Unite ale Americii a acuzat Uniunea Europeană că joacă incorect și a sugerat că Uniunea folosește de fapt OMG pentru a obține concesii În alte chestiuni - În care cele două superputeri erau În conflict - relaționate cu schimburile. Reprezentatntul Statele Unite ale Americii În domeniul comerțului a amenințat chiar că va recuza politica Uniunii Europene În domeniul OMG la Organizația Mondială a Comerțului, sugerând că aceste politici restrictive violează acordurile de liber schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ambelor revoluții energetice au fost extraordinare. Uniunea Europeană este hotărâtă să conducă lumea În cea de-a treia mare revoluție energetică a erei moderne, În speranța că poate combina țelul dezvoltării sustenabile cu noi oportunități comerciale potrivite ambițiilor sale de nouă superputere. Angajamentul Uniunea Europeană pentru dezvoltare sustenabilă și o abordare sistemică a folosirii științei și tehnologiei se manifestă Într-o varietate de domenii de activitate și eforturi. Nu este surprinzător, având În vedere identificarea culturală profundă cu viața și hrana rurală, că
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sistemului îi constrânge pe toți și determină direct acțiunile fiecăruia, fără a putea fi schimbată de unul sau altul dintre actori. Utilizând al treilea nivel de analiză, atentatul de la 11 septembrie, de exemplu, s-ar explica prin existența unei singure superputeri în sistem SUA (variabila independentă) , judecând după distribuția capabilităților, ceea ce cauzează frustrări și tendințe antihegemonice, de echilibrare, din partea multor altor actori statali și nonstatali (variabila dependentă). La același nivel, se cuvine remarcată ca explicație și actuala răspândire difuză și incontrolabilă
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
-se pentru un eventual război nuclear - e mai puțin paradoxal decât pare la prima vedere. Fiindcă strategii sovietici și americani se concentrau asupra armelor nucleare și a rachetelor intercontinentale, statele europene, care nu puteau rivaliza În resurse cu cele două superputeri, nu mai simțeau nevoia să concureze pe acest plan - În ciuda faptului că Europa Centrală rămânea terenul cel mai probabil al ipoteticei confruntări. Din acest motiv, În acești ani Războiul Rece a fost trăit altfel În vestul Europei decât În SUA
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un război nuclear pentru Germania. După cum consemna ulterior În memoriile sale ambasadorul URSS la Washington, „Kennedy a supraestimat disponibilitatea lui Hrușciov de a face gesturi decisive În Berlin: cel mai agresiv a fost Înălțarea Zidului”11. După Berlin și Cuba, superputerile au trecut cu o rapiditate surprinzătoare la rezolvarea incertitudinilor din prima fază a Războiului Rece. La 20 iunie 1963, un „fir roșu” lega Moscova de Washington; o lună mai târziu, convorbirile de la Moscova dintre Statele Unite, URSS și Marea Britanie culminau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu excepția unei minorități din clasa politică vest-germană. Italienii, danezii și olandezii se arătau ocazional neliniștiți de prezența bazelor militare americane pe teritoriul lor, care i-ar fi pus În pericol În eventualitatea unui război. Dar armele care suscitau Îngrijorare aparțineau superputerilor, iar europenii au conchis, pe bună dreptate, că nu aveau mare influență asupra deciziilor luate la Moscova și Washington. Mai mult, caracterul pronunțat ideologic al retoricii americane din timpul Războiului Rece a permis multor vest-europeni, după ce pericolul nuclear iminent trecuse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reduce povara Uniunii Sovietice, scutind-o măcar de cele mai oneroase dintre obligațiile militare. La o lună după preluarea puterii, el a sistat desfășurarea de rachete sovietice și a oferit negocieri necondiționate asupra forțelor nucleare, pornind de la propunerea ca ambele superputeri să-și Înjumătățească arsenalele strategice. În mai 1986, după o Întâlnire surprinzător de fructuoasă „la nivel Înalt” cu Reagan la Geneva (prima dintr-o serie fără precedent de cinci asemenea Întrevederi), Gorbaciov a acceptat ca „sistemele cu poziție avansată” ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu puteau decât să aducă deziluzii. Dar pe atunci nimeni nu se gândea la asta. Pe piața modelelor alternative, stilul de viață american era apreciat doar de o minoritate, iar Statele Unite, cu toată forța lor globală, erau Încă departe. Cealaltă superputere, În schimb, era În imediata apropiere. Statele-satelit din estul Europei erau toate colonii ale imperiului comunist cu centrul la Moscova. Prin urmare, schimbările din 1989 se datorează doar Într-o anumită măsură forțelor politice sau sociale autohtone, fie că e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Republicilor Sovietice Socialiste a Încetat să existe. Dispariția Uniunii Sovietice a fost un eveniment extraordinar, fără egal În istoria modernă. Nu a fost un război cu alte state, o revoluție sângeroasă sau o catastrofă naturală. Un mare stat industrial - o superputere militară - pur și simplus-a prăbușit: autoritatea i s-a scurs din vene, iar instituțiile s-au evaporat. Destrămarea nu a fost totuși lipsită de violență, cum s-a văzut În Lituania și În Caucaz; În unele republici independente s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]