1,369 matches
-
Începutul unei lungi prietenii și al unor lungi schimburi de idei despre artă. Tot În capitala Franței a cunoscut alți pictori, ca Matisse, Braque, Miró, și pe poeții Tristan Tzara, Paul Eluard, Michel Leiris și, În sfârșit, pe André Breton. Suprarealismul, care Încerca să reunească realitatea sensibilă, revolta și visul definitiv prin artă, nu putea să-l lase indiferent. Însă mai cu seamă În pictura lui Picasso a deslușit Lam o altă lume: o ruptură față de tot ceea ce cunoscuse În Europa
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
graffitti și fluturașii vor deveni vectori ai contraculturii anarhiste, ai situaționismului ai cărui actori Își estetizează lupta folosindu-se de simboluri și, În general, ai oricărei activități subversive, inclusiv pentru unele secte, tineretului propunându-i-se noi modele. Mișcările artistice Suprarealismul, dadaismul, futurismul au marcat fiecare În felul său epoca În care au apărut, În opoziție cu mișcările culturale recunoscute, ordonate conform unor criterii academice de definire a artei și a ocupării spațiului. Prelungind acțiunea Internaționalei letriste din anii ’50, Internaționala
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de studentele Paulette și Jeanne Nardal, din Martinica, rămâne deschisă și celor proveniți din Guyana, Guadelupa, Haiti și, În general, tuturor celor din lumea neagră. Acestor reviste li se alătură o alta, care se distinge prin tonalitatea sa marcată de suprarealism, freudism și marxism, Légitime défense, Înființată de Etienne Léro, Jules-Marcel Monnerot și Gilbert Gratiant, cărora li se va alătura René Ménil. Damas se Împarte Între L’Etudiant noir și Légitime défence. Nu trebuie lăsată la o parte nici efervescența manifestată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
însă admirată de mulți dintre cei celebri), Leonor Fini s-a menținut mereu la granița cu supapele inconștientului, pe care le-a parcurs în felul ei, solitar. Nu a fost interesată nici de opoziția feminin-masculin, nici de o politică a suprarealismului ori una a fantasmelor. Declarația despre propriile ei picturi este, însă, una neobișnuită: Am vrut să pictez ceea ce aș fi dorit eu însămi să văd în pictura modernă. Iar ceea ce a vrut să vadă în pictura modernă au fost fantasmele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
a suprapune și intersecta dimensiuni aparent incompatibile ale imaginarului. Dacă Pasiunea, romanul ce precede Sexul cireșilor, este o carte a mutațiilor de gen, textul de față modifică și bulversează relațiile spațio-temporale într-un joc ce rimează cu regimul excesiv al suprarealismului și cu profunzimea perspectivei realismului magic. Dar Winterson refuză etichetele de orice tip, scriindu-și cărțile în singularitatea unei viziuni apropiate de pulsul imaginației. Povestea lui Jordan și a Femeii cu Câini este, în primul rând, o istorie de familie
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
interbelică sub semnul unei evoluții atipice. Două aspecte i-au transformat scrierile în subiect de dezbatere, din perspective antagonice, însă. Primul vizează natura incertă a esteticii operei sale - un expresionism marcat de accente avangardiste, cu frecvente alunecări spre onirism și suprarealism. Poet și prozator, H. Bonciu mizează pe o formulă expresivă hibridă, mai ales în cazul celor două romane, Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg, romane de graniță, stranii și aproape de neînțeles pentru gusturile literare ale timpului în care au apărut. Poetica
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
rămân în țară, ceilalți alegând exilul. Virgil Teodorescu se va adapta noului mediu, va deveni unul dintre poeții regimului, membru al Academiei, pe când Gellu Naum va continua să scrie și să trăiască în propria sa realitate vizionară. "Eu nu fac suprarealism. Eu sînt suprarealist". îi mărturisea poetul Simonei Popescu, într-una dintre cele mai frumoase și mai vii cărți despre Gellu Naum, Salvarea speciei. În acord cu acest crez poetic, Naum a rămas până la capăt alchimist al limbajului și medium, locuind
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
literar, este poemul epic al aventurilor unui pinguin de la Circul din Târgul Moșilor, din București. Tenor admirabil la cor, "grăsuț, curat, atrăgător,/ în fracul lui strălucitor", bun prieten cu animalele antropomorfizate ale menajeriei circului, Apolodor nu are în comun cu suprarealismul decât orientarea artistică fermă a creatorului său. Naum a scris o poveste construită pe o matrice asemănătoare celor prezente în structura basmului: un erou inocent, copleșit de o nostalgie inexplicabilă, pleacă spre Labrador, în căutarea familiei sale. Cum pinguinii nu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și să afli unde și cu cine ești cu adevărat fericit. În Cartea cu Apolodor, Naum adaptează, într-o manieră inspirată și originală, temele literaturii "mari" la proporțiile delicate ale lumii mici. În același mod, renunță la forma și stilul suprarealismului, însă îi păstrează substratul: dorința de aventură, fantasticul călătoriilor (chiar extraterestre), apropierea curioasă de necunoscut și monștri, rima curată și proaspătă, desfășurările neașteptate de evenimente și peisaje, prieteniile neverosimile și, ca un nod inevitabil al tuturor aventurilor, dragostea. Cronicar al
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ani, când Dorothea a desenat o femeie goală ce avea pe cap, în loc de păr, frunze, familia s-a arătat îngrozită. Zece ani mai târziu, în 1936, când vizitează la Muzeul de Artă Modernă din New York expoziția "Artă fantastică, Dada și Suprarealism", Tanning simte că stilul său și-a găsit matca în "lumea cu infinite fețe, pe care o așteptam de atâta timp". Întâlnirea și mariajul cu Ernst au sfidat, la rândul lor, ordinea domestică pe care artista a brutalizat-o, cu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Dorothea Tanning s-a întors în Statele Unite, unde a început o viață solitară, dar a lucrat "la fel de mult în cei 20 de ani de după moartea lui ca și în ceilalți 35, dinainte". Deși anii '50 i-au marcat despărțirea de suprarealism, Tanning a continuat să-și reinventeze, în forme ce au inclus, treptat, și sculptura, dialectul minor, primitiv și pur, întins peste ariile neliniștii din abisul interior: copilăria și pierderea inocenței, descoperirea corpului și a sexualității, solitudinea inexorabilă, revărsarea vieții banale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
violentă despre o fetiță cu un destin miraculos și un nume premonitoriu, Destina Meridian, locuind într-o casă somptuoasă din mijlocul deșertului, având ca unic prieten un leu de munte. În tablourile ei din anii '40 și '50, de un suprarealism programatic, saturat, revin adesea cadre și ipostaze ale cruzimii infantile, mistere impenetrabile țesute în jurul unor figuri nubile, intruzini nocturne ale virilității, fantasme în crescendo, invadând, în aglomerări piramidale de corpuri, aceleași interioare domestice. Membrana ce desparte realul de viața ascunsă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
străină într-o casă a umbrelor, Destina își ia în stăpânire destinul, având de partea sa leul, întrupare sublimă a forței vitale care, prin frumusețe, rapt, violență și sânge, învinge mereu. Ea nu e doar unul dintre copiii miraculoși ai suprarealismului, ci și posibila alegorie a destinului artistei însăși. "Orizont", nr. 11 (1603), anul XXVII, noiembrie 2015 În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Comisia de împăciuire, Daniel Vighi Contemporanii noștri, Gheorghe Drăgan Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cronica unei
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
formele caricaturale sub care omul face azi apel la ea - jocul de cărți tarot, globul de cristal, ghicitul În cărți, În palmă, În bobi etc. Visele, bineînțeles - iar aici autoritatea primă a fost C.G. Jung, ca și unii corifei ai suprarealismului, care și-au făcut din materia onirică substanța primă a artei lor. Dar mie nici unele vise proprii bine interpretate și, Într’ adevăr profetice, În cheie negativă mai ales, nu mi-au satisfăcut „bănuiala” că noi, azi, În „modernitate”, i-am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ei - ca poză sau ca realizare -, este o formă a libertății, a găsirii unui drum „propriu”: cel al unui teatru continuu, În polemică cu contemporanii, cu arta convențională, academică; apropo de lupta cu kitsch-ul În literatură sau arta plastică, suprarealismul, ajuns astăzi să domine binișor artele „clasice”, „realiste”, ce este, În definitiv, poză sau creație? Deoarece, la mai bine de un secol de la apariție, În jurul acelui minuscul Cabaret Voltaire de la Zürich, inițiat de poetul „teribilist” român Tzara, amuzând sau iritând
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a lui Ionesco, unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn al „sfârșitului revoltei”, un ultim ecou al acelui râset genial și extrem de truculent, ce a răsunat pe toate coridoarele Europei timp de un secol, cel al suprarealismului. Dar, oricum, suprarealismul a fost nu mai puțin o formă a libertății și a victoriei „geniului etern tânăr” În fața psihologiei și artei sclerozate, datată istoric și mental prin spiritul burghez. O poză ce a devenit cu timpul o mască, un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn al „sfârșitului revoltei”, un ultim ecou al acelui râset genial și extrem de truculent, ce a răsunat pe toate coridoarele Europei timp de un secol, cel al suprarealismului. Dar, oricum, suprarealismul a fost nu mai puțin o formă a libertății și a victoriei „geniului etern tânăr” În fața psihologiei și artei sclerozate, datată istoric și mental prin spiritul burghez. O poză ce a devenit cu timpul o mască, un destin, o Înghețare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
exprima printr-o susținere a autonomiei artei, invocându-i pe Maiorescu și pe Lovinescu - era considerată În Vest ca o formă de „evazionism” nu numai estetic, dar și politic, dacă nu chiar ca o formă a unui acuzat recționarism cultural. Suprarealismul ce domină și azi cercurile „selecte” ale Parisului editorial, universitar și mai ales ale mass-mediei, aliat cu resturi „consistente” ale maoismului politic (cel care produsese și corifeii mișcării studențești pariziene din mai ’68Ă, continuă, după părerea mea, să altereze criteriile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sa, nici teatrul său - Jurnalul său și celelalte texte poartă, bineînțeles, amprenta unui scriitor de prim rang! - nu-mi atrag sufragiile estetice totale, cu excepția celor două magistrale piese citate mai sus, care sunt de altfel la granița Între realism și suprarealism. (În Regele moare asistăm, de fapt, la monologul fantast, paranoid, Însă posibil, al unui ins comun care, ca și Ivan Ilici al lui Tolstoi, are o criză a lucidității și a iminenței sfârșitului, știind că, odată cu el, se prăbușește Întreg
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
degringoladă și dramă abjectă, când afirmă, Înaintea ultimei lupte, la auzul veștii că soția sa, instigatoarea crimelor sale, s-a sinucis: ...The life is a tale, told by an idiot, full of sound an fury,/ Signifying nothing! Eu Înțeleg că suprarealismul - În toate artele și speciile sale, extrem de interesante și de inventive tehnic a propus această obscursizare sau aneantizare a sensului existenței, aruncându-ne Într-un absurd simbolic, dar și existențial, ce pare până la urmă justificat dacă am contempla relieful dramatic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
originalitate, ci de expresivitate; noutatea era nu tema și, uneori, nici măcar tehnica, ci un anume unghi, o angulație sau accente puse ușor diferit, noutatea izvorând din detalii adeseori și din unitatea Întregului. Modernitatea artei și mai ales Întreaga școală a suprarealismului ne-a inoculat, sub forma unei goane perpetue după noutate și originalitate cu orice preț, după o febrilă și obositor de spectaculoasă inovație a temelor și a tehnicilor, o nesiguranță, În fapt, față de aptitudinea noastră, a modernilor, de a mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vis prin norii palizi și reci, preotul cânta un "Pomenește, Doamne...", iar bătrânul tată își descoperise capul 111. Când trece în vis, biserica suferă modificări esențiale, dobândind alte proporții, alt colorit, iar misterul și încifrarea capătă dimensiuni ce amintesc de suprarealism: Portale cu stâlpi nalți de aur, galerii de marmură albă, stele albastre pe plafoanele de aur a salelor mari, toate pline de un aer răcoros și mirositor; numai o poartă închisă n-am putut-o trece neciodată. Deasupra ei, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și, pe de altă parte, proiectul de a include omul în limbajul materiei, facându-l să ia act de corporalitate, de suferință, de moarte, dar și de contururile unei metempsihoze (fie și în funcție psihoterapeutică de autoanaliză), capătă profilurile unui anume suprarealism magic. Mai precis, aș dori să spun că mi-au revenit în minte delirurile lui Salvador Dali din al său Jurnal al unui geniu: și acolo prezența unei zeițe ocrotitoare (Gala, soția pictorului; Aia în cartea lui Mincu), obsesia sadomasochistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
inconștient dificil de localizat: Mincu - Ovidiu se scufundă „în tăcerea nopții ca un pește ce se lasă în abisurile cele mai adânci” și Rougemont: „Ceasul nocturn, când nu izbutești s-adormi, nu-i oare ceasul nostalgiilor răuvoitoare?” În felul acesta suprarealismul tragic, despre care am vorbit, devine aproape un alibi pentru a face să treacă, drept mărturii cotidiene ale veghii, acele lucruri care sunt vertijuri onirice poetice, și ca să ascundă, sub termenii „societate” și „istorie”, tot ceea ce s-ar vrea perceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
320 p. [ediția a IV]. [116] IONIȘOR, CONSTANTIN; MIREA, ALEXANDRU, Ion Luca Caragiale: D-l Goe. în: LRA, 1997, p. 139-142. [117] IONIȚĂ, FLORIN, Ion Creangă: Amintiri din copilărie. în: LRA, 1997, p. 149154. [118] ISACHI, PETRE, Leonid Dimov între suprarealism și baroc. în: ConvDid, 8, nr. 24, 1997, p. 58-59. [119] ISTRATE, AUREL J., Exerciții cu cheie. Limba română. Norme, stilistică, exerciții. Iași, Editura Polirom, 1997, 238 p. [120] IVANEȘ, DOINA, Limba română. 450 de exerciții recapitulative pentru admitere în
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]