1,669 matches
-
între Urmuz și suprarealism: „Suprarealismul român este, prin Urmuz, anterior celui francez și independent”. Însă în pasajul despre Urmuz din „Curs de poezie”, luciditatea programatică a autorului „Fuchsiadei”, generatoare de comic și deci nonsau antilirică, era deosebită ferm de programul suprarealist... Un „precursor al suprarealismului” va fi considerat Urmuz și de către Eugéne Ionesco, în articolul din Les léttres nouvelles (intitulat „Précurseurs roumains du surréalisme. Urmuz”). Părintele „teatrului deriziunii” îl consideră însă și un predadaist, de fapt - un „premergător” al tuturor revoltelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la G. Călinescu, afirmația inițială este imediat corectată: „...asocierile de limbaj, foarte naturale în modul articulării lor, dovedesc că autorul avea o armătură estetică foarte avansată pentru timpul său, nelăsîndu-se în voia purului hazard, cum se întîmpla în cazul dicteului suprarealist” (ibid.). Să înțelegem de aici că suprarealiștii nu ar fi avut o „armătură estetică avansată pentru timpul lor”? Sau că Urmuz ar fi un „textualist” en herbe, mai „avansat”, deci, decît suprarealiștii? Discursul lui Mincu este, de fapt, un tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Proiecte utopice”, în vol. Singura critică, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 55). Pe urmele lui Nicolae Balotă, în Arca lui Noe III (capitolul „Arghezi & Urmuz”), Nicolae Manolescu face o apropiere creditabilă între literatura urmuziană și plastica avangardistă, dadaistă sau suprarealistă: „aș lega hibrizii urmuzieni (zoomorfi și mecanomorfi) de întreaga plastică a epocii dadaiste sau suprarealiste. Ismail, Gayk și ceilalți seamănă izbitor cu atîtea din personajele tablourilor lui Picabia, Duchamp, Max Ernst, Brauner, Miro, Dali, Picasso și alții”. Contestatar vehement al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Nicolae Balotă, în Arca lui Noe III (capitolul „Arghezi & Urmuz”), Nicolae Manolescu face o apropiere creditabilă între literatura urmuziană și plastica avangardistă, dadaistă sau suprarealistă: „aș lega hibrizii urmuzieni (zoomorfi și mecanomorfi) de întreaga plastică a epocii dadaiste sau suprarealiste. Ismail, Gayk și ceilalți seamănă izbitor cu atîtea din personajele tablourilor lui Picabia, Duchamp, Max Ernst, Brauner, Miro, Dali, Picasso și alții”. Contestatar vehement al lui Urmuz, Alexandru George neagă în schimb relația cu „absurdul” și „suprarealismul” a scrierilor acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
p. 306). În opoziție cu cei care văd în Urmuz un precursor al suprarealismului, Nicolae Balotă îl consideră mai degrabă afin imaginarului expresionist: „Ironia și umorul urmuzian îl apropie pe acesta mai curînd de expresionismul formelor contrastante decît de avangarda suprarealistă. Ricanare, grotesc, patos degradat la schime, țipăt înăbușit, recunoști atîtea semne ale sensibilității expresioniste în prozele lui Urmuz. Nu vrem să subsumăm aceste proze categoriilor unei estetici expresioniste, dar între structurile expresioniste și cele suprarealiste ale imaginarului, primele sînt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Urmuz (în nr. 11, 1972, pp. 15-33, și nr. 12, 1973, p. 10-24). De notat că poezia „thanatică” a lui Horia Stamatu (apropiat, din a doua jumătate a anilor ’30, de Mișcarea Legionară) nu este fără legătură cu avangarda suprarealistă. Un „altfel de Urmuz” a fost considerat de critică excentricul diplomat și muzician Grigore Cugler, zis (după titlul cărții sale din 1934) Apunake. Florin Manolescu, în a sa Enciclopedie a exilului românesc postbelic, Editura Compania, București, 2002, consideră că „Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a „corinticului”: „Sacrificată e, în primul rînd, ideea de evoluție organică (...). Automatul e anorganic. E lipsit nu numai de viață, dar și de biografie sau psihologie. E un extraterestru, precum Ubu imperator al lui Ernst” (p. 527). Spre deosebire de cazul pictorilor suprarealiști din urmă, la care „proteza e umană sau naturală”, la Urmuz „niciodată nu se pornește dinspre automat spre uman, ci invers”. În opoziție cu „creatorul clasic” care „are religia naturalului”, avangardistul pariază pe artefact, pe abstracționism și pe antimimesis. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în O istorie a literaturii române II. De la 1900 la al doilea război mondial, Editura Minerva, București, 1972, pp. 330-335, apreciază că, pe măsură ce literatura postbelică se va dezvolta, interesul „exagerat” pentru avangardă va scădea corespunzător. Urmuz e respins ca „precursor” suprarealist sau absurdist, întrucît ar fi autor de „parodii”. Motivul pentru care Ion Rotaru îi acordă totuși atenție (cinci pagini de text preponderent descriptiv, cu observații pe linia lui G. Călinescu) este extraestetic: prețuirea pe care i-o acordă prietenul Geo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reprezentat de suprarealismul „doctrinar și matur” (cf. Ion Pop), format către mijlocul anilor ’30 și ajuns la apogeu imediat după al Doilea Război Mondial (principali reprezentanți: Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu, D. Trost, Jacques Herold; activitatea lor suprarealistă nu s-a manifestat - ca în cazul precedenților - în cadrul unor reviste de direcție, ci prin manifeste colective („Critica mizeriei”, „Dialectica dialecticii” ș.a.), expoziții plastice experimentale și prin plachete de versuri sau proză poematică). Unii reprezentanți ai „valului” doi (Stephan Roll
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dialecticii” ș.a.), expoziții plastice experimentale și prin plachete de versuri sau proză poematică). Unii reprezentanți ai „valului” doi (Stephan Roll, Ilarie Voronca, Mihail Cosma-Claude Sernet) s-au afirmat de fapt odată cu primul, iar o parte dintre membrii așa-numitului „grup suprarealist român” din anii ’40 („algiștii” Gherasim Luca, Paul Păun) au făcut parte în adolescență din „al doilea val”, ca emuli și discipoli ai lui Geo Bogza, trecînd inclusiv printr-o fază de militantism proletar realist-socialist. Spre deosebire însă de suprarealismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ăsta - și mi-am dat brusc seama că mai e puțin și îmi expiră voucherul. Așa că iată-mă, în ziua în care fac douăzeci și nouă de ani. Stau pe o canapea, într-un halat alb de prosop și chiloți suprarealiști de hârtie. Și am o fereastră de jumătate de zi. Maxim. Fumați ? Nu. Beți alcool ? Da. Mâncați în mod regulat mâncare gătită acasă ? Ridic ochii, puțin iritată. Ce întrebare mai e și asta ? De ce sunt neapărat superioare mesele la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi încredințat mie sarcina asta... Dar nu are nici un sens. Mă duc la fereastră, ignorându-mi zvâcnetul din cap. Ce-a fost a fost. Acum trebuie să văd ce e de făcut. Mă uit la grădină și mă simt complet suprarealist. Până în momentul ăsta, viața mea a fost planificată la secundă. Prin examene, vacanțele dintre trimestrele de la internat, treptele carierei... Credeam că știu exact încotro mă îndrept. Iar acum mă trezesc într-o cameră ciudată, undeva la țară. Iar cariera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă trezesc uitându-mă în ochii bărbosului contorsionat din Bucuria sexului. Fără să vreau, mi-i închipui automat pe Trish și pe Eddie în exact aceeași poziție. Nu. Încetează. Îmi simt fața arzând de jenă. Ce poate fi mai suprarealist decât să mă aflu în dormitorul a două persoane, complet străine de mine, și să mi se arate efectiv ce poziție de sex preferă ? Și ca aceștia să nu pară câtuși de puțin stresați... Și o clipă mai târziu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu vreau să dau nici un interviu, adaug iute. Nu vreau să fiu un model pentru nimeni. Nu vreau decât ca lucrurile să redevină la normal. La prânz, lucrurile nu au revenit deloc la normal. De fapt, totul pare și mai suprarealist ca înainte. Am primit încă trei soliticitări de apariții televizate și una pentru a face o ședință foto „plină de bun gust” pentru Sun, într-o uniformă de cameristă franțuzoaică. Trish a dat un interviu în exclusivitate pentru Mail. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pot să lipsesc o clipă, Samantha ? — Nici o problemă ! Încerc să nu par prea nerăbdătoare. O să mă descurc ! În clipa în care pleacă, oftez ușurată. — Deci, Guy ridică din sprânceană. Cum te simți ? Emoționată ? — Da ! zâmbesc. De fapt, mă simt cam suprarealist, așa îmbrăcată ca odinioară în costum negru și înconjurată de cei de la Carter Spink. Nu i-am mai văzut de nu știu câte ore pe Trish și pe Eddie. Carter Spink a pus stăpânire totală pe casă. — Ai luat decizia cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l ia sau nu În serios. Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar fi să-ți inviți părinții - să zicem la un prînz așa, mai matinal ? Ridic ochii spre ceas. E zece fără un sfert. — Mersi, Paul, zic recunoscătoare. E suprarealist. E complet suprarealist. E În toiul dimineții. Ar trebui să fiu la muncă. În loc de asta, Însă, eu merg pe stradă cu părinții mei, Întrebîndu-mă ce naiba o să ne spunem unii altora. Nici nu-mi mai amintesc cînd ne-am văzut ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu În serios. Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar fi să-ți inviți părinții - să zicem la un prînz așa, mai matinal ? Ridic ochii spre ceas. E zece fără un sfert. — Mersi, Paul, zic recunoscătoare. E suprarealist. E complet suprarealist. E În toiul dimineții. Ar trebui să fiu la muncă. În loc de asta, Însă, eu merg pe stradă cu părinții mei, Întrebîndu-mă ce naiba o să ne spunem unii altora. Nici nu-mi mai amintesc cînd ne-am văzut ultima oară doar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
interesant. Nu desenezi tu foarte bine, dar ideea este incitantă. Ia mai du-te... I-am tras una cu blocul pentru schițe. Îmi arăți și mie? Sophie îmi luă blocul. — Ah, e minunat, spuse ea cu entuziasm. Ca o pădure suprarealistă. Tot voiam să le pun pe zâne să poarte coronițe, poate pot să le leg cumva de iedera asta pe care o faci. Vreau să fie destul de ciudate. Sophie, cu tunsoarea ei scurtă și asimetrică și urechile mici și ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de la Fitzherbert Place, Alice se holba la ciobănițele pictate pe ușile bufetului. Asta trebuia să fie opera Amandei Hardwick. Deasupra se ghiceau eforturile evidente ale lui Theo. Efectul culorilor pastelate și al sculpturilor acoperite cu piure de banane era aproape suprarealist. — Scuze pentru dezastru, a bolborosit Hugo. N-am avut încă ocazia să scot piureul cu dalta. Alice a zâmbit. —Ai avut alte griji. Se poate spune și așa, a zâmbit și Hugo, strângând în brațe cu grijă și afecțiune copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fixau podeaua. Hugo a aruncat o privire nerăbdătoare către ușa psihologului, care continua să rămână închisă. Abia aștepta începerea ședinței. Nu pentru că, până în acel moment, consilierul i-ar fi spus ceva deosebit de folositor, ci pentru că voia să încheie conversația asta suprarealistă și ridicolă cu Laura. Doctorul Hasselblad întârziase cu aproape o jumătate de oră. Pe cine avea înăuntru? Vreun pacient cu tendințe sinucigașe? — Îmi pare așa de rău, a repetat Laura. Dac-aș putea să dau timpul înapoi și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de elan, despre problemele din familie, despre componenta genetică a bolii de care suferea, lucruri pecetluite pe veci, despre care vorbea așa cum un om În vârstă vorbește despre bolile bătrâneții. mie atitudinea lui fatalistă mi se părea de-a dreptul suprarealistă. la Început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care Îl Întrecea cu mult pe al lui Janet când se văieta că nu vom avea ce mânca Într-o bună zi (deși frigiderul, congelatorul, garajul și pivnița erau Întotdeauna
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care l-am comandat. mă Întorc o clipă cu spatele, iar când revin Derrida a dispărut ca o nălucă. Dar Întrebarea lui a rămas și plutește În aer : dar eu ce mama naibii caut aici ? mă aflu Într-un film suprarealist. mi se pare că am visat, am aceeași senzație ca atunci când mă trezesc dintr-un vis ciudat al cărui Înțeles nu reușesc să-l descifrez. Derrida aici ? Adina Dabija 138 mi se pare un fel de Încununare a absurdului. Ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de elan, despre problemele din familie, despre componenta genetică a bolii de care suferea, lucruri pecetluite pe veci, despre care vorbea așa cum un om în vârstă vorbește despre bolile bătrâneții. Mie atitudinea lui fatalistă mi se părea de-a dreptul suprarealistă. La început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care îl întrecea cu mult pe al lui Janet când se văieta că nu vom avea ce mânca într-o bună zi (deși frigiderul, congelatorul, garajul și pivnița erau întotdeauna
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care l-am comandat. Mă întorc o clipă cu spatele, iar când revin Derrida a dispărut ca o nălucă. Dar întrebarea lui a rămas și plutește în aer : dar eu ce mama naibii caut aici ? mă aflu într-un film suprarealist. Mi se pare că am visat, am aceeași senzație ca atunci când mă trezesc dintr-un vis ciudat al cărui înțeles nu reușesc să-l descifrez. Derrida aici ? Mi se pare un fel de încununare a absurdului. Ce ar putea să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în cîteva cuvinte, subiectele romanelor scrise de ei pînă la acea oră. Uneori, cînd soțiile greviștilor erau acasă, vizitatorilor li se propunea și să guste din cîte o dulceață de nuci verzi sau de cireșe amare. În această atmosferă puțin suprarealistă, într-o românie în care istoria părea din nou pusă în mișcare, într-un București trezit din amorțeală, noua reuniune anuală a pasionaților de începuturi de roman fu, pe departe, cea mai intensă și benefică, din lunga serie de pînă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]