1,054 matches
-
periculoase, renunț la pietroi și decid să-mi îndrept atenția spre un câmp ceva mai familiar. Iau o lumânare nouă, o țin în mână în timp ce fac curățările cu fum și cu alcool, apoi o aprind și încep să fluier în surdină și să invoc spiritele pietrelor de pe masă să vină să stăm la discuții. Încep să dialoghez cu lumânarea, mai întâi cu întrebări simple cu da și nu, apoi din ce în ce mai complexe. Lumânarea pare a pâlpâi ca un interlocutor activ în dialogul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
buchetul de plante mirositoare. Se iau în mână oul (sau ouăle) și lumânarea și se plimbă mâna lin din cap până în picioare, cu mișcări ușor rotative, mai întâi pe față și apoi pe spatele pacientului. Tot timpul se fluieră în surdină, melodios. Rezultat: Plânsul încetează ca prin magie (la drept vorbind, plânsul încetează prin magie...). Explicații suplimentare: alcoolul și ierburile puternic mirositoare îndepărtează spiritele rele iar fluieratul melodios atrage spiritele bune. Ouăle crude absorb energiile negative și după curățare sunt aruncate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ayahuasca. Pe de altă parte, când am spus Stop, nu am făcut-o decât mental, și el a reacționat imediat. Alfonso poate auzi gândurile?? Atunci, înainte de a „spune” stop, ce gândeam? Eram relaxată și îmi plăcea atingerea și cântatul în surdină, până când... atingerea a fost neschimbată. Atunci, pot eu auzi gândurile?? Revin printre fete și cum suntem obosite după toate aventurile merg să văd cum au mai progresat cu reparațiile. Jose, în continuare disperat, îmi explică că nu au mai progresat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de muncă. Profesorul doctor I. Alexandrescu din Iași, fost conșcolar cu mine la Normala din Bârlad, mi-a spus că pot reveni la normal numai dacă mă detașez de tot ce mă înconjoară și să am liniște, muzică bună în surdină, plimbări prin parcuri, să evit aglomerările. Eram astfel pensionat cu ceva mai puțin de a împlini șaizeci de ani. Pensionar și... restul În liniștea patriarhală a căminului meu, eram atent îngrijit de soție cu un devotament rar întâlnit. Ea era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tip vechi, nu-l mai puteam repara și de aceea am renunțat la el. Trebuia sigilat. L-am scos din camera unde funcționa, l-am împachetat, ca să nu am neplăceri cu cei care controlau aceste scoateri din funcțiune. Ascultam în surdină posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii, dar eram ascultați pe lângă ferestre de cei îndreptățiți să o facă, să știe, să ne supravegheze... Deși se dărâmau biserici, lumea continua să creadă în Dumnezeu, bisericile erau tot mai pline, se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
provoacă un șoc atât femeii, cât și spectatorului nocturn. Deodată scena se îndepărtează filmic, camera nu mai permite plan deta- liul, ci înregistrează un efect de siluetă. Lovitura a creat un efect dramatic și printr-un artificiu este proiectată în surdină imaginea unei gesticulații ample și a unei căderi a trupului femeii. Acesta este și punctul culminant, vede- rea devine insuportabilă, spectatorul se retrage terifiat. Putem citi aceste episoade ca pe un lanț de întâmplări disparate, de neplăceri ale unei nopți
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar litania lor va dăinui mult timp, de departe, în surdină, grav, trist, ca orice cântare pentru mort, mai departe... și mai departe... până se pierde undeva departe... departe... Din grămada de cadavre, se ițește capul unui bătrân, un țăran-oștean, o arătare cu părul vâlvoi năclăit de glod și sânge, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
într-o rochie neagră, lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la spinare, dă buzna pe cărare: Vine! Vine!... E cătrănit! Tună și fulgeră! șoptește el gâfâind, cu sufletul la gură. Boierii sar în picioare, de parcă i-a înțepat o albină: Ce s-a întâmplat?! Care-i pricina?! întreabă ei în surdină, alarmați. Domnul, însoțit de Stanciu și Vlaicu, fiecare cu bolovanul său -, s-au și ițit pe cărare. Stanciu și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vlaicu, impresionat de solemnitatea clipei, tușește, își drege glasul, se simte obligat să ia cuvântul, grav: Măria ta! În aceste clipe!... Noi!... Noi!... Îți jurăm că ne vom... Ștefan se întoarce, îi surâde și duce un deget la buze, în surdină: Știu unchiule... Cred unchiule... În aceste clipe solemne", se spun cuvinte mari... La "Înfricoșata Judecată", oricum, veți da socoteală. Acu, să ascultăm clopotele Sucevei. Plecăm și-o să ne fie dor de ele... Clopotele Mirăuților, îngemănate cu dangătul clopotelor de la Sfântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
resemnare, fără patimă. Rămâi. E dreptul dragostei. Eu... eu sunt aceea care va pleca... Într-un fel, am și plecat... Tace. Tăcere... Ștefan, chinuit, pe gânduri, se duce la fereastră. Privește luminițele lumânărilor ce se răspândesc pe ulițe. Departe, în surdină, la Mirăuți, bate toaca și clopotul cel mic bate încet, rar, în dungă, ca pentru mort... "În cetate, peste tot e liniște!" Ștefan respiră adânc, se întoarce: Nu-i liniște... nu-i... spune și le privește lung. Vă rog, șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de nenumărate ori, ca pe un reper) m-am pomenit că țin în mână aur]. * Singur în patul de două persoane, cu vechiul „Philips” la căpătâi, ca o căsuță pentru pitici umplută cu muzică pentru urechi de pitici, adică în surdină, luminând discret din gemulețul său dreptunghiular, pe care sunt scrise toate capitalele lumii, cu fereastra înaltă la picioare, pe al cărei stor, tras până jos, se proiectează, ca de obicei, „crucea”. Acum nu mă mai sperie, ca la început, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prieteni, eu care - sunt convins de acest lucru - am vocația prieteniei. Se vede însă că orice fericire se plătește... Regretului de a nu putea avea copii (RH cu anticorpi era formula științifică a acestei fatalități) i-a pus o violentă surdină și faptul că, din dorința de a-i avea, Doina își punea în primejdie nu numai sănătatea, ci și viața. În 27 iulie 1967, la ora șase dimineața, am fost trezit de un telefon de la spitalul unde, de vreo săptămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bucuros; bucuria fără pic de nostalgie nu are nici un haz, e proastă. Toamna, în schimb, e cel mai inteligent anotimp, dacă se poate spune așa, e-o vreme rafinată, cu tonuri discrete de lumină, fără stridențe, cu sunete acordate în surdină, ca un flaut, melancolic prin rostul său. Toamna e o bucurie a tristeții; poartă în ea așteptarea unui sfârșit, amenințarea înghețului. Îmi amintește, totdeauna, versurile Magdei Isanos, care, prin 1938, scria: "vezi, iarba asta o să mai răsară și luna tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
reprezintă cît se poate de bine în interesul ambelor țări, iar eu îl consider cea mai prețioasă verigă a lanțului care ne leagă... ". Această manifestare a făcut senzație, iar ecoul ei la București a obligat pe Șeicaru & Co. să pună surdină manevrelor împotriva mea. Pe atunci Mussolini nu se retrăsese încă în turnul său de fildeș. Titular, adeseori, al portofoliului Afacerilor Externe, avea mereu contacte cu șefii misiunilor străine. Ambasada Angliei avea la el ușa întotdeauna deschisă și de aceea era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
efort din partea regimului de a se ajunge la o destindere, ci, dimpotrivă, cu grija vizibilă de a ține opinia în stare de alarmă, pe un teren de revendicări generale și recriminări nesfîrșite. Că palatul Chigi nu se străduia să pună surdină acestei orchestrări organizate, aveam dovezi zilnice. România, partener al Iugoslaviei în Mica Antantă, era aliată cu Italia. Regele Carol și regele Alexandru erau cumnați și se știa că în fiecare dimineață vorbeau la telefon, schimbînd îndelung opinii politice în care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
hagiului e desfăcut cu totul de individualitate, redus la o caricatură mitologică. Dintre povești, Norocul dracului e cea mai realistă. Producerea imaginilor e fantastică, structura lor e materială. Delavrancea a cultivat și idilicul cu aceeași metodă a vibrației retorice în surdină. În Bunicul, Bunica, fericirea apare ca o euforie și totul e văzut extatic ca printr-un ochi excitat de opiu. Binicul, căzut într-o stare de dulce imbecilitate, se scarpină fără gânduri printre flori. Din toată activitatea dramatică a lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la viața-mi din trecut, Îmi pare-un parc sălbatec și tăcut. Francis Jammes începea a fi cunoscut, și cutare întoarcere năvalnică a oilor are nuanțe neopastorale: S-aud de pretutindeni tălăngile sunând, Plâng unele cu larmă și altele-n surdină, Răspund și dau de știre că turmele-n curând Vor coborî la șesuri... Iosif evoca chiar o cetate moartă în spiritul rodenbachian, cu delicate efecte acustice: La Nürnberg, în vechiul castel, Steteam rezemat de-o fereastră, Privind cum se-mbracă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de mare suavitate, trădând pe alocuri înrâurirea târzie a lui Lucian Blaga („Aproape de clipă; / Aproape de nor,/ E marea risipă / Din ultimul zbor.// Și omul nu poate / Să schimbe ce-i scris, / Cu semnele toate / Din ultimul vis...” - Cunoașterea). Cântate în surdină de poet, divinitatea, iubirea, creația rămân ultime speranțe ale salvării și îndreptării lumii. Prea linear luminoasă, convențională la începuturi, prea întunecată spre sfârșit (cu frecvente disonanțe apoetice), lirica lui Ț. atinge totuși, nu o dată, echilibrul artei adevărate. SCRIERI: Testamentele înțeleptului
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
alternează cu elanurile urieșești, adesea nesusținute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporții cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în nămol...” (Surdină). Textele din Cântece de galeră (1946) vor miza tocmai pe dezlănțuirea forțelor fruste, stihiale, din adâncuri, pe cufundarea în „nămolurile” colcăitoare, roditoare, ale ființei. Poezia seamănă unor ritualuri dionisiace: „Dă vieții, irozii / Subtilei beții; Să bântuie, vii / Veninuri, prin bozii
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
Când - după înfrângerea Franței, redevenită republică - viața politică europeană devine evident dominată de marile puteri conservatoare (Germania, Austro-Ungaria, Rusia țaristă) reunite prin tratate de alianță mai mult sau mai puțin secrete, campaniei antidi nastice a libe ralilor i se pune surdină, pentru a înceta apoi cu desăvârșire, în condițiile în care un mic stat repu blican la gurile Dunării ar fi fost nimicit în primele lui zile de existență de către puterile vecine. Cucerirea indepen denței depline a României în 1877-1878 este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lor au dat botezul drapelelor române, cari cu viața lor au asigurat viața României, Pagina 392 * Plevna internă. Aceste cuvinte sibilice pentru unii erau destul de înțeles pentru alții... Rosetti era democratul ireductibil care, deși se plecase în fața evenimentelor și pusese surdină ideilor sale democratice, revenea acum la asalt. Rosetti cerea ca țara și instituțiile sale să fie democratizate. Bineînțeles, din vorbele lui Rosetti nu se desprinde nimic precis, reformele pe care le revendică nu erau deloc formulate, însă se știa că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și a orașului Galați. „Celălalt” reapărea, fără avertisment, când avea chef, În mijlocul vreunui calcul de deversor sau stație de pompare. Gând Întrerupt, deviat. În urmă și În mine, nor de cuvinte, translândumă instantaneu În altă limbă, o limbă secretă, În surdină, doar pentru auzul „dublului” posesiv și despotic. Limba secundă Își impunea treptat jocul și obsesiile. Am trimis până la urmă cinci scurte texte de proză unui poet faimos prin debutanții pe care Îi lansase, Miron Radu Paraschivescu (MRP, cum i se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Vibrația patetică, deznădejdea, bufoneria? În drumul spre casă, tristețea acestor Întrebări nu și-a slăbit nici o clipă strânsoarea umilitoare. După nici un an de la pitoreasca Întâmplare, Nichita a dovedit că, Într-adevăr, nu mai rezista. „Să nu mori, să reziști”... repeta surdina barbară. Umflat și absent, pe catafalc, vinețiu, fardat, zeul frumos din urmă cu douăzeci de ani Încheia prin moartea sa o Întreagă epocă din care, marginal, la marginea mlaștinii, făcusem, totuși, și eu parte. Mi-l aminteam Îngenunchind În fața unui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Paul Georgescu despre prietenul nostru. Cuvintele sunt valabile, firește, și pentru Sinuciderea din Grădina Botanică. Scrisul lui Radu Petrescu mă atrăsese de la Început prin eleganța și transparența stilului, cu volutele sale neașteptate, colorate, aeriene, prin bruschețea surprizei tăioase și ritmul surdinei, printr-un soi de mister lexical, În sine și pentru sine. Memorasem chiar, cândva, câteva fraze, fără să bănuiesc atunci ce vor deveni ulterior, În exil, rânduri ca acestea: „Metodă infailibilă pentru a ști care e fraza bună și care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]