1,044 matches
-
ținutul Lapuseni. Mai tarziu prin anii 1810 - 1820 taindu-se pădurea s-au făcut și câteva gospodării împrejurul bisericii, cum însă aceste asazari se aflau pe terenuri fugitive, din cauza ploilor și a defrișărilor făcute, schitul și gospodăriile omenești s-au surpat. Sinistrații s-au mutat atunci mai la sud cu vreo 300 m spre Manzatesti cladindu-si gospodăriile din nou și dând naștere satului de astăzi, Coada Stincii. Odată cu mutarea gospodăriilor, au mutat și biserica cladind-o din nou pe locul
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
drumului național Arad -București între localitățile Mandruloc și Sâmbăteni. Este situat în Campia de Vest, pe malul drept al Mureșului. Aici există o biserică de cărămidă și piatră, construită în anul 1702, dar care, în urma strămutării albiei Mureșului s-a surpat, în locul ei, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, a fost construită alta din lemn, ce avea hramul "Sfântul Mucenic Gheorghe". Tradiția consemnează că în jurul anului 1823, locuitorii și-au mutat vatra satului pe locul actual, din cauza deselor inundații ale Mureșului, vechea
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
clopot a fost donat în anul 1782 de căpitanul Radocanel Simion, dar și acesta a crăpat în 1877. 2.Cea de-a doua etapă în istoria bisericii din Cicir o constituie momentul când, datorită mutării albiei Mureșului, biserica s-a surpat, iar cicirenii, fiind iobagi au zidit doar o bisericuță din lemn. În jurul anului 1823 datorită pericolului reprezentat de apele Mureșului, credincioșii cicireni s-au mutat de pe vechea vatră a satului pe locul actual. Bisericuța din lemn a rămas abandonată, neputând
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
-1579- are 12 familii -1607- mențiune documentară -1702- este construită o biserică de piatră și cărămidă -1702- este menționat în documente -1720- are 4 familii -prima jumumatate a secolului XVIII- din cauza mutării albiei Mureșului, satul are de suferit; biserica se surpă -1746- are 38 familii -mijlocul secolului XVIII- se ridică o nouă biserică, de lemn- “Sf. Mucenic Gheorghe” -1755- în conscripția lui Sinesie Jivanovici, satul are 32 de case și biserica de lemn Sf. Gheorghe este încă în construcție -1771-1786- are
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
mai bine de 3000 de ani, pe teritoriul Cașinului de azi se găseau așezări omenești primitive. Acestea constituie stratul autohton. Din cauza ploilor, înghețurilor, dezghețurilor și a altor fenomene, o parte a malului râului Cașin amplasat pe dealul Buciumi s-a surpat scoțând la iveală statuete de lut ars ce reprezentau zeii la care se închinau oamenii din acele timpuri, diferite vase de lut, ciocane, fierăstraie, securi, cuțite lucrate din cremene și pietre de măcinat, unele dintre acestea confirmând faptul că pe
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Câmpia de Vest. Relieful dezvoltat pe loess prezintă forme destul de variate, dar de dimensiuni reduse și puțin rezistente în timp. Apele curgătoare se adâncesc repede, săpând văi strâmte și adânci de tipul cheilor, ai căror versanți se prăbușesc și se surpă vertical. Asemenea văi se întâlnesc frecvent în China, iar la noi în Dobrogea. Desprinderea verticală sub formă de felii a loessului este o caracteristică distinctă pentru morfologie, ca de altfel și prăbușirea în trepte. Aceste prăbușiri apar nu numai în cadrul
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
genovezi: ""Aflatu-s-au într-această țara și cetăți făcute mai de demultŭ de ianovedzi: cetaatea în târgul Sucévii și cetaatea la Hotin și Cetatea Albă și Cetaatea Chilii și Cetaatea Neamțului și Cetatea Noaă, Romanul, ce i s-au surpat pământul ș-au cădzut cetaatea."". Cetatea Neamț a reprezentat un avanpost fortificat important pentru apărarea graniței de vest a Moldovei și a trecătorilor Carpaților Orientali în fața politicii de continuă expansiune teritorială spre est a Regatului Ungar. Ea era una din
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
pentru a se apăra în timpul invaziilor. Singură dovadă existența la momentul de față este reprezentată de ruinele unui presupus astfel de tunel, descoperite la malul Oltului. În trecut s-a încercat parcurgerea tunelului, dar s-a constatat că acesta este surpat în multe locuri, datorită vechimii sale. Speculații cum că în presupusele catacombe au fost îngropați oameni sau au rămas și murit acolo din cauza surpării pământului nu au fost excluse, însă nu există nicio dovadă verificată care să demonstreze acest lucru
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
și sud-vest. Numele i se datorează unei legende locale,despre un om pe nume Tache.Acum mult timp Tache s-a dus la pescuit împreună cu calul sau,dintr-o clipă de neatenție, Tache calcă pe marginea ce stătea să se surpe,acesta nu apuca-se să se ferească și așa căzu în prăpastia foarte adâncă, cu apă, trăgând și calul acestuia după el, amândoi muriră înecați! Arhitectură nu este foarte complicată,însă aceasta a început să se modernizeze pe aproape tot
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
către Dobroselova să reînnoade relația. Prin acest roman, Dostoievski investighează lumea celor striviți de o orânduire bazată pe exploatare și nesocotință a demnității umane. Tema este chiar drama omului sărac, pentru care libertatea interioară, individualitatea și respectul de sine se surpă sub imperiul condiționărilor sociale. "Oameni sărmani" este un exemplu foarte bun al realismului social de inspirație gogoliană (mai ales prin nuvela "Mantaua") caracteristic operei dostoievskiene din perioada de debut. Începând cu "Însemnări din subterană" însă, scriitorul va aborda teme psihologice
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
întreținerii bunurilor (reparații, construcții etc.), dădeau o sumă anuală de 25 de taleri. Tot Eforia se ocupa și de numirea egumenilor, precum și de numirea și întreținerea a doi preoți pentru locuitorii din sat. Cutremurul puternic din 1802 dărâmă turlele bisericii, surpă zidurile și fisurează turnul de la intrare dărâmând partea superioară. Ceva reparații s-au făcut abia între anii 1828-1836 când se refac turlele, însă din lemn, punându-se și o inscripție. În 1838, un alt cutremur mare devastează mănăstirea, refăcută parțial
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
care a vizitat în anul 1817 și orașul Turda. Înaintea alunecărilor de teren, ocupa o suprafață de 0,07 ha și avea o adâncime de 32,5 m. Descrierea lacului după Ion Al.Maxim (1937): Lacul are maluri instabile, se surpă și alunecă continuu. Aflorimente de sare gemă se găsesc pe malurile de nord și de vest. Cabine pe malul estic. Adâncimea maximă: 45 m (după Jenö Viski, 1911), 32,5 m (Ion Al. Maxim, 1937). Ritm mare de împotmolire. Originea
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
fost abandonată în anul 1770. József Hankó (1844) menționează și el ocna. Ocna nu era prăbușită în anul 1867, dată la care F.Posepny a scris articolul despre salinele de la Turda. Balázs Orbán o descrie în anul 1889 ca fiind surpată, având forma unui crater. Balázs Orbán mai face în 1889 următoarele precizări: „La baza dealului Alasmal se găsește un crater lat de 100 pași (cca 30 m). Terenul aici alunecă mereu, fiind foarte instabil. În acest loc a fost până
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
foarte instabil. În acest loc a fost până nu demult o mină mare de sare numită Carolina. Partea minei Carolina dinspre nord-vest a fost prea aproape, respectiv a fost chiar pe marginea masivului de sare, din care cauză s-a surpat și de atunci se surpă mereu, pământul scurgându-se în mina care avea o adâncime maximă de 94 stânjeni (cca 178 m). Straturile de pământ se surpă mereu în caverna minei, și în acest mod crește și se lărgește permanent
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
a fost până nu demult o mină mare de sare numită Carolina. Partea minei Carolina dinspre nord-vest a fost prea aproape, respectiv a fost chiar pe marginea masivului de sare, din care cauză s-a surpat și de atunci se surpă mereu, pământul scurgându-se în mina care avea o adâncime maximă de 94 stânjeni (cca 178 m). Straturile de pământ se surpă mereu în caverna minei, și în acest mod crește și se lărgește permanent craterul.” În partea de jos
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
a fost chiar pe marginea masivului de sare, din care cauză s-a surpat și de atunci se surpă mereu, pământul scurgându-se în mina care avea o adâncime maximă de 94 stânjeni (cca 178 m). Straturile de pământ se surpă mereu în caverna minei, și în acest mod crește și se lărgește permanent craterul.” În partea de jos a craterului, la gura puțului fostei mine Carolina, în pâlnia crenelată de la marginea apei, se mai vedeau rămășițe ale unei galerii căptușite
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
de Piatră. Sfântul lăcaș a primit hramul ”Adormirea Maicii Domnului” și a fost închinată domnitorului Neagoe Basarab. Astfel, locașul capătă încă de la (re)înființare statutul de mănăstire domnească. În 1897, în timpul slujbei de Înviere, peretele vestic al naosului s-a surpat, nerănind pe nimeni. În vara aceluiași an, credincioșii au adus niște meșteri italieni cioplitori în piatră de la Albeștii de Mușcel pentru a reconstrui peretele surpat. Biserica este deosebit de valoroasă, nu numai prin felul în care a fost implantată în stâncă
Mănăstirea Corbii de Piatră () [Corola-website/Science/308556_a_309885]
-
26 de stânjeni) iar înălțimea de 66 m (35 de stânjeni). Cea mai nouă "ocnă S. Antonii" avea dimensiuni pe măsura celorlalte. Mineralogul Fridvaldszky a amintit existența unei ocne mai mari și mai vechi care, din cauza pericolului de a se surpa, a fost închisă în data de 19 iunie 1762 (azi: lacul nr. 2 Durgău). Harta Iosefină din anii 1769-1773 arată că la Turda existau atunci 5 ocne de sare (Carolina, Iosif, Terezia, Anton și Cojocneană). În anul 1780 existau la
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
confecționat din piatră. Stratul de pământ care le acoperea a fost îndepărtat cu prilejul efectuării lucrărilor de restaurare, dorindu-se ca beciurile să fie astfel mai bine puse în valoare. Fiind complet neprotejate, există pericolul ca aceste beciuri să se surpe. În partea sudică a bisericii, în spatele pridvorului, se află o criptă cu un frumos monument funerar deasupra ei, operă a sculptorului V. Scutari. Aici au fost înmormântați preotul Gheorghe Mireuță (1835 - 12 septembrie 1908) și soția sa, presvitera Efrosina (1848
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
la București, împreună cu voluntarii armeni din România. Stă aici puțin timp, plecând în toamna anului 1916, în orașul Tiflis, apoi în anul 1918, se întoarce în Turcia și se stabilește la Constantinopol, unde lucrează ca ajutor de medic la Spitalul Surp Pârghici de lângă Patriarhia Armeană. În anul 1920 Mampré Biberian ajunge la Paris și se înscrie la Facultatea de Medicină, intenționând să-și continuie studiile. Deși lucra în timpul zilei pentru a-și plăti taxele de studii, greutățile materiale îl fac să
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
mai apoi, un cutremur de pământ să afecteze decisiv ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparații au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica între anii 1748-1752 însă de proastă calitate căci boltnițele palatului se surpă în 1785. Un nou incendiu și cutremur în anul 1803 duc ansamblul arhitectonic la o definitivă ruinare. În 1821, în timpul revoltei Eteriei, Alexandru Ipsilanti, conducătorul eteriștilor, destupă șanțurile de apărare și încearcă a reface vechile fortificații. Tentativa acestuia de a
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
asemănător cu cel al bisericii mănăstirii Cozia și în general cu tendințele în arhitectura bisericească a epocii, aducând însă un element nou - turnul clopotniță plasat în extremitatea vestică, accesul fiind asigurat de trei intrări. Biserica, păstrată în condiții proaste, se surpă în urma cutremurului din 1802 iar 45 de ani mai târziu este complet demolată. Grădinile palatului erau amplasate pe locul actualului parc al orașului pe latura de est a zidului de incintă, întinzându-se, peste râul Ialomița până la poalele dealului Mănăstirii
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu călugărul Sofronie de la Cioara și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie. Justificarea canonizării lor a fost următoarea: „smeriții între ieromonahi Visarion și Sofronie, care au surpat cu virtutea și cu pătimirile lor puterea vrăjmașilor Ortodoxiei și împreună cu drept-credinciosul creștin Oprea, care a pecetluit cu moartea statornicia lui în credința părinților noștri, să se numere cu Sfinții și să se cinstească după toată pravila ca Sfinți Mărturisitori
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
învelitoarea fiind din șindrilă. Reparațiile efectuate au fost insuficiente, iar într-un act din 16 august 1784 se menționa că mănăstirea era ""stricată și aproapi de ce de istov cădere"" astfel încât dacă ""nu să va tocmi în curund, esti să se surpi"". În 1787 s-au efectuat unele reparații, atunci fiind decorată fațada cu piese ceramice, sub formă de stele, discuri și frunze de stejar, de inspirație orientală. Arhimandritul Domițian menționa într-o inscripție pe un Minei donat de el în 1787
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
este tocmai fasciculul de lumină care pornește din spațiul picturii Occidentale, din acela renascentisto - baroc cu precădere, și se prăbușește, mântuit de orice convenție calendaristică, în lumina taborică a Răsăritului. Pornește de la peisaj sau de la scena de interior și se surpă în aurul iconostasului și în aura Mântuitorului. Acest traseu care camuflează atâtea evenimente intermediare, o revărsare de povestiri și de forme pe care nici măcar viermuiala din O mie și una de nopți n-ar putea-o echivala, mult mai scurt
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]