4,767 matches
-
întrebe. Chiar în fața ta. S-a strecurat lângă tine la adăpostul ceței. Cristian se simțea jenat. Îl certase degeaba pe Calistrat. Acesta fusese vigilent, intuise perfect că vâlva va profita de apariția negurii și va încerca să îi ia prin surprindere. Veghease de sus și intervenise exact la țanc. Îi era ciudă că se lăsase cuprins de gânduri și nu mai fusese atent la ce se petrecea în jurul său. O mulțime de semne ar fi trebuit să-l pună în gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are glas, așa că fusese luat prin surprindere. Ai auzit? îl privi el întrebător pe Calistrat care nici nu părea să fi băgat de seamă. Ce să aud? Ei, și tu, acum! Cum ce să auzi? Câinii din Giurgiu. Răcnetul, nu se poate să nu-l fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
suntem vecini. Ceea ce nu știa el când plecase din unitate și nici Cerkatov nu-i spusese, era faptul că fusese repartizat la Spetznatz. Nu că dacă ar fi știut dinainte ar fi refuzat, nici pe departe, însă fusese luat prin surprindere la sosire. Auzise de trupele speciale Spetznatz, dar în nici un caz nu se așteptase la un asemenea regim de instrucție. Pregătirea fizică istovitoare alterna cu orele de teorie și, mai ales, de învățământ politic. Știa tezele lui Marx, Engels și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
părăsi încăperea. Poate că era mai bine că Vlad nu avea chef să-l asculte. Își va vedea de treabă, exact așa cum îi ceruse acesta, numai că planul pe care îl pusese la cale îl va lua fără îndoială, prin surprindere. Înainte de a ieși în curte, se asigură că soarele urcase sus pe cer, așa, pentru orice eventualitate. Din clipa aceea, nimănui nu-i mai era permis să întârzie afară după asfințit. Se îngrijise să dea ordine explicite în acest sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-și creadă urechilor când Nikolai, unul dintre băieții lui pe care îi pusese să asigure perimetrul de pe Muntele Rău, îl chemase spunân du-i că prinseseră doi indivizi care dădeau târcoale pe acolo. Cu atât mai mare îi fusese surprinderea constatând că unul dintre acești intruși era chiar polițistul șef din Baia de Sus. Asta nu era bine deloc. Dacă poliția intrase pe fir, lucrurile nu mergeau așa cum i-ar fi plăcut lui. Pentru că cei doi bărbați erau în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
schimba forma, strecurându-se în cele mai mici unghere. Avea nevoie de filmările acelea pentru a le prezenta contractorilor săi. Nu-i lipsea de pe peliculă decât atacul asupra oamenilor. În prima seară când bestia năvălise peste ei, fusese luat prin surprindere fiind prea speriat ca să se mai gândească la camera de filmat. Nu era mare pagubă, avea tot timpul din lume s-o facă mai târziu, numai de s-ar vedea odată plecat din fundul aceasta de lume. 35 Un piron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capac. Putea să-i simtă prezența amenințătoare chiar în fața sa. Închise ochii strâns, încordându-se ca un arc. Era speriat dar pregătit pentru orice. Îi trecuse chiar prin minte să se repeadă spre ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere, ar fi putut trece prin ghemul de ceață. Figura lui Calistrat îi apăru în gând. Îmbrăcat în hainele lui deschise la culoare și cu părul zburlit, bătrânul nu spunea nimic. Îl privea încruntat, întinzându-i toiagul de care n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el și nu-l scăpa din ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți va fi greu să descui lacătul, strigă basarabeanul după el, continuând să râdă. Cheia este în buzunarul meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să îi trimită pe cei doi la peștera bestiei, poate că ar fi izbutit să scape. Nu trebuia de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și de fărădelegile făptuite de cei doi peste hotare. Cristian Toma insistase pe lângă socrul său să nu pomenească nici de peșteră și nici de implicarea sa în cazul respectiv. Nimeni, în afară de ei, nu știa de baza de lângă Râpa Dracului. Spre surprinderea sa, Pop acceptase repede. E drept că se folosise puțin și de toiag ca să-l convingă atât pe el cât și pe agentul Pohoață să uite de cele câteva ceasuri petrecute acolo. Imediat ce lucrurile se liniștiseră, se grăbise să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de făcut. Ceea ce surprinde pe trăitorul și cititorul de astăzi este grija legislatorului de a indica, în mod expres, locul pentru crâșmă care, atunci, atât locul cât și crâșma propriu-zisă, văzută ca loc de adunare, erau ale proprietarilor. Tot cu surprindere trebuie să constatăm că nu s-a prevăzut nicio palmă de pământ pentru școală și alte instituții culturale. Mai menționăm că toate documentele (statistici, tabele, proceseverbale) se referă numai la o parte dintre cei împroprietăriți (aproximativ 190 din 309), în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să tragă în vagoanele pline cu evreii porniți în deportare. Nici în tabelele de împroprietăriți prin legea din 1945, la fel ca în cel din 1864 și 1921, nu am găsit familiile Boghiu, Totolea, Ungureanu din Slobozia - Filipeni, însă, spre surprinderea mea, am găsit multe familii de răzeși din Fruntești care au primit loturi de completare sau loturi mai mari (N. Antoche, C. Oprișan, Vasile și Virgil Oprișan, Elena Corniță și mulți alții). În lista adăugată la tabelul general, l-am
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Îmi păreau a fi gînduri pașnice ori, cel puțin, de armistițiu. Și-apoi, aveai dreptate, sînt cam țoapă și uneori un pic Încrezută, zise Bea. Nu prea Îți sînt pe plac, nu-i așa, Daniel? Întrebarea mă luă total prin surprindere, dezarmat și speriat de cît de ușor poate dispărea antipatia față de un dușman atunci cînd acesta nu se mai poartă ca atare. Nu, nu-i adevărat. — Tomás spune că, În realitate, nu eu sînt cea care nu-ți place, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
multe alte specii de primate. Acestea se războiesc între ele pentru adăposturi, pentru femei sau pentru zonele de vânătoare. Conflictele lor au la bază câteva principii a căror simplitate reiese din vestigiile descoperite de arheologi: a speria, a ataca prin surprindere, a tăia liniile de comunicație ale dușmanului și a nu-i lăsa acestuia nici o clipă de răgaz; trădarea aliaților este ceva obișnuit, ca și simularea propriei fugi sau atacul pe la spate. Desigur, canibalismul este în continuare prezent, vizând mereu însușirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Tot ceea ce se deplasează va fi considerat de către pirați o țintă și, în același timp, o armă: avion, camion, tren, vapor și toate rețelele de comunicație. Pirații - religioși, nihiliști sau pur și simplu criminali - îi vor ataca pe sedentari prin surprindere, pentru a-i speria, căutând nu numai să pună mâna pe o pradă, ci și să taie niște linii de comunicație, să controleze strâmtorile sau trecătorile, să oprească schimburile, comerțul, turismul sau circulația. Ei vor ataca teritoriile - reale sau virtuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
toate femeile, și anume patima de a-și discuta problemele personale cu oricine e dispus să le asculte. Dna Strickland părea să facă un efort să-și vină în fire. — Lumea vorbește, nu? mă întrebă ea. Am fost luat prin surprindere de presupunerea doamnei Strickland că știu totul despre nenorocirea ei domestică. — Eu abia m-am întors. Singura persoană pe care am văzut-o a fost Rose Waterford. Doamna Strickland își împreună mâinile. — Spune-mi, te rog, exact ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gânduri erau atunci ocupate în mod constant de dragoste, dar nu-mi puteam închipui niciodată fericirea conjugală decât după ora ceaiului. Am întrebat la hotelul meu de cel în care stătea Charles Strickland. Se numea Hôtel des Belges. Dar, spre surprinderea mea, portarul hotelului meu mi-a spus că n-a auzit niciodată de el. De la dna Strickland înțelesesem că este o clădire mare și somptuoasă în spatele străzii Rivoli. M-am uitat în Anuar. Singurul hotel cu acest nume era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ofensator al lui Strickland îl făcuse pe Stroeve să-și piardă și ultima urmă de stăpânire de sine. Îl cuprinsese o furie oarbă și, fără să-și dea seama ce face, se năpustise asupra lui Strickland. Acesta fusese luat prin surprindere și se clătinase pe picioare, dar, fiind foarte voinic, chiar și abia ridicat de pe patul de boală, într-o clipă, fără să știe cum, Stroeve se trezise la podea. „Piticanie caraghioasă!“ îi spusese Strickland. Stroeve se adunase de pe jos, observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el printre primii, tablourile lui Strickland văzute pentru prima dată ar găsi mintea oamenilor mai pregătită pentru ele. Dar nu trebuie să uităm că în viața mea nu văzusem ceva de genul acela. În primul rând, m-a luat prin surprindere ceea ce părea să fie stângăcia tehnicii lui. Deprins cu desenele maeștrilor clasici, convins că Ingres este cel mai mare desenator al vremurilor moderne, mi s-a părut că Strickland desenează foarte prost. Habar n-aveam de simplificările la care țintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
foarte chel. Mi s-a părut că l-am mai văzut cândva. Deodată mi-am amintit. — Abraham! i-am zis. S-a întors nedumerit spre mine, apoi, recunoscându-mă, mi-a strâns mâna cu căldură. După care ne-am manifestat surprinderea de o parte și de alta, aflând că am de gând să petrec noaptea la Alexandria m-a poftit să cinez cu el la Clubul Britanic. Când ne-am reîntâlnit mi-am exprimat uimirea că-l găsesc acolo. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Poetul intră În zona aflată Încă În umbră, unde se găsea scara ce ducea la etajul chiliilor. Abia Începuse să urce când peste el dădu cineva care cobora vertiginos. Era o fată, acoperită cu câteva zdrențe. Priorul căscă ochii cu surprindere, recunoscându-i trăsăturile descărnate ale figurii și ochii verzi, aprinși de desfrânare. - Pietra... abia izbuti să șoptească, cu glasul retezat. Tânăra izbucni, râzându-i În nas cu o expresie prostească, Înainte să Își reia alergarea spre ieșire. Un damf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din mulțime. Dante o porni Într-acolo și, În cele din urmă, ajunse până la el. - Messer Alighieri, și domnia ta tot la curtea miracolelor? Îl Întrebă omul zâmbind, În timp ce ambii se adăposteau după un pilastru. Dante rămăsese cu gura Întredeschisă de surprindere. - Da... ca și domnia ta, de altminteri, murmură el, negăsind altceva mai bun. Celălalt zâmbea În continuare, scuturându-și pe spate pletele Încă negre care, ici și acolo, Începeau să fie brăzdate de câte o dâră albicioasă, Într-un ciudat contrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
au schimbat pe meleagurile Franței. După atacurile adepților papei, devenise imposibil să mai predai cu seninătate. Așa că am traversat Alpii și m-am oprit pentru o vreme În mai multe orașe din Nord. În ultimul timp am predat la Toulouse. Surprinderea inițială a lui Dante se risipea pe măsură ce imaginea paternă a bărbatului Își recăpăta consistența În memoria lui. Arrigo fusese maestrul care Îl impresionase cel mai mult pe vremea aceea datorită lucidității cu care propovăduia tezele marilor filosofi ai antichității. - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi cobora pe ambele părți ale feței, pe care o, și apoi Îl ridică spre sine. Chipul victimei acoperea era marcat de o strâmbătură Îngrozită, ascundea astfel vederii. Și totuși, era sigur de asta, nu fusese din pricina durerii sau a surprinderii. Nu, omul acela Încercase să vadă până În ultima clipă. Să cunoască experiența morții și nu să i se sustragă. Căută În negrul pupilelor dilatate acea umbră a ultimei imagini văzute, despre care se spune că se Întipărește În ochii celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lovituri Îl omorâse probabil pe loc și, cum nu strigase, trebuie să fi fost prima aplicată; numai ferocitatea asasinului justifica cea de a doua lovitură. Probabil că victima Îl cunoștea, dat fiind că ucigașul o putuse lovi luând-o prin surprindere, fără ca ea să reacționeze În vreun fel. Hangiul se apropiase, tremurând. - Cine se afla la han? Îl Întrebă priorul, ridicându-se În picioare. Înainte ca celălalt să Îi poată răspunde, o pornise cu repeziciune spre poarta turnului. Curtea era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i-o. Marcello o luă, ținând-o la o oarecare distanță de ochi. - Cu timpul, pupilele mele și-au pierdut capacitatea de a vedea de aproape, messer Durante. Ca și când moartea ar vrea să fie sigură că mă va lua prin surprindere când va suna ceasul, zise el, străduindu-se să focalizeze zgârieturile de pe ceară, după care amuți dintr-o dată. Unde ai văzut aceste semne? Întrebă, după o lungă tăcere. - Pe trupul unui om mort. M-am gândit că descifrarea Înțelesului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]