1,316 matches
-
să plutească, să se strecoare, să pătrundă, să ajungă, să înainteze, să revină și să se retragă, să bată adică țărmul lucrurilor cu valurile fără sfârșit ale cuvintelor? Când îi auzi pe oameni vorbind, îți dai seama că "partea de sus" a limbii este nelocuită, în timp ce aici, "jos", unde cuvintele nu spun decât "vreau", "du-te", "mi-e foame", "sună-mă", "plec", "ai grijă", "cît costă?", aici unde ele acoperă minimum necesar conviețuirii, unde nu sânt decât suport pentru informația curentă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lovi, dar drept/ în tine oglindiți, nu vor vorbi/ în tine decât ca-ntr-un fulger rupt/ din cerul clocotind ! - scena 4). De la prima sa apariție, Oedip își proclamă convingerea că oamenii sunt pe potriva zeilor : Cum vrei s-ajungă-o rugă până sus/ fără puterea încredințării că noi suntem/ asemenea cu ei ? (scena 1). Plasându-se demn și dârz înaintea lor (Este-o dreptate în azur și drept/ îi stau în față ! Îi înfrunt și sunt prea plin de ei ! - scena 1), el
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Pe lumea cealaltă! repetă Rogojin. Ce știi tu? Îndată, continuă el către prinț, tata a aflat totul, mai ales că și Zaliojev s-a apucat să trăncănească la toată lumea. M-a înșfăcat tata, m-a încuiat într-o odaie de sus și un ceas întreg m-a snopit în bătaie. „Acuma, zice, nu fac decât să te pregătesc, pentru că și diseară o să trec ca să-ți spun noapte bună.“ Și ce crezi? S-a dus ghiujul la Nastasia Filippovna, i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
taraș că o șopârla/ Grangurii și marea tarla/ Unu-i prieten altul rudă-/ Somnoaroasă caracuda,/ Evanghelioși sadea/ Vine câinele - cățea/ Toată turma-n patru labe/ Mutre de scapeți și babe/ Unul urlă ceilalți sluj/ Cu-n picior la spate-n sus/ Și când Bâlba spune gata/ Ușurel se lasă gloata/ Burtărie și ciacâri pe/ Șoaptă feselor pe cârpe/ Clanț clanț clanț și clanță clanță/ Supurează redundanta”... Poezia care Împrumuta volumului titlul „Omul interzis” este tot pe atât de clară În acuzarea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un pom și să culegi fructe decât să ajungi sub pământ să Îngrași viermii, pentru că rar te doare când te atingi de sus (numai când ești În pod), iar de obicei te doare când cazi pe jos, și iată de ce susul e angelic, iar josul e diabolic. Dar așa cum e adevărat ce-am spus mai Înainte despre burtica mea, adevărate sunt amândouă lucrurile, e bun josul și Înlăuntrul, Într-un sens, iar În altul e bun susul și ce-i afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
jos, și iată de ce susul e angelic, iar josul e diabolic. Dar așa cum e adevărat ce-am spus mai Înainte despre burtica mea, adevărate sunt amândouă lucrurile, e bun josul și Înlăuntrul, Într-un sens, iar În altul e bun susul și ce-i afară, și n-are nici o legătură cu spiritul lui Mercur și cu contradicția universală. Focul ține de cald și frigul Îți dă bronhopneumonie, mai ales dacă ești un Învățat de acum patru mii de ani, deci focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sobă și o lampă care șuierau, și era foarte cald; se așeză În fața lui Binkie, Își desfăcu haina și slăbi nodul cravatei. Mickey era ocupată cu scoterea păhărelelor, lingurilor și sifonului. Le puse pe o ladă de bere Întoarsă cu susul În jos, care se afla Între Binkie și Kay, luă ginul și deschise sticla cu suc de lămîie. Ginul era unul ieftin, fără o marcă anume, și În loc de Înlocuitor, avea suc original de lămîie pus Într-o sticlă maronie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pot proteja. Doar în cazurile severe, în care răul aduce oameni aproape de moarte, magia devine o chestiune publică. Cu toate acestea, unii s-au întrebat dacă nu cumva aceste vremuri noi nu sunt aduse de vrăjitori. Dacă cumva cei cu susul în jos s-au adunat laolaltă și au schimbat lucrurile în rău? N-ar fi o idee bună să-i anihilăm odată pentru totdeauna să trăim într-o lume fără vrăjitorie? Atunci poate ar exista doar timpul în sine, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
totdeauna vrăjitoria. Bătrânul îi spune toate astea, în timp ce el adoarme și se trezește, iar valuri reci de febră îl poartă departe și-l aduc înapoi. Treptat, bătrânul îl face să înțeleagă că tot ce ține de vrăjitorie este inversat( cu susul în jos) că pentru ei binele este rău, că a venit timpul ca vrăjitoria să fie distrusă, că vrăjitorii împotriva cărora Fotse sunt pregătiți să acționeze sunt adunați jos în vale. Toți albii vor muri înainte de ivirea zorilor. Bătrânul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adăugând repede, cu niște ochi ieșiți din orbite: Așa-i de mare graba?... S-a hotărât sentința, s-a... ― Sentința desigur că s-a hotărât de mult, răspunse plutonierul tărăgănat și parcă cu glas neobișnuit. Se așteaptă numai aprobarea de sus... de la Marele Cartier... Așa-i regulamentul pentru domnii ofițeri... Dar mult nu mai durează, nu, nu... Trebuie să pice răspunsul din minut în minut, căci în război și în cazuri d-astea merge repede... În război toate merg repede... Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cade pe bucățele multe și mici, viața socială se dezintegrează din cauza unei generații cu nota 10 la școală, dar cunoștințe de 5 și poftă de muncă de 3 (mare zăpăceală!...). Și când exodul românilor e provocat (și) de politicile de sus... M-am revoltat să văd indiferența unor aleși care cred că a sta cu mâna întinsă în UE ar fi o salvare pentru noi. Am apreciat atitudinea lui Adrian Porumboiu în emisiunea de la TV.V (de duminică, 22 iulie) care
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
vin de la Râm”, însă tătăroaica nu-l lăsă să înceapă, ci continuă ea: — Ce fericit poți fi, domnule Iovănuț! Umbli atâta și vezi atâtea! Pe când eu... tot în stepă. Mă uit în dreapta: stepă. Mă uit în stânga: stepă. Mă uit în sus... ce să mai vorbim?! „Mde!” își spuse în gând Iovănuț, zărindu-i totuși Huruzumei vârful botinei în formă de semilună cum se mișca jucăuș prin iarba îmbelșugată care creștea illo tempore pe-acolo, pe lângă Nistru. Mă plictisesc îngrozitor! - șopti tătăroaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și, pe măsură ce i-am tras spre nivelul pământului, li s-au... scurtat și capodoperele, s-a ajuns la o medie... - Tot nu mi-ați spus: ce făceau ei, acolo sus, În prepeleac? - Cum nu, ți-a spus tata: Înflorau, văpseau susul și când nu mai avea ce-i face aceluia, ridicau, alături, altul - și mai și! - Dar ziceați că le făceau ca să aibă unde-și muta șezutul de pe prispă - nu ședeau ei, tot ca pe prispă, dar mult mai sus? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și când cu rochia, când cu-aici? De ce m-a bătut, când cu Duda și fărărochia de jos? Duda, care-i caldă și spune atât de bun: Uită-te-n sus!, la urma urmei, nu-i nevoie să-i văd susul, atât de parfumat i-i spusul. Și de ce mă bate tot mereu Într-una, taman când ni-i cald și bun? Și de ce i-a zis: «Stricato!»? Și că mă strică pe mine... Cum adică: atunci când ți-e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tiptil, pitiș, pituliș, ne apropiam de floare: frumoasă și plină de tot felul de taine, așa, Închisă pe trei-sferturi; cătinel, Încetinel (să nu prin’ de veste!), o Încoronam... După ce o așezam pe fiecare, Moș Iacob zicea-recita, cu un deget bortilind susul: - „Papa cu-a lui trii coroani puse una pisti alta...” Când Îi puneam ultima (coroană) care abia se sprijinea de capetele doagelor, Moș Iacob, lac de sudoare (și, Doamne, ce bine, ce ocrotitor, ce acoperitor mirosea sudoarea de cal a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se află, la Sibiu, că v-am permis să dormiți În cancelarie, aș putea fi aspru pedepsit... Noapte bună. Și se duce! Cu tot cu felinar! Rămânem pe Întuneric - unul și mai Întunecos decât Înainte de venirea felinarului. Nu mai știu care-i susul, care-i josul, cred că n-aș ști nici care mi-e dreapta. O țin strâns-strâns de mână pe mama. Cu amândouă mâinile o țin. Mă ustură pleoapele, de cât mă holbez, ca să deslușesc ceva În jur. - De ce nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în rândul aleșilor la categoria „Jurnaliști“ intrigă și, pe alocuri, trezește mici seisme de revoltă. Da, același lucru se petrece și când Corneliu Vadim Tudor sau Gigi Becali apar printre personajele din categoria „Politicieni“. Sau când aceștia ne privesc din susul sondajelor de opinie. Discuția asta s-a mai petrecut odată, atunci când TVR a realizat campania „Mari Români“. Paranoia națională a însămânțat idei de complot, de aranjamente și de urcări sau coborâri „artificiale“ în clasamente. Topurile notorietății nu sunt cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
fiecare găsește exact ce-i trebuie: liniște, furtună, Nirvana sau Jerihon (mai nou - Baghdad). De cele mai multe ori, eu am ales a IX-a beethoveniană ca să ies din clinciul disputei cu mine însumi. Dar în acea zi nu urcasem atât de sus (nu coborâsem atât de jos?) în imensitatea vidă, ca să fie nevoie de-un „medicament“ consacrat. Ori poate capotasem în teritorii vulgare, unde senzația, șocul și zgomotul acționează ca antidot elementar? Nu știu ce m-a făcut să-ntind mâna și să iau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
din nou paharul care se golise. N-am făcut nici un gest de refuz. Rămăsese bere doar pe fundul sticlei. Continuă: — Îmi plac discuțiile acestea. Haideți să mai vorbim. — Ce Înțelegi prin „discuțiile acestea”? — Discuțiile care-și schimbă direcția... În care susul devine jos și invers... Cred că pot și eu să abordez un subiect: fratele meu. — Nu mai am la dispoziție decît vreun sfert de oră. — Cu cîțiva ani În urmă fratele meu a avut o prietenă... o iubea cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
modul În care intrase În posesia lor. GÎndindu-mă la aceasta - și nici nu știu dacă o asemenea variantă era posibilă - pe chipul LUI apăru expresia celui care vrea să știe tot. Locuitor al unei lumi În care toate merg cu susul În jos și care nu crede În existența unui obiect pînă cînd nu i-a absorbit el Însuși Întreaga esență... De aceea, Încă mai aveam rezerve. În primul rînd, mi-am pus Întrebarea dacă Tashiro știe să folosească un obiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stânca nu este... roca și desigur... apa subterană... terenul... mișcarea tectonică în... încastrare... agațăte și... da..., strânge! Nu lăsa frânghia ... nu ... vârful înzăpezit este la ... se poate... baza muntelui delimitează ... eroziune accentuată ... erori tehnice ... tehnologia cianurii..., domnilor!... Nu decizia de sus ... susceptibilitatea solului ... nu, domnule director general ... legea naturii ... viața... structuri și pierderi de sol... nu se recomandă... doctorand... comunicare științifică...”. Iuliana părea că este împietrită. Nu-i venea să creadă. La un moment dat, și-a dus palma la gură
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
al treilea cel mai comun efect secundar al resentimentului postmarital cronic: te făcea nu numai să vorbești singur și să te Înverșunezi Împotriva altora, ci și să devii irațional. De Îndată ce o femeie simțea o ură justificată, lumea se Întorcea cu susul În jos, iar absurdul părea dintr-odată perfect rațional. O, dulce răzbunare. Revenirea era un plan pe termen lung, o investiție care aducea profit În timp. Însă putea să-și ia mult mai curând revanșa. Primul impuls al lui Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niciodată. Demult, tare demult, Într-o țară nu foarte-ndepărtată, pe când sita trecea prin pai, măgarul era crainicul orașului, iar cămila bărbierul... pe când eram mai bătrân decât tata și Îi Împingeam leagănul când Îl auzeam plângând... când lumea era cu susul În jos, iar timpul era o roată care se Învârtea iarăși și iarăși, astfel Încât viitorul era mai bătrân decât trecutul, iar trecutul era la fel de tânăr precum câmpurile abia semănate... A fost odată ca niciodată. Creaturile Domnului erau nenumărate precum boabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să experimentez diverse acrobații: șandele, spirale, opturi. Aflat într-un mini-avion, fără centură de siguranță, l-am întrebat pe Ira cum de nu cădeam din avion. Acesta mi-a răspuns scurt: "Forța centrifugă". Mi-l amintesc cum întorcea avionul cu susul în jos, iar eu îmi coboram privirea la miliardele și miliardele de mile de stele și mă simțeam ca un artist de circ făcând acrobații la trapez. Am început să scriu poezie serioasă abia când m-am căsătorit, locuind pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
comuniști i-au "arătat pisica", iar "mai-marii" de după 1989 i-au dat înapoi și tot așa. Firesc ar fi ca Biserica să fie în relație cu, așa cum se spune, "Cel de Sus", iar nu cu "cei de sus". E un "Sus" ceresc și un alt "sus", pământesc. Se spune, însă, că " Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții" deși, în situația evocată de tine, "traducerea" acestei zicale ar suna cam așa: "Fă-te frate cu dracul până treci puntea..." Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]