KorAP: Find »[drukola/base=susan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...160 >

3,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

aste e o întrebare bună! a exclamat ea, după care a tăcut și a oftat. Presupun că a fost un gest pe care voiam să-l fac ca să reușesc să fiu observată. Sinceritatea răspunsului a surprins-o până și pe Susan, dar femeia a pus totul pe seama analgezicelor care-i amorțiseră simțul prudenței. Plus, desigur, accidentul în sine. Atunci când ai fost la un pas de moarte, ți se pare o prostie să mai stai să aștepți momentul potrivit ca să spui ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
prostie să mai stai să aștepți momentul potrivit ca să spui ceva. După care am fost lovită de o mașină, chestia care a generat același efect. Nick a surâs, dar imediat a revenit la atitudinea serioasă. Să fii observată de mine? Susan n-a scos nici un cuvânt, dar a dat din cap cu o expresie melancolică și prin care aproape că-și cerea scuze. —Am înțeles. Nick era iar pe punctul să izbucnească în lacrimi. Doamne, sunt așa de cretin! Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
afectat pe mine și pe Milly, că n-am luat nici o secundă în considerare povara pe care tu ai acceptat s-o cari. Bărbatul a făcut o pauză. — Nu cred c-a fost deloc ușor. Acelea erau cuvintele pe care Susan așteptase atât de mult să le audă, iar acum, că ele fuseseră rostite, nici nu-i venea să creadă. Așa că a tăcut, rezistând tentației de a-l asigura pe Nick că totul a fost așa, floare la ureche, când, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
creadă. Așa că a tăcut, rezistând tentației de a-l asigura pe Nick că totul a fost așa, floare la ureche, când, de fapt, lucrurile nu arătaseră atât de roz. —De cât timp erai nefericită? a întrebat-o bărbatul cu mâhnire. Susan l-a strâns de mână. —Ei, nu eram nefericită la modul propriu-zis. Simțeam doar nevoia să mă retrag, o vreme, din spațiul casei, pentru ca tu să-ți dai seama cât de tare îmi duci dorul, a explicat ea cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
spațiul casei, pentru ca tu să-ți dai seama cât de tare îmi duci dorul, a explicat ea cu un surâs menit să îndulcească lovitura. Ca să apreciez câte-ai făcut pentru mine și Milly? a întrebat-o el cu voce scăzută. Susan a adoptat o expresie puțin spăsită. Ceva în genul ăsta, da. Aplecându-se către ea, Nick și-a apropiat fața la câțiva centimetri de a ei și a privit-o în ochi. —Susan, îmi pare așa de rău că-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a întrebat-o el cu voce scăzută. Susan a adoptat o expresie puțin spăsită. Ceva în genul ăsta, da. Aplecându-se către ea, Nick și-a apropiat fața la câțiva centimetri de a ei și a privit-o în ochi. —Susan, îmi pare așa de rău că-ți spun lucrurile astea abia după ce ai fost la un pas de moarte, dar simt că ni s-a dat o a doua șansă împreună, așa că iată - bărbatul a făcut o pauză și și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
te iubesc la nebunie, și fără tine aș fi terminat. Nu pentru că n-aș știi cum să am grijă de mine și de Milly, ci pentru că mi-ar fi dor, din tot sufletul, de tine. —Mulțumesc. Din cauza nodului din gât, Susan n-a reușit să spună mai mult. Și încă un lucru... Nick a sărit în picioare, încântat de ceea ce avea să spună, așa că întâi a făcut un drum până la fereastră și-napoi. Cred c-ar trebui să ne căsătorim. Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a sărit în picioare, încântat de ceea ce avea să spună, așa că întâi a făcut un drum până la fereastră și-napoi. Cred c-ar trebui să ne căsătorim. Bine, n-a fost cererea în căsătorie plină de romantism la care visase Susan... nu fusese o scenă din aia cu genunchiul în pământ, în vârful turnului Eiffel, cu un violonist care să cânte în fundal, dar fusese un pas uriaș înainte. Așa că femeia a zâmbit. Ar fi minunat. Și m-am gândit foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
în pământ, în vârful turnului Eiffel, cu un violonist care să cânte în fundal, dar fusese un pas uriaș înainte. Așa că femeia a zâmbit. Ar fi minunat. Și m-am gândit foarte bine la ceea ce mi-ai spus... în legătură cu copilul. Susan a tăcut, dar a clătinat din cap. Era incapabilă să mai scoată vreun cuvânt văzând viteza cu care viitorul ei soț se schimba chiar sub ochii ei. —Ei, cred c-ar trebui să încercăm să facem unul. —Pe bune? Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
dar a clătinat din cap. Era incapabilă să mai scoată vreun cuvânt văzând viteza cu care viitorul ei soț se schimba chiar sub ochii ei. —Ei, cred c-ar trebui să încercăm să facem unul. —Pe bune? Cu capul amețit, Susan s-a chinuit să-și schimbe puțin poziția, dar s-a schimonosit la față descoperind c-o durea tot corpul. Stai puțin... eu visez acum? Sau celălalt Nick a fost răpit de extratereștri și înlocuit cu o versiune clonată, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
gândesc la toate lucrurile pe care aș fi vrut să ți le spun, dar pe care nu ți le spusesem niciodată. Unul dintre ele fiind „Vrei să fii soția mea?“. —Ei, acum că m-ai întrebat, îți răspund că da. Susan a izbucnit în râs, cu toate că ochii îi înotau în lacrimi. —Fantastic! Nick s-a întors lângă pat și a sărutat-o prelung pe buze. Și dup-aceea putem să încercăm să facem și-un copil. —Nick, nu trebuie să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
De fapt, nu reușesc să înțeleg de ce am crezut c-ar fi o idee mai bună să așteptăm. Ne iubim, o să ne căsătorim, de ce Dumnezeu n-am vrea să încercăm să facem și-un copil? Copleșită de entuziasmul lui molipsitor, Susan a izbucnit din nou în râs. —OK. Deși, în sufletul ei, femeia știa că discuția respectivă nu avea prea mare relevanță în clipa aia sau, mai curând, până când piciorul nu era suficient recuperat ca să-i suporte greutatea. Ce să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
recunoștea familia și-așa mai departe, dar nu era în stare să numească unele obiecte. Era foarte ciudat. Nick a ridicat brațul și-a ciocănit cu degetul în geamul ceasului de la încheietură. —Ce-i ăsta? — A, e simplu, a rânjit Susan. E o vânătaie. Un gogoloi sau doi?tc "Un gogoloi sau doi ?" — Crezi c-a uitat? Alison și-a verificat ceasul, după care s-a uitat prin cafenea pentru a cincea oară în tot atâtea minute. —De obicei Susan nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
rânjit Susan. E o vânătaie. Un gogoloi sau doi?tc "Un gogoloi sau doi ?" — Crezi c-a uitat? Alison și-a verificat ceasul, după care s-a uitat prin cafenea pentru a cincea oară în tot atâtea minute. —De obicei Susan nu întârzie. —Ba întârzie, i-a replicat Julia zeflemitor. Întotdeauna întârzie. Numai că, de data asta, are o scuză: nu se deplasează prea ușor. Fiona era îngrijorată. — Eu m-am oferit s-o iau cu mașina de-acasă, dar m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
o scuză: nu se deplasează prea ușor. Fiona era îngrijorată. — Eu m-am oferit s-o iau cu mașina de-acasă, dar m-a refuzat. Ba chiar s-a înfuriat pe mine și mi-a zis că nu e invalidă. —Susan înfuriată? Julia a ridicat o sprânceană perfect pensată. —Ei, asta chiar că nu-i stă în caracter. Știu, a oftat Fiona netezindu-și fusta înflorată. Cred că Susan s-a schimbat mult după accident. Dar s-a schimbat în bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a înfuriat pe mine și mi-a zis că nu e invalidă. —Susan înfuriată? Julia a ridicat o sprânceană perfect pensată. —Ei, asta chiar că nu-i stă în caracter. Știu, a oftat Fiona netezindu-și fusta înflorată. Cred că Susan s-a schimbat mult după accident. Dar s-a schimbat în bine. Mi se pare mult mai încrezătoare în sine și mult mai hotărâtă. —La naiba! Atunci să sperăm că n-o să am și eu un accident, a intervenit Julia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
schimbă viața, ar face-o și mai directă și mai brutală decât era deja. Aha! a exclamat ea arătând cu mâna un punct în josul străzii. Iat-o și pe Țopăilă! Toate trei și-au sucit gâturile ca să se uite la Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
exclamat ea arătând cu mâna un punct în josul străzii. Iat-o și pe Țopăilă! Toate trei și-au sucit gâturile ca să se uite la Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de cizmuliță de casă, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de cizmuliță de casă, de un roșu întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap înspre piciorul lui Susan, în vreme ce aceasta continua să țopăie către masă. Roz n-ai găsit? —Du-te dracului! Zâmbitoare, Susan s-a așezat pe scaunul liber dintre Fiona și Alison. — Îmi cer scuze c-am întârziat, dar traficul a fost așa de-aglomerat c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap înspre piciorul lui Susan, în vreme ce aceasta continua să țopăie către masă. Roz n-ai găsit? —Du-te dracului! Zâmbitoare, Susan s-a așezat pe scaunul liber dintre Fiona și Alison. — Îmi cer scuze c-am întârziat, dar traficul a fost așa de-aglomerat c-aș fi putut să schimb un cauciuc fără să trag pe stânga. Fiona a întins o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
să trag pe stânga. Fiona a întins o mână către frapiera plină cu gheață de lângă ea. Având în vedere că asta e o ocazie deosebită, ne-am permis să comandăm șampanie, a spus ea turnându-i un pahar și lui Susan și oferindu-i-l. Bine-ai venit înapoi în Clubul Nevestor Numărul Doi. Ți-am dus dorul. Susan a ridicat paharul zâmbind. —Vă mulțumesc. Și mie mi-a fost dor de întâlnirile noastre. Trecuseră șase luni de când Susan ieșise din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
vedere că asta e o ocazie deosebită, ne-am permis să comandăm șampanie, a spus ea turnându-i un pahar și lui Susan și oferindu-i-l. Bine-ai venit înapoi în Clubul Nevestor Numărul Doi. Ți-am dus dorul. Susan a ridicat paharul zâmbind. —Vă mulțumesc. Și mie mi-a fost dor de întâlnirile noastre. Trecuseră șase luni de când Susan ieșise din comă, șase luni îndelungate și lente, în care femeia se chinuise, șchiopătând, să se recupereze. Și acum mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
și lui Susan și oferindu-i-l. Bine-ai venit înapoi în Clubul Nevestor Numărul Doi. Ți-am dus dorul. Susan a ridicat paharul zâmbind. —Vă mulțumesc. Și mie mi-a fost dor de întâlnirile noastre. Trecuseră șase luni de când Susan ieșise din comă, șase luni îndelungate și lente, în care femeia se chinuise, șchiopătând, să se recupereze. Și acum mai mergea încă la ședințe de fizioterapie și-și continua și exercițiile de acasă. Spre amuzamentul lui Milly. Fiona, Julia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
acum mai mergea încă la ședințe de fizioterapie și-și continua și exercițiile de acasă. Spre amuzamentul lui Milly. Fiona, Julia și Alison veniseră, în mod regulat, în casa ei și a lui Nick, dar asta era prima dată când Susan se aventura singură afară din casă. — Cred că ți-e foarte greu, a remarcat Alison indicând piciorul lui Susan. Îmi amintesc că și eu mi-am rupt odată un picior. Eram într-o excursie la schi cu școala... La început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Fiona, Julia și Alison veniseră, în mod regulat, în casa ei și a lui Nick, dar asta era prima dată când Susan se aventura singură afară din casă. — Cred că ți-e foarte greu, a remarcat Alison indicând piciorul lui Susan. Îmi amintesc că și eu mi-am rupt odată un picior. Eram într-o excursie la schi cu școala... La început a fost o noutate, dar foarte repede s-a transformat într-o chestie deranjantă și plictisitoare. —Și eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]