3,370 matches
-
Autorului umbrela-mi duc iarăși plângând ascult doar pașii mei curgând pe-alei de-un ruginiu prea blând doar așteptare... și printre stropi de vise alergând mi-ascult infernul spumegând un felinar șoptește vag, plăpând doar așteptare... prin frunze doar suspinele se vând și vântul unduie șuvitele de gând mă oglindesc în ploaie-adulmecând doar așteptare... grăbesc spre casă alungând idei născute rând pe rând și simt iar toamna aducând doar așteptare... (inspirată de tabloul lui Wlodzimierz Czurawski) Blue Mireille, 23.09
DOAR AŞTEPTARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365086_a_366415]
-
Plângeți neîncetat“ este cuvântul de ordine al părinților pustiei. Pin lacrimi părinții anahoreți au transformat natura și lumea, făcând din deșert un nou paradis, cum cântăm noi în troparele asceților: „Prin curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului ai lucrat, iar prin suspinele tale cele din adânc însutit roditoare ai făcut ostenelile tale și te-ai făcut luminător strălucind prin minuni cuvioase părintele nostru“. Despre Maria Egipteanca spunem în Slava de la vecernie: „curgerile lacrimilor tale au adăpat pustia toată, făcând-o să înflorească
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
bâlbâieli, abstracte alfe, dar ce ne facem noi, poete, când vom ajunge slugi la calfe? ne amăgim cu coapse pure, ca paznicii la vechi tenebre, trecând prin clipele obscure, bolnavi de viață, plini de febre. scafandri-n lacrimi și-n suspine, vicleni, perfizi și plini de bube, așteptăm dorul să ne-aline, într-o caleașcă printre hrube. urcă-ncet prin noi un vierme, poate-o fi chiar Schopenhauer, cu precepte dragi, dar ferme, spre epoca cea de aur. vârste cad pe
CE NE FACEM NOI, POETE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364808_a_366137]
-
versurile care pluteau deasupra orașului adormit, ca o chemare către nemurire și univers. Auzise chiar din inima orașului coruri de îngeri, ce părea că brodează straiele nemuririi, întinzându-le peste puritatea zăpezilor și înaltul cerurilor. A distins o chemare printre suspinele angelice. I se păruse că vocea unui copil venea peste coamele caselor întunecate de negura înfiorătoare a nopții. Dar , nu... nu poate fi vocea unui copil, pentru că nu se poate ca un înger în formare să cheme furia gerului cu
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
o clipă peste coama uriașă a casei. Se strecoară ușor, la fereastra generoasă, curios să înțeleagă versurile cu care, el, Pustiitorul era chemat: ,,Ca unora din noi să fie bine, Iată, murim puțin câte puțin, Iar frunzele se mistuie-n suspine Când spaimele în noaptea nostră vin” El însuși se clatină, atunci când strigătul poetului a fost deslușit. Oare ce pământean mai acceptă să facă o singură concesie unui semen, pentru ca altora să le fie bine? El Pustiitorul a venit acum, la
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
câteva cești de cafea. Manuela refuză, cere să o ajut să-și ia medicamentele. O invită pe fiica poetului să se așeze lângă ea. O întreabă dacă știe ce a pierdut familia și societatea românească. Nu aud răspunsul fetei, din cauza suspinelor. În odaia poetului, printre hohotele de plâns ale copilei, aud vocea calină a Manuelei, care ne recită din poezia celui ce abia ne-a părăsit: ,, Cu ochii de stele la mine privești, Întreb veșnicia, acum unde ești, Iar fiara cu
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
sfâșietoarea durere a unei ,,clepsidre sparte”... Pe catafalc întrezăresc sicriul care va însoți definitiv trupul poetului. Mă retrag, pentru ca tânăra poetă să-și poată plânge liniștită mentorul. Îi atinge mâna, pe care o mângâie în mod repetat. Aud parcă, printre suspinele decente ale Manuelei, o voce ce pare sosită din genune: ,, În liniște alunecăm spre moarte Amurgurile-n umeri înfloresc Și gândurile sunt clepsidre sparte Care în alb de lună amorțesc” Mă așez pe una dintre banchelete din lăcaș și încerc
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
ascultă cu capetele plecare și cu inimile zdrobite, glasul Domnului, prin diafanele voci ale Părinților. Ei au pornit deja ultima slujbă, prin care vor ruga pe Domnul, să primească spiritul nobil al poetului nostru drag. Din când în când aud suspinele Manuelei, care acum se îngemănează cu ale mamei poetului. A sosit, sărmana mamă, la căpătâiul fiului său, adusă de familie. Mă rog pentru ea, pentru familia poetului, pentru tânăra Manuela și pentru noi, cititorii sau confrații, dacă i-am greșit
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
mare îmi stârnește teamă și mă fascinează totodată. De când l-am citit pe Gala Galaction (Pr. Grigore Pișculescu), Dunărea îmi amintește, inevitabil, de emoționanta sa povestire, adevărată bijuterie literară: „De la noi, la Cladova”. Și parcă aud plânsul frumoasei Borivoje și suspinul încercatului Popa Tonea care pentru o clipă și-ar fi dorit să ajungă pe fundul apei tulburi, răscolite de furtună. Îmi imaginez că apa Dunării, așa mare cum e, s-a format din lacrimile tuturor neîmplinirilor în dragoste, ale tuturor
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
SUFLET DRAG Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Mă îndrept spre tine suflet drag în drumul către noi îți scriu în vers așez în ritm metafora iubirii atâta dor și un suspin atâta timp și depărtări cât poți cuprinde în poezie revin la unda de început de unde am plecat iubire răsărită în zorii dimineții din trupuri răzvrătite în adâncul nopții călătorie fară de sfârșit între pământuri dispersate de ape scăldate în adieri
MĂ ÎNDREPT SPRE TINE SUFLET DRAG de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364846_a_366175]
-
ape unda-și oglindeau în ochi de-agate și opale ce toate fetele-și doreau. Aud cum picuri mici izbesc din înălțimea plumburie și-ncerc cu drag să-mi amintesc doar clipele de bucurie... Și nu pot să-mi opresc suspine, iar mâna-mi tremură ciudat când gându-mi zboară către tine la viața-n doi cât ne-a fost dat... Nu mi-aș dori tablou cu ploaie și ramuri triste-n tânguire, ce-adânc ferestrei se îndoaie plângându-mi mut
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
-ți dulci și visători, să mângâi părul tău și trupul și gura să-ți sărut în zori! ... Ascult cum picuri mici răzbesc, din înălțimea plumburie, și despre tine îmi vorbesc din multa Cerului tărie... Și nu pot să-mi opresc suspine și nici nu vreau să nu gândesc că bine-ar fi să fii cu mine, să știi și-acum că te iubesc! Referință Bibliografică: CELEI CE NU MAI ESTE / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 758, Anul III
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
și de aceea se refugiază în diferite practici și artificii spirituale ori substituți religioși, care sunt oferiți de către ocultismul oriental. Tocmai la această solicitare poate să răspundă Biserica, însă numai atunci când își menține autenticitatea ei, căci dacă Europa are încă suspinuri și dureri în alienarea ei, acest lucru se datorează, în cea mai mare parte și inconsecvenței noastre, fiindcă suntem, de foarte multe ori, ortodocși doar cu numele nu și cu fapta, precum și a modului greșit în care purtăm dialogul cu
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE STAT SI BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364720_a_366049]
-
până în zori/ Plânsu-adânc și largul zâmbet,/ Mari speranțe cu fiori.// Înălțat-am câteodată/ Capul prin văzduhuri rare./ Am sperat să iau de-acolo/ Boabe de mărgăritare./ Și în noapte peste gândul/ Ce m-apasă, să le cern/ Să trimit grăbit suspinul/ Nesfârșitului etern...// Când privirea mi se-ntinse/ În adâncuri și pe culmi/ Am văzut făclii aprinse/ Ce separă două lumi”. (AM VĂZUT FĂCLII APRINSE) Adesea, poeziile sale sunt țesăturile unei confesiuni: „Acasă au crescut cuvinte-n rânduri/ Ce-au mers
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
muzicalitate, folosind cel mai adesea versul classic, dar rămâne ancorată în realitate. Dimensiunea patriotică pulsează și ea în versurile sale. Privind cu luciditate si cernând cu discernamant faptele, în același timp, se simte o stare de exasperare, de revoltă, durere, suspin pentru nedreptățile sociale, pentru situația devastatoare în care se află uneori neamul nostru românesc: „Privesc la ține, Țară! Năframa ți-e cernită./ Poporul printre lacrimi te vede vestejită./ Pierdut-ai comori mândre ascunse-n măruntaie;/ Trecutul te-a-nălțat, prezentul te îndoaie
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
-i, iar o tăcere adâncă se așterne, alinarea acesteia e atât de așteptată în toate ceasurile, în care bucuriile se împletesc cu tristeți, printre zâmbete și amaruri, printre visări cu ochii deschiși și măcinări de dorințe arzând, printre surâsuri și suspine, până înspre final de nopți, și începuturi de noi dimineți, ce aduc cu sine alte drumuri pe potecile vieții, însoțite pe rând de spectacolul măștilor!... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Spectacolul măștilor / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
altfel spus extrasenzorialitate declarată într-o transcendere atentă, bine calculată. Credința și iubirea sunt dimensiunile recognoscibile și mărturisite la care Ioana Lăpușneanu recurge pentru o valorificare corectă și desigur sinceră a eului... „Călătorești prin suflet, umbră de iubire,/ Poposești în suspinul prelung al dorinței,/ La altarul inimii îngenunchezi și-aduci clemențe,/ Ceri ogor, iubirii-ncolțite-n Raiul seminței!// Mai faci plecăciune și la iconostas,/ Acolo unde sfinții din icoane, te veghează,/ Și ceri: „Îngăduie-mi Tu Doamne! Încă un popas,/ Lângă un suflet
DANIEL MARIAN DESPRE IOANA LĂPUȘNEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366298_a_367627]
-
dolors:Són massa ardents...Només una pluja divinapodria bescanviar el sofriment en felicitat.... XXVII. PASTEL DE TOAMNĂ, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014. Când pe-nserat se-așterne o liniște de basm și aud discret suspinul frunzelor căzute, când încă greierii mai cântă la ferești, e semn că toamna aceasta va fi lungă și dulce ca mustul stors din chihlimbar. Când în aer simt miros de crizantemă arămie și aromă de gutuie învelită-n puf gălbui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
silenci de faula i sent discretament el sospir de les fulles caigudes, quan encara els grills canten en la finestra, és senyal que aquesta tardor serà llarga ... Citește mai mult Când pe-nserat se-așterne o liniște de basmși aud discret suspinul frunzelor căzute,când încă greierii mai cântă la ferești,e semn că toamna aceasta va fi lungăși dulce ca mustul stors din chihlimbar. Când în aer simt miros de crizantemă arămieși aromă de gutuie învelită-n puf gălbui,lumea-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
au dus. Întrebări au rămas fără răspuns. Soarele meu a apus. O noapte grea, ciudată, precum moartea m-a învăluit. Nu mai am lacrimi să plâng nu mai pot, nu mai vreau și oricum ar fi fără rost. Locuiesc între suspin și o stea Tu ai plecat împăcat către ea... Tu, cu-ntreagă lumea mea, și luna mea și liniștea mea, și lacrima mea pe furiș plânsă-neplânsă, și durerea mea... și bucuria mea, cântatătă duios în dangăt de clopot prin lacrima
RESEMNARE de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366377_a_367706]
-
care vine Și strălucire și iubire. Trăiesc plângând sau chiar râzând De tot ce-i greu sau mai ușor Răzbat prin norii grei de plumb.... O viața am... și o ador.! Trăiesc extremele la maxim Cu frenezie de nebun, Alung suspinul ....iar acum Tot ce-i frumos și bun adun. Trăiesc o viața ,nu o mie Și vreau să simt că-s pe pământ Adun cam tot ce-i armonie Și vântul rece il alung....cu fericire ,fiindcă sunt! Referință Bibliografică
TRĂIESC EXTREMELE de LUMINIȚA POSTOLACHE în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366449_a_367778]
-
scară de solfegiu. Natura moartă să își plimbe cortegiu. În orice iarnă așteptam pe Moș Crăciun și repetam o poezie, ca să-i spun. O păpușică de mi-ar fi dat din sac plin, nu mi se mai frângea dorință în suspin. Prin noapte neagră, cu ochi ațintiți la geam, doborâtă de somn, spre ziuă adormeam. Gene-mi picurau bobițe de smaralde, când mă trezeam cu dorințe înghețate. Același dar mă aștepta lângă pernă, când Moșul se ducea-n poveste eternă. Nu
AȘTEPTAM IARNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366536_a_367865]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NU-ȚI E RUȘINE, LUME? Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Noi vindem doar speranțe pe lacrimi și iluzii Cum trece prin oglinzi suspinul doamnei Suzy; E poate o himeră, sau doar o fantezie Tot binele din lume să ți-l dorești doar ție: Mâncare, băutură cât îți încape-n burtă Iar ceilalți să nu aibă nici spuză pentru turtă? Zadarnic pui în conturi
NU-ŢI E RUŞINE, LUME? de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366581_a_367910]
-
semn de carte. Nu știu nici umbra ce te ascunde, Cu ani sfioși cu tot ai rămas departe. 06-07-11 Port zilele-nvechite Îmbogățit cu-a vârstei mele cruce, Port zilele învechite la chimir. Un „Vrăjitor din Oz” parcă mi-aduce Suspinele prelungi când te respir. Ademenit de-a vremurilor curse, Părea că țin în mâna mea dârlogi; Înspăimântând regatul Marii Urse Pe cer struneam nu cai, ci doi buldogi. Să mă privești și azi ca pe o apă, Ca pe o
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
Ai auzit? - Da. Am auzit, acum sun după mașini. Nu am știut că mă dai afară azi... Sunt chei peste tot, albastrul dezleagă, bate un vânt fericirea spre nori, ascultă hăul în tine un nume, nemurire, iubire, abisul și eu. Suspinul mă leagă, o lacrimă pică pe mine de sus. Nimicul formează în jurul nostru un cerc închis ce strânge - răsfrânge și mai mult dorința ființării.. când întâmplarea te află, naști nefericire. Fetița își privește mama și plânge ușor. E tristă și
26 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366709_a_368038]