981 matches
-
1684, emisarii au înnoit un acord convenit la Visegrád în anul 1358 și au acceptat suzeranitatea Habsburgilor, ca regi ai Ungariei, asupra Ragusei, cu o taxă anuală de 500 de ducați. În același timp, Ragusa a continuat să recunoască și suzeranitatea otomană, ceea ce nu era ieșit din comun la acea vreme. După aceasta, s-au deschis oportunități și mai mari pentru vasele ragusane de-a lungul întregii coaste a Dalmației, în care ele ancorau frecvent. După tratatul de la Karlowitz (1699), otomanii
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
și care avea să aibă un destin hotărâtor pentru România modernă. Ne putem întreba dacă, înainte de anul 1866, Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen auzise de Principatele Române; poate doar în treacăt, ca despre un vechi teritoriu al Imperiului Roman aflat sub suzeranitate otomană. La 11 februarie 1866 însă, lovitura de stat care îl obligase pe Alexandru Ioan Cuza să abdice punea problema unui principe străin. Românii au cerut ajutorul lui Napoleon al III-lea, care le-a recomandat pe Principele Carol de
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
prima lege fundamentală internă românească. Constituția a fost percepută în cancelariile europene, ca și la Istanbul, ca o manifestare a independenței Principatelor, datorită prevederilor referitoare la ereditatea domniei și la înseși atribuțiile Domnului, precum și faptului că nu amintea nimic de suzeranitatea otomană sau de garanțiile colective ale marilor puteri. Document de maximă importanță, Constituția proclama principiul fundamental al separării puterilor în stat. România devenea în același timp o monarhie constituțională. În luna noiembrie a aceluiași an aveau loc primele alegeri libere
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
militare, întrevăzându-se un nou pericol de expansiune turcească, de această dată mult mai hotărât și mult mai puternic. Împăratul Rudolf al II-lea era decis să facă din Principatele românești avanpostul politicii sale de apărare, exploatând situația ambiguă a suzeranităților și suveranităților din zonă. Spre a da un exemplu, Mihai Viteazul, după ce ajunge Domn cu încuviințarea Sultanului, în 1593, folosind metoda clasică a cumpărării domniei, aderă la Liga Sfântă, Ligă în care, direct sau indirect, se aflau și celelalte două
Mihai Viteazul, un mare erou naţional by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296443_a_297772]
-
declanșează insurecțional atacul asupra otomanilor. La 13 noiembrie 1594 se petrece vestita și cruda suprimare a creditorilor, urmată de atacarea și cucerirea mai multor cetăți otomane din sud - Giurgiu, Hârșova, Silistra. Campania victorioasă este urmată de un act politic - acceptarea suzeranității lui Sigismund Bathory, ceea ce însemna acceptarea protecției Împăratului Rudolf al II-lea. Este o mișcare politică nu lipsită de pragmatism și inteligență, o mișcare ce intra într-o tradiție, dacă putem spune, a principilor români, devenind cu timpul o soluție
Mihai Viteazul, un mare erou naţional by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296443_a_297772]
-
și în patrie. Se întorc acasă, și, la 8/20 martie 1848, se întâlnesc la Bălcescu acasă și stabilesc principiile acestei revoluții: libertatea individuală, a cuvântului și a presei, desființarea privilegiilor feudale, împroprietărirea țăranilor cu despăgubirea proprietarilor, regim constituțional sub suzeranitatea Porții și abolirea Regulamentului Organic. Pe baza acestor principii, Bălcescu a redactat Proclamația care avea să fie citită la 11 iunie, la Islaz. După abdicarea prințului Gh. Bibescu, Bălcescu devine secretar al Guvernului provizoriu, începând lucrul la reformele radicale proclamate
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]