1,239 matches
-
acestor rânduri, încât nu mai duse scrisoarea la preot, ci întorcându-se în grabă acasă zise mamei: Mamă dragă, Dumnezeu nu ți-a primit jertfa vieții tale, fiindcă nu este nevoie... Și pe loc a rupt scrisoarea. Atunci mama, înțelegând tâlcul vorbelor băiatului, cu lacrimi de fericire, îl îmbrățișă cu dragostea ei de mamă. Iată cum o mamă credincioasă este în stare să-și jertfească viața pentru fericirea copilului ei. 55. Să nu disprețuim pe semenii noștri! Era o femeie, care
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul meu, milostiv fii mie păcătosului și mă miluiește. Amin! Și întărit sufletește, intră să i se taie limba. Din acel moment a început tămăduirea sufletului și a trupului. 127. Un vierme mic (istorioară cu mult tâlc) E noapte... La o masă, plecat peste hârtie, Cu abecedaru-n față, stă un copil și scrie... Dar, lângă el, vicleană, în luciul filei roze, Zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze! Acum, gândind, copilu-și pune creionul între dinți: Șopârlele
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
de cele ale lui Peter Brugel. Pictorul Gheorghe Boancă a știut și știe să surprindă caracterul omului de la țară sau de la oraș într-o fizionomie-carcasă care să-l reprezinte și pe el, ca într-o însușire de autoportrete pline de tâlc. Și mai e ceva! Magia culorilor sale, atât de pline de lumină și de taină, acoperă eșecul unui univers specific artei naive, al cărui reprezentant de marcă este la acest moment Gheorghe Boancă.” (Conf. Dr. Mircea Ispir) Bocean Maria Carmen
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
acestui moment de trecere. Să ne reamintim de formidabila continuitate în timp a unor tradiții, ritualuri și simboluri, până acum în plină (post)modernitate. Spectacolul sărbătorii îl auzim la radio, îl vedem la televizor, dar de puține ori îi înțelegem tâlcul ascuns sub stratul de mimetism și trivialitate sub care defilează astăzi triumfător prin lume. Suntem, pe bună dreptate, fascinanți de fiorul sacru al colindelor (cu condiția să nu fim exasperați de ele la birou sau pe stradă). Unii mai avem
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
bucura de bucuriile lor, se năcăjea de necazurile lor. Ținea sfat cu ei, era receptiv la sugestiile lor, populariza în cadrul orei satului de duminica la radio, prin genericul de vorbă cu moș Ion, realizările obștei dodeștene prin sfaturi pline de tâlc. N-avea răgaz și nici nu-l dorea. Parcă-l văd cu ciocanul și dalta săpând în lemn “Ricatu-s-a aceasta în anul una mie nouă sute treizeci și cinci” ... pisania clopotniței. Adesea se închidea în camera sa de lucru, câte 40-60 de ore
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
de ingenuitate rurală, creată într-un mod obiectiv, epicizant. Propensiunea spre epic se declară explicit chiar din titlul următoarei plachete, Oamenii și faptele lor, care celebrează vrednicia plugarilor bănățeni coborâți de pe Columna lui Traian. Acaparat de proză odată cu „povestirile cu tâlc” din Aria lui Botgros (1948), scriitorul a livrat în cursul „obsedantului deceniu” și al celui următor o producție inegală calitativ, alterată, parte superficial, parte în profunzime, de spiritul „comenzii sociale” specific timpului. Caracterul tezist, ostentativ angajat politic, facil propagandistic e
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
în colaborare cu Ioana Postelnicu), București, [1955]; Gardul, București, 1956; Răfuiala, București, 1956; Vânătorii după doi iepuri, București, 1956; Târgul inimilor, București, 1957; Paznicul stelelor, București, 1958; Umbra baroanei, București, 1958; La comisia de împăciuire, București, 1960; O vizită cu tâlc, București, 1962; Inima unei femei, București, 1964. Traduceri: Nagy Sándor, Împăcare, București, 1951; F. Gladkov, Energia, București, 1956 (în colaborare); Kakassy Endre, Logodnă furtunoasă, București, 1959; Simon Magda, Spic de grâu, București, 1962. Repere bibliografice: Mihai Petroveanu, „Oameni sub patrafir
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
Curiosul” publică o tălmăcire din „Le Temps”, Prorocul Petre. În aceeași foaie, semnând cu inițiale, inserează un scurt comentariu pe marginea unei „imitații” de D. Ciocârdia-Matila după elegia lui Ch.-H. Millevoye, La Chute des feuilles. O scurtă narațiune cu tâlc moral, Moartea omului drept în compărire cu a celui nelegiuit, apare în „Curierul românesc”. Ca secretar al Asociației Literare a României, V. colectează manuscrise ale poeților Văcărești spre a le tipări. Va edita doar opera lui Iancu Văcărescu, într-un
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
ca ele, citite-n ordine firească sau pe dos, să aibă o aceeași suită de grafeme, e un miracol de natură să-i confere enunțului ceva indefectibil și dincolo de orice posibilă intervertire, ceea ce te face să-i atribui acestuia un tâlc aparte...” La care, Nora, tot mai excitată, în pofida faptului că textul nu mai conținea, acum, nimic erotic (sau, poate, tocmai de aceea), vru să-și repete întrebarea (cu greu, din pricina salivei incontrolabile, rostită), când (fără, încă o dată, s-o audă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
cât și pentru istorie 79. Dacă filozofia speculativă a istoriei a eșuat în tentativa de a găsi sensul istoriei, teologia istoriei, în schimb, declară că scopul întregii creații a fost revelat în Taina Întrupării Mântuitorului: "Miezul istoriei, coloana ei vertebrală, tâlcul ei, se concentrează în succesiunea de evenimente în mijlocul cărora e Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu Celui viu"80. De la Iisus încoace, istoria a intrat pe un făgaș linear, rostul ei fiind de a da omenirii răgazul să se mântuiască. Este un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
conceptele de combustibil, energie și muncă ar putea fi predate la școala primară prin povestiri despre luarea micului dejun înainte de a ieși din casă și alimentarea mașinii cu combustibil înainte de a pleca într-o excursie lungă. Dacă copilul nu înțelege tîlcul acestor povestiri și nu vede conexiunile logice dintre etapele fiecărei povestiri, precum și analogiile, el nu va înțelege conceptele aduse în discuție. La liceu, prezentarea ar putea fi mai puțin informală și mai teoretizată, dar metodele narative se repetă. De exemplu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Atunci Dimitrie Cristea o implică pe mamă-sa și de data aceasta reușește să ajungă pe tărâmurile visului, după un șir de metamorfoze, pomenindu-se lângă "un bătrân cu plete ninse, cu barba curgând până la genunchi", care-i vorbește despre tâlcul noțiunilor de vis, realitate, timp, credință: Nimeni nu poate opri clipa, ci doar se poate opri într-o clipă. Oprirea însă deja înseamnă moarte (...). Fiule, ești nefericit în Varvara, fiindcă te autodevori precum Cronos propriii copii. Îți lipsesc ochii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
condamnată la parțialitate și succesiune. E în fiecare geniu o încercare de autodepășire a acestor limite. Eminescu știa să vadă cu toată sfera oculară. Așa ne explicăm puterea lui incredibilă de a recepta universul în simultaneitate spațio-temporală. Nu altul era tâlcul celebrului vers: Iară ochiu-nchis afară înăuntru se deșteaptă". Am dat dinadins un exemplu atât de extins, pentru a ilustra din plin finețea și originalitatea acestei gândirii. "Oglinzile" sunt cugetări mai scurte, uneori reduse la mai puțin de un rând. Totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
esență comică "tributară unor modele" (p. 125). Un rol important în existența eroilor lui Caragiale îl joacă presa, ba chiar trăiesc conform presei. Revoluția din 1989 are ceva caragialesc în ea, afirmă autorul eseului, și are dreptate. Lectura presei are "tâlcul transcendenței deviate". Leonida, Nae Ipingescu, Jupân Dumitrache citesc "Răcnetul Carpaților" sau "Vocea patriotului naționale" reprezentând punctele de reper, mediatorul între individ și Centru. Metafora întărește caracterul de mediator al presei spre o falsă transcendență" (p. 126). În sfârșit, moftul "este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sfâșiată; 3. componenta cultural-literară. Toate trei se regăsesc, în proporții diferite, și în Duminica Mare a lui Grigore Vieru, cercetare devenită obiect al eseului de față. Simbolul Grigore Vieru este mai puternic decât poetul Grigore Vieru. Acesta pare să fie tâlcul adânc al amplei exegeze. Enunțul aforistic de mai sus conține numai aparent un paradox. Grigore Vieru este perceput de către prețuitorii săi, înainte de toate, ca un simbol curat al românismului în ținuturile din stânga Prutului și mai apoi ca purtător al lirei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
analitico-sintetice. Se prea poate ca acest subtil "complex de superioritate" să mascheze inconștient un "complex de inferioritate", generat de condiția specială a criticului, domiciliat în provincie, departe de Capitală, de marile orașe și de marile provocări culturale. Simplă ipoteză cu tâlcul la urmă. Corelativ, criticul pare angajat într-o bătălie complexă cu sine, asumând un pariu existențial și creator, de recuperare a timpului pierdut. Așa se explică febrilitatea, neliniștea, agitația editorială din ultimii ani, viteza de publicare a cărților grele, unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
3/345, martie 2006, p. 11-12), cum apasă repetitiv Basarab Nicolescu în Conferințele Cuvântul. Iar cunoașterea terțului îngăduie pe fundalul unității cunoașterii o revoluție a inteligenței, asigurând "învierea" subiectului și "trezirea colectivă". Am propus acest ocol contextualizant pentru a descifra tâlcurile proiectului transdisciplinar; fiindcă, e limpede, pe acest suport "crește" și ofensiva transmodemismului. Noul curent (ca nou mod de a privi Universul) pledează pentru o inteligență "lărgită", deschisă complexității lumii și plinătății ființei. Transdisciplinaritatea se vrea o metodologie a dialogului, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
după ce rușii au spart încercuirea și că te-a îngrijit o rusoaică de dincolo de Don. Ee, rusoaică, era basarabeancă, vorbea românește. Dar te-a dat rușilor. M-a dat, că nu făceam față... Ne face cu ochiul și rîde cu tîlc. Ce față, moș' Gică, degerat cum erai, săracu'... Păi... Moșu' Gică a fost în încercuirea de la Cotul Donului și cu el încă cinci frați de-ai lui. Au urcat într-un camion plin cu cauciucuri care i-au protejat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe țară! Asta așa este. Alții trăiesc, fără să huzurească bineînțeles, doar din salarii. Sigur, cum ar putea altfel. Deci, am putea și noi să ne limităm la salarii. Cu puțină bunăvoință, cred că da. Ramón face o pauză cu tîlc. Señora respectă cu sfințenie tăcerea. Nu știe încă ce vrea stăpînul său. Așteaptă, fără să se neliniștească. My, hai să trăim și noi din salarii și ce mai cîștig eu în plus să punem deoparte. Măcar un an, să vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și de atracție turistică. Fiecare cruce din acest cimitir este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși. Tot în Săpânța am vizitat și Mănăstirea Peri. Aceasta, așezată fiind pe malul românesc al râului Tisa, în Parcul Dendrologic Livada, în imediata apropiere a graniței cu Ucraina, este făcută
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
unionist. 31 Arhivele Naționale, filiala Botoșani, parohia Cucorăni, dosar 6/1892, 1894, 1895; anul 1892, f. 6. 32 Ibidem, anul 1894, f. 2. După cum am precizat deja, toate documentele sunt redate întocmai, conservând inclusiv erorile gramaticale grave. Au, și ele, tâlcul lor! 33 Ibidem, f. 2 v. 34 Ibidem, f. 14. 35 Ibidem, f. 62. 36 Ibidem, f. 62. 37 Arhivele Naționale, filiala Botoșani, parohia Cucorăni, dosar 11/1896, 1897, 1899, 1900, 1901; f. 11 v. 38 Ibidem, f. 9 v.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a umblat feciorul de crai nouă ani după copila pe care-o iubea ca s-o întâlnească: Cum o strângea în braț/ Și-n ochii-i se uita/ Știai că-n pilda ta/ Eu astea le spuneam 188. Toate aceste tâlcuri marcau în fapt ieșirea din copilărie. În poemul Sarmis proiecția e dusă din nou în grădina păsărilor din Rai, în care totul vibrează în aer și unde, de tânăr, poetul, din iarbă, florile-auzea crescând. Însăși fata dragă a tinereții sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acționa de unul singur, ci solicita avizul forului ideologic de partid local. "Lepădarea" acestuia de cenzură este la fel de greu acceptabilă ca și delimitarea bisericii catolice de inchiziție. Și totuși, nu lipseau "pașii greșiți". Mai întâi, teroarea greșelilor de tipar "cu tâlc". În "Flacăra Iașului" a apărut titlul "Manolis Glezos și popoul său" (în loc de "poporul"). La "Cronica", s-a știrbit un rând de plumb și, în loc de "Proletari din toate țările, uniți-vă!", a apărut... urâți-vă. Tot acolo, un linotipist care voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Și nici măcar la toate, înghițind și ascunzând tot ce nu bate la ochi? Dar unde e sabia cu care se va tăia nodul gordian al Abuliei?" Nodul s-a tăiat, dar s-au ivit alte "noduri și semne", al căror tâlc adevărat l-or descoperi lectorii carnetelor care (vreau să cred) s-or mai fi scris și se scriu în zilele noastre. Cartea lui Sântimbreanu reprezintă o apariție necesară. Și mai necesară mi se pare, însă, editarea integrală a carnetelor, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de ultim mohican, încheind șirul acestor cărturari, cu atât mai mult cu eminescologia coboară nemeritat într-o oarecare desuetudine, nu prin epuizarea cercetării, ci prin acutizarea contestării snoabe a însăși creației poetice eminesciene. Recenta contribuție a lui Georgescu, intitulată cu tâlc "Scrisul, ca o taină", demonstrează că, nu de puține ori, buna intenție a editorilor (cu Maiorescu în frunte) a deformat gândul și intenția poetului, determinând lecțiuni devenite tradiționale, de acuratețea cărora acum nimeni nu se mai îndoiește. Supunerea post-festum a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]