1,062 matches
-
dat din cap, privindu-mă cu ochii larg deschiși. Deci asta era teoria lor: Beat mort în urma unei combinații de votcă și Klonopin, i-am sculat pe copii crezând că eram atacați de animalul nostru de companie. Era așa o tâmpenie încât nici nu merita o reacție din partea mea. Însă până și scriitorul credea că e plauzibil. Scriitorul mi-a spus că polițiștii credeau că profitam de buna lor credință. Scriitorul mi-a spus că pe unul dintre polițiști îl pufnise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în general bun, cu unele mici retușuri. Anastassis, intimidat în fața atâtor observații și critici, spune că nu trebuie să semnăm rezoluția, că e doar un „draft”. Dar e același lucru, am exclamat, odată ce poartă genericul Literatur Express-ului!... O altă tâmpenie în text este paragraful în care se deplânge dispariția unor instituții culturale în Est - o absurditate, pentru că ministere ale culturii avem destule, mai puțin performanță culturală. Altceva, la fel de idiot: se pretinde același cuantum al remunerării pentru scriitorii din Est și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
produce și păstra. Ea rezultă dintr-o relație obiectivă între individ și spațiul pe care-l ocupă, între consumator și resursele pe care le are la dispoziție" (Tropice triste). Unde, dacă nu în acest imens năvod, poți înțelege mai bine tâmpenia excomunicării occidentale, și realitatea legăturii amintite de Claude Lévi-Strauss dintre moravurile noastre politice și mediul nostru fizic, dintre ecologie și morală? De această dată, am însoțit o echipă a UNRWA (United Nations Relief and Works Agency) opt gazioți din zece
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
noua sinceritate"... Dar nu întotdeauna cei care vorbesc sincer au și ceva de spus, nu-i așa? Pe ce direcții pariezi în evoluția (literaturii) poeziei europene? "Noua sinceritate", "vechea sinceritate", "sinceritatea totală", "neoconformism", postmodernism etc., sunt niște vorbe goale, niște tâmpenii și nu au nimic de a face cu actul creativ. Înțeleg că lumea aderă la anumite partide politice, dar creația, după înțelesul meu, trebuie să fie liberă. Bineînțeles că toți suntem influențați de alți maeștri trecuți sau actuali, dar asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei. Și, poate de-asta, cartea supura. Eram în spital și o simțeam cum vine. Cum s-a copt. Dacă mai rămânea acolo, riscam să mă umple de infecție, să năpădească țesuturile. Chiar dacă acum mă enervasem, e cea mai mare tâmpenie să scrii cu ură. La un moment dat, am descoperit că nu e nevoie să bușești pe cineva pentru a-ți ieși textul, pentru a fi expresiv. Asta e doar expresivitate macabră de începător care nu vede decât brațe măcelărite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îți zici. Anumite resorturi intime ale funcționării lumii ăsteia. Formidabil, așa e! De unde a știut tăntălăul? De fapt, e o groaznică greșeală să fii Autor. Cel mult martor. Fără vreun pic de trufie. Să reproduci. Nu poți crea. E o tâmpenie să te gândești că ai putea tu să creezi ceva. Doar să fii recunoscător că ți s-a oferit prilejul să asiști la un fapt interesant. Dacă te apuci să creezi, îți ies niște aberații monstruoase și deopotrivă caraghioase. Lumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dar e cumva o compensație și la el. O să mă gândesc la asta, pentru că merită. O compensație tristă al dracului. Și ca să continuăm analogia cu satul. Ar mai fi aici și nebunul satului, același Marian, care povestește tot felul de tâmpenii incoerente, cum l-a trimis pe unul să ia de la uzină un camion de ouă în vrac. Și noi nu ne prindem. Ce-i aia „în vrac“? Marian e și nebunul, și taurul comunal, care are nostalgia vremurilor când oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răspândită vorba că am luat plasă că am intrat la facultatea asta. Bine, și așteptările sunt destul de mari. Pronunți cuvântul jurnalist și îți apar în fața ochilor doar vedete și prezentatori de știri lucioși și cu creierii spălați. Cea mai mare tâmpenie mi se pare să-ți faci idol dintr-o vietate cu creier subdezvoltat pe care patinează musca. Noi, studenții, ne-am obișnuit să ne plângem de milă, măcar avem libertatea să ne băgăm picioarele în facultate, să-i înjurăm că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
carnet. Iete-al dracu’, intrase în viață, io eram un amărât. Oaia neagră. El avea un statut. Ca să revenim la bunele noastre obsesii. - Să vezi ce-am pățit cu psihologu’, când să-mi iau carnetu’! Că m-a întrebat doar tâmpenii. Că mai ai frați p-acasă? Auzi la el? Ai câine? Am cașin din ăla, îl știi! Sau caniș? E vre’nic? Câinele adică. Numai întrebări tâmpite, dar asta e politica psihologului, am aflat io după aia. Mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
io, care povestesc așa despre toți, să refuz să povestesc despre mine câte ceva. Viața mea s-a schimbat radical când mi-am pierdut auzul. De obicei, toate frazele care încep cu viața mea, care încearcă să definească viața sunt niște tâmpenii. Dar la mine chiar asta e. Altfel nu poți spune. Io sunt ca acel prozator care își începea un text cu: „Am visat azi noapte că eram doi pisoi care alergau după o minge“. Io sunt mai mulți. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai crescut, a ieșit din casă să dea mâncare la câine și s-a întors după trei zile. Bea și fumează de la nouă ani. Dar el n-o să pretindă niciodată că e autor. Anarhist. Doar personaj. Eventual. E o mare tâmpenie să te dai azi anarhist. Anarhiștii sunt astăzi conformiștii perfecți. Cănd istoria și-a pierdut sensul, când absolut nimic n-are vreo noimă, singura dovadă de nonconformism e să încerci să fii coerent. Să spui ceva coerent. Să te declari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o dezinvoltură jenantă. Parcă aș fi prietena ei, căreia vrea să se confeseze. Ea n-a avut niciodată o prietenă sinceră, bună, vorbesc acum de când s-a maturizat. Nu se pune perioada când se juca cu păpușile. Îmi spune mie tâmpenii intime, că Vali vrea să facă înainte de căsătoria lor și o petrecere a burlacilor. Tu știi cum e aia, mă întreabă, inviți curve doar ca să te uiți la ele, să danseze sau faci și dragoste cu ele? A, păi, așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că, fiind în prima zi de tratament, era normal ca visul să aibă paraziți. „La toate astea - și-a zis Vasile B. ca orice om care își dă seama că visează - o să mă gândesc mâine. Acum ia să vedem ce tâmpenii mai zic aleșii noștri.“ Cel mai des apărea președintele care, pe un ton oficial, le comunica alegătorilor, dar și mulțimilor care nu-l votaseră, că tocmai îl vizitase un înger care, prin împuternicirea lui Dumnezeu, îi prelungea mandatul la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
el, dar se bazau pe părerea subordonaților îi ziceau „dobitocul nostru sinistru“, ca și cum era vorba despre un titlu universitar sau despre un merit consfințit printr-o citare pe armată. Unii trebuie să se străduiască din greu ca să li se recunoască tâmpenia. Colonelul Clăpocea era tâmpit în mod natural. Așa se născuse. La numai câteva luni, după ce s-a mutat în vila rechiziționată de la un academician țărănist trimis să moară la Canal, mulți au început să-i pronunțe numele sinistrului cu teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lucrase la granița Argentinei și, recunoscînd și apreciind pasiunea noastră pentru mate, ne-a dat apă caldă, biscuiți și, mai ales, ne-a găsit o cursă pînă la Tacna. Șeful poliției ne-a primit cu căldură la graniță, bălmăjind cîteva tîmpenii prețioase despre argentinienii din Peru și, cu o strîngere de mînă, ne-am luat la revedere de la ospitalierul ținut chilian. CHILE, OJEADA DE LEJOS Chile - o privire din afară CÎnd făceam plin de entuziasm aceste Însemnări de călătorie, calde și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
văzut-o niciodată împreună e populată cu cuvintele și înțelegerile dintre noi. Toate lucrurile și toate locurile sunt pline de înțelegerea dintre noi. Te sărut. Revenire probabilă - marți. Cinci zile - o scrisoare: nici măcar nu e mult. Am știut-o: ce tâmpenie să-ți port pică! Ce insultă adusă fericirii mele! Miercuri, 30 iulie 1952 Sosirea lui Mihai! A venit pe la mine cu vești rele: este direct amenințat... Pentru mine - exil, imperativ al exilului... Mihai e consternat. Vorbește puțin, aproape mereu surâ
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fel. Șintărul. Atât. Scaraoțchi, diavolul, satana, michiduță erau niște cuvinte apropiate, familiare și familiale, rostite cu ușurință, cu veselie, ba chiar cu multă plăcere, fiind niște concepte teoretice, niște invenții inofensive, precum raiul, iadul sau judecata de apoi. Aiurea! Niște tâmpenii! Născociri! Pe când ăsta... șinteru... era în carne și oase, uite-l aici, prezent, palpabil. Era o persoană concretă, vizibilă, reală. Ăsta, da! Aveai motive să te ferești de el, să-l ocolești și, mai ales, Doamne ferește -, să nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mangalia Nord, când din toate difuzoarele se auzea discursul ăla fulminant, că noi nu vom intra în Praga (era în 1968 - oamenii se opreau pe stradă și ascultau, iar Goma a intrat atunci în partid). Terminați odată, pentru Dumnezeu, cu tâmpenia asta, îmi vine să strig, că toți bătrânii sunt nostalgici, că i-am văzut pe stradă și la revoluție, și bătuți de mineri. Și nu mai faceți atâta pe justițiarii, dacă nu aveți amintirile celor judecați, iar povestea aia cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Vaaai, dragă Rozalia, da’ chiar n-ai și tu o rochie mai de Doamne-ajută? Na, ține de la naș-ta, da’ fă-te și tu încoa’ c-un păhărel de oarece, c-am zburat azi de m-am împrăștiat!“ și alte tâmpenii din astea. Am râs de-au venit și mama, și tata în cameră să ne facă scandal, că mâine avem școală, iar Dragoș cică el nu merge la școală, merge la facultate și de aia îi zice facultate, fiindcă-i
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în această mare deri ziune. Mulți critici vor vedea în carte o însăilare - și, luată-n sine, asta și e. Dar con textual ea este o palmă dată, în sens avangardist, literaturii. Gioconda cu mustăți a lui Duchamp e o tîmpenie din cele de care-s pline căr țile de școală, dar cît de semnificativă, cît de nemuritoare tîmpenie ! Ce șansă uriașă pentru Gioconda ! La fel, Daniel Abagiu este reversul celor mai multe personaje mas culine din literatura noastră modernă, un anti-macho, un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și e. Dar con textual ea este o palmă dată, în sens avangardist, literaturii. Gioconda cu mustăți a lui Duchamp e o tîmpenie din cele de care-s pline căr țile de școală, dar cît de semnificativă, cît de nemuritoare tîmpenie ! Ce șansă uriașă pentru Gioconda ! La fel, Daniel Abagiu este reversul celor mai multe personaje mas culine din literatura noastră modernă, un anti-macho, un anti -Don Juan. În loc de viața plină de semnificație a eroilor lui Preda, Breban, Buzura (nu mai vorbesc de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
le pun la loc exact în poziția în care fuseseră, să nu intre ai mei, cumva, la bănuieli). De la gară pînă acasă am discutat de complezență (ce mai făcuserăm în ultimul timp, unde sînt ai mei, cînd se întorc, ce tîmpenie zisese profa mea de biologie) și am tăcut o mare parte din drum. O dată ajunși în apartament, am pus în surdină o muzică mai slow (cred că era Eagles) și am început să discutăm despre expozi ție. Eu cam repetam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lucruri trăsnite nu este departe de un spectacol de circ. Copiii sunt aduși acolo de fapt ca să ne facă plăcere nouă, oamenilor mari. Ei nu prea știu ce li se întâmplă. Știu doar că trebuie să spună cele mai mari tâmpenii și, neapărat, să vorbească despre iubitul/iubita lor, logodnicul/logodnica lor și despre faptul că vor să se căsătorească. Și maturii vor fi mulțumiți. Ia te uită, dragă, la ce le stă gândul! Zici că sunt oameni mari, nu alta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Ce ați simțit când a murit Adrian Pău nescu, domnule Șeicaru?“ Firește, domnii întrebați nu spuneau ce simțiseră la ora la care murea poetul (cine știe ce făcea fiecare...), nici nul trimiteau pe cel care întrebase la plimbare, pentru indecență, cinism și tâmpenie. Cei chestionați considerau că era de datoria lor săși mărturisească credința pentru zeul care dispăruse. Și așa, în cetîn cet, de la Românul cu majusculă („Inima țării bătea în pieptul lui. Toate problemele din țara asta el și le asuma“; „Merită
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cuvânt mai deocheat și să ne lăsăm luminați de știința lor. Apoi, putem merge la nani liniștiți. Mami și nenea mai au ceva de aranjat împreună. (2009) În direct, din „Curtea miracolelor“ „Nu știu cum ai răbdare să te uiți la atâtea tâmpenii la televizor“ - îmi spunea un amic mai deunăzi, când a venit vorba de rubrica mea „Cultura pe sticlă“. „Păi, nu am răbdare. Dacă ar fi după mine, aș arunca bucuros televizorul pe geam...“, iam răspuns eu. Și am avut grijă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]