1,181 matches
-
și-a tras scaunul acolo, s-a așezat și cu o mână a început să pună făină de porumb în ceaun, mestecând apoi în mămăligă cu o creangă uscată, din când în când, unul dintre câini se ridica, dându-i târcoale, atunci caporalul îl amenința cu creanga, câinele se ferea de lovitură fără să se uite la el, îi ocolea scaunul, se culca apoi la loc lângă ceilalți doi câini, peste un timp un altul se ridica și dădea o tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că nimic, a fost numai tanti Ivon, o babă nebună, pe vremuri cea mai bună prietenă a bunicii, care avea ideea fixă că bunicu’ pe ea ar fi trebuit s-o ia de nevastă, și ani de zile îi dăduse târcoale, făcându-i scandaluri monstruoase, dar acum e totuna, să nu mai vorbim despre asta, și să nu-mi mai bat capul, că oricum ajungem imediat. Într-adevăr, ne apropiam de catafalc, boxele mari și negre, așezate pe stative, răspândeau, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aia de cârnați. Sau poate că e doar vorba de o indispoziție generală. Nu știu. În prima zi am fost un adevărat motor turbo, un vehicul uman pe pernă de aer. O, mi-am luat zborul... Camerista a dat câteva târcoale, dar nu a pus mâna pe mătură așa că, destul de curând, camera a arătat ca dracu’. Felix, băiatul de la hotel, s-a dovedit a-mi fi un bun amic. A alergat la farmacie și la magazinul de băuturi. Cu aparițiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
băteam în retragere - dar în toată acreala și electricitatea din atmosferă se făceau simțite fărâmele unei veselii disperate. Pe terasa Martinei sunt o mulțime de flori, în ghivece, hârdaie, în console. Flori mari, flori mici, roșii, albastre, cărora le dădeau târcoale albine grase, cu armuri la fel de bogate și strălucitoare ca pietrele întunecate de pe fundul râului. Metalice, superdinamice, aceste ființe de joasă înălțime roiau în jurul meu ca niște demoni complici, atât de grei încât, atunci când planau, păreau să atârne de fire invizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plai dulce românesc. Ne învață ei pe noi Cum se țese la război. Ei ne-au pângărit cadâne Cu păr alb, cu trup de zâne, Vor mereu să le iubească Și pe noi să ne turcească. Toți ne dau astăzi târcoale, Ne-au lăsat fără furnale. Astăzi prin economie Este jaf și tâlhărie. Scoală din somn, Țepeș Doamne, C-a rămas plug fără coarne. Dă dușmanii toți afară Și fă liniște în țară.
Scoal?, ?epe? Doamne! by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83194_a_84519]
-
de acord că acea sinucidere generoasă îl apăra pe comanditarul otrăvirii. Tiberius îndură umilința fără nici un cuvânt, fără nici o tresărire. Însă în timpul uneia dintre tăcerile sale teribile - putea să tacă zile în șir, cufundându-se în spaima care-i dădea târcoale - hotărî că toți cei care se bucurau acum urmau să aibă curând motive să plângă. Și zvonurile nu-l mai îngrijorau, fiindcă procesul fu declarat închis. În lipsa sentinței, tăcerea veșnică a celui mort îi îngădui Liviei - căreia poporul îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mic obiect din bronz, ca ăsta, ar fi fost mutat din locul lui, nimeni n-ar fi putut să i-o ascundă. Râse și Gajus, cu o docilitate nătângă - și, râzând, știa că se juca cu moartea. Moartea îi dădea târcoale, vicleană, atentă și nevăzută, așa cum crocodilii din Nilus spionau, cu ochii abia ieșiți la suprafața apei, gazelele lipsite de griji care veneau să se adape. Privi ochii bibliotecarului, opacizați de cataractă, și își reluă lectura, nemișcat, cu bărbia sprijinită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clipe nimeni nu îndrăzni să-l abordeze; își șopteau unul altuia banalități, aruncându-și câte o privire, în timp ce tăiau bucăți din potârnichile grase aduse de pe colinele din Corfinium. Se gândeau la tânărul din palatele imperiale, căruia moartea îi dădea acum târcoale ca un dulău lăsat slobod noaptea într-o grădină. În cele din urmă, Valerius Asiaticus declară, luându-i pe nepregătite: — Momentul cel mai important va veni imediat după asta. Glasul său dur și lipsit de teamă pătrunse ca un cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-se. Își apucă limba între două degete, apoi face turul încăperii, stingând conurile de tămâie cu degetele umede. Se reazemă de consola șemineului și-și ridică paharul de vin la buzele roz. Se uită la Stridie, care-mi tot dă târcoale. Are vârsta pe care care ar avea-o fiul ei, Patrick. Helen are vârsta pe care ar avea-o soția mea. Stridie e fiul pe care l-ar fi putut avea ea. Ipotetic vorbind, desigur. Asta ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un pic de atenție! E momentul să începem Invocația, zice. Deci, dacă am creat spațiul sacru, zice, putem să începem. Alături, veteranii din Razboiul Civil se târăsc pe drumul spre casă, spre muzica tristă și Reconstrucție. Cu Stridie dându-mi târcoale, piatra pe care o țin în mână s-a încălzit. Și număr în continuare: 11, 12... Mona Sabbat va trebui să vină cu noi. Pentru că ea nu are mâinile pătate de sânge. Mona, Helen și cu mine - și cu Stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și viața ți se pare, o dată în plus, o povară... Cică viața ar fi mai interesantă când duci lipsă de ceva, decât atunci când ai de toate! Nu e sigur însă... Semănătorul de nimic, culege ce-a semănat! Când lupii dau târcoale la stână, ciobanii nu trebuie să doarmă. Prietenul din interes îți este de fapt un dușman de care-i bine să te ferești. Cât poți fi stăpân (pe alții, dar, mai ales pe tine însuți) nu accepta să fii slugă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Sunt scriitori mai sensibili la critici decât la laude. Sunt oameni pentru care „amarul” are un gust... dulce! O cauză pentru care luptă cineva este cu adevărat mare, în măsura în care acel cineva gândește și la binele celorlalți! Când cineva ne dă târcoale, o face nu pentru că ne vrea neapărat răul, dar pentru că, pesemne, s-a săturat să tot vorbească de unul singur... Când istoria se învechește și capătă parfum și buchet de vin vechi, începe a deveni legendă... Călătorind în adâncuri de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ce nu-și doresc infuzii. Doar un desen mai am din sutele vândute Cu trenuri în derivă și cu vagoane goale. Cu poftă am să-l mistui în gările tăcute Ce îmi ascund pe șine doar griji ce-mi dau târcoale. Și-am tot sperat că n-o să mă mai doară pasul Când îl strecor pe străzi și printre oameni triști Că n-o să-mi mai hrănesc cu vorbe grele glasul Fără să-mi pierd iubirea printre navetiști. Însănătoșirea îngerilor (a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările lui deadul Vasile. Ai băgat bine la cap cântecele noastre, nepoate? întrebă moșneagul, uitându-se la copil cu ochii săi îngropați adânc în găvanele orbitelor. Ei, ia să-i zici acum împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aproape ca acasă; iar la despărțire moșului aproape că îi dăduseră lacrimile, fiindcă rămânea să-și ducă zilele singur cuc. Baba îi murise de ani buni, băieții nu mai voiau să știe de el, iar văduva iubeață care-i dăduse târcoale o vreme își luase de bărbat până la urmă pe altul, tot un văduvoi, dar mai tânăr chiar decât ea. La rându-i, destoinicul doctor Emanoil Rigani, care avea să iasă în curând la pensie, îl ținuse o noapte întreagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 Pruni înfloriți bunicul bucuros spală damigenele... Haiku 2 pe verandă, joc cu mingea și cioburi din vaza cu crini... Haiku 3 plăcintă cu mere Bunii cu platoul prin livada înflorită... Haiku 4 albina dă târcoale... Ce bune-s clătitele! în zare: berze... Haiku 5 pe faleză, cu prietena... printre sălciile înflorite, marea. Cora Irina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Pariul meu cu viața O rimă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nesfârșita noapte nu ia în seamă lumina camerei mele și-o simt că vrea să-mi deschidă vraiște ușa, ascunzându-se într-un surâs al fricii mele, cotropindu-mă. Ce știi tu despre mine ,întunericule? Mă cunoști? De ce îmi dai târcoale? Simt că ești mai mult decât o strângere de aripi a luminii, iar luna ce-mi rânjește are colți ascuțiți parcă ... ce taină ascunzi și ce mister ascunde voalul tău? Mă strigă pe nume parcă umbra neființei tale și-n
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate Îndoielile care-i dăduseră tîrcoale mai Înainte se risipiră, În timp ce vasul cu două catarge cîrmea ca să intre În port, iar marinarul radios o saluta aplecîndu-se adînc, cu mîna pe inimă. Dăduseră nas În nas la căpitănia din Saint-Malo În ianuarie al anului ce trecuse. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
inocente pe care i-o adresă, și se Întoarse pe călcîie. Nu o zgîndărise remarca - deși ar fi avut motive - dar, o dată mai mult, Pierric se făcuse nevăzut, iar Gwen tremura la gîndul că se dusese din nou să dea tîrcoale pe faleză. * * * - Ei bine, spuneți-i procurorului că dacă ajutoarele ar fi plecat de ieri, așa cum am cerut, n-ar fi blocate acum pe continent așteptînd ca furtuna să binevoiască să se calmeze. Lucas zbiera În aparat ca să acopere vîjÎitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
casă, de la un ungher la altul. Văzusem În ochii lor cum descreștea speranța pe măsură ce se lăsa noaptea. Să se ducă dracului toți. N-am să le spun nimic. Știam unde se dusese Nicolas. Și Chantal, de altfel. Îi văzusem dînd tîrcoale În jurul jandarmeriei noaptea trecută. Știam că erau Împreună. Știam că nu se vor mai Întoarce. Blestemați să fie! Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să te văd pierzînd vremea pe aici? Îi strigă ea trăgîndu-l Îndărăt fără menajamente. Chiar vrei ca mama să te trimită Într-un azil de nebuni? Nu? Ei bine, nici eu nu vreau, dar dacă te mai văd că dai tîrcoale pe aici, exact asta ți se va Întîmpla. Hai, fii cuminte! Pierric se agită frenetic, dar vorbele pe care Încerca să le articuleze se transformau Într-o magmă de onomatopee de neînțeles și repezite. Gwen se ridică pe vîrful picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voastre după dispariția lui Pérec! Sau cînd ați vizionat benzile video! pufni el. - Pe frații mei, pe Yves, pe Gwen, dumneata i-ai ucis? Dumneata i-ai ucis pe Nicolas, pe Chantal... - Le spusesem s-o șteargă, dar au dat tîrcoale În jurul postului, nu era momentul potrivit. - Și pentru ce toate astea? Pentru bani? - De la un anumit număr de milioane În sus, asta nu se mai cheamă bani! Vedetea se apropia de trecătoarea Molène, Marie Încetini viteza. - Ce naiba faci? - E plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu cretă pe jos. Ea poartă de data asta o rochie albă și o cunună de flori pe cap. Bineînțeles, are floarea în mână, proaspătă și dreaptă ca o lumânare. Sosește din tavan și albina ce începe să le dea târcoale...) Păi parcă albina murise!" ( Se aude o voce din audiență) (... Râsete... Din fundal răspunde vocea rezonerului:) Asta e perfect adevărat. Asta-i albina de mâine seară. Reprezentația a început mai devreme. Nu știu de ce. Actorii nu mai au răbdare. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vorba, deși locuim la distanță de câteva stații de metrou. Acum par cu toții foarte interesați de soarta mea. Telefoane, programări la doctor, teste, chiar și vizite din partea fiicei. Totuși, eu mă simt foarte bine acum și boala, care-mi dă târcoale cu numele ei pompos de boală terminală, îmi este complet străină. Nu cred deloc în această boală și am să continui să refuz orice tratament mutilant. Nu, nu cred în această boală, pentru că a sosit într-un moment nepotrivit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu penaj camuflat din brațele lui. Să-l ia pentru el, pentru copil, ce e deja destul de mare, oare îl poate duce acasă, cum va reacționa consortul, să-l arate copilului? Desigur, mai există posibilitatea de a i se da târcoale și de a citi pe sărite în librărie, dar ăsta este un exemplar rar pe care ți-ai dori să-l ai acasă, cine știe când va mai fi publicat? Și cum se face că e doar unul singur? Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]