1,658 matches
-
își zise Gosseyn. Înjumătățind durata reală, nu reușiră să-l înspăimânte cu adevărat pe Prescott. Era prea târziu să mai dea înapoi. Dacă tipul trebuia să cedeze, acum era momentul. ― Cele cinci minute au expirat ― anunță el cu un ton tăios. Își ridică arma. Chipul lui Prescott deveni de-a dreptul livid. Gosseyn adăugă înverșunat. ― Îți mai dau un minut, Prescott. Dacă nu vorbești, sau dacă Kair nu se întoarce, te-ai ars. Vreau să știu de unde și-a procurat , sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-i răspundă " Nu vorbi prostii!", dar tăcu. Se revedea venind la palat sugrumat de emoție, retrăia reușita și deziluzia care i-a urmat. Fără îndoială, dar absolut fără nici o îndoială, oamenii puteau să se amăgească singuri. Vocea fetei răsună mai tăioasă: ― Ăsta-i singurul motiv pentru care ai venit să cauți distorsorul. Știai că trebuie să mori, ca să faci posibilă apariția lui Gosseyn al III-lea. Și sperai ca acțiunea asta a ta să-ți aducă moartea. Pentru el, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trasorului țâșni spre capul masiv al lui Corl. Perii de pe urechile acestuia vibrară, anulând automat energia. Ochii lui negri și rotunzi se îngustară, privindu-i pe oamenii care-și întindeau mâinile spre arme. De lângă ușă, Grosvenor spuse, cu un glas tăios: - Încetați! Dacă nu ne ținem firea, e vai de noi! Kent își vârî arma în teacă și se întoarse, uimit, cu fața spre Grosvenor. Corl se ghemui jos, furios pe omul acesta care-l silise să-și dea în vileag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
s-ar fi mișcat nava! Grosvenor avusese aceeași senzație: s-ar fi zis că cineva verifica poziția navei. Aceasta vibră o clipă, înainte de a reveni la poziția normală. - Pennons, cine-i în sala motoarelor? întrebă căpitanul Leeth, pe un ton tăios. - Asistentul meu și ajutoarele sale, răspunse mecanicul-șef, alb ca varul. Nu văd cum ar fi putut ei să... Simțiră o zguduitură puternică, iar nava se răsuci într-o rână și păru să se răstoarne. Grosvenor se pomeni trântit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar fi vrut să-l determine la colegii săi era mult mai mare decât își închipuia acel individ ironic. Deși copleșit de o adâncă dezamăgire, se pregăti pentru pasul următor. - Hai, domnule Grosvenor! i se adresă Kent pe un ton tăios. Explică-te, ca să putem lua o hotărâre. Grosvenor vorbi, cam în silă: - Domnilor, sunt foarte mâhnit de faptul că încă nu vă dați seama unde vreau să ajung. Prevăd că vom avea necazuri. Gândiți-vă la situația în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
purtați, într-adevăr, și e extraordinar, dacă ar fi să leg tot ce-am observat la dumneavoastră, păreți un om din alt timp, încă neștiut de mine. Domnule Crețu, eu nu sunt socotit prea inteligent, în familie, Mișu e mintea tăioasă, iar eu nici nu m-am omorât învățând. Dar de când am asistat la o demonstrație a doctorului Gerota cu razele X, de când s-au descoperit microființele și se știe cum arată acele vietăți ciudate care sunt responsabile de epidemii, de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
personale cu rangurile inferioare. Se înfurie brusc. - Sunt prizoniera unei grupări de bătrâni care nu sunt în stare să mobilizeze o armată. Stăpânindu-și puțin furia, adăugă: - Dar să lăsăm asta. Ce e cu el? Generalul Doocar rosti vorbe foarte tăioase: - Colonelul Medlon mă informează că tânărul candidat la rangul de ofițer nu a revenit la ora stabilită. Colonelul presupune că acesta a aflat ce se pune la cale și, probabil, s-a răzgândit. Împărăteasa medită un timp în tăcere. Explicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
al ei era revărsarea pletelor negre, care îi încadrau fața cu nasul fin, dar cu arcade puternice, sub care ochii ardeau. Lui așa i se păruse atunci, stând în noapte, că ochii Veterinarei ardeau ca pupilele mâței Eleonor. În frigul tăios de afară, el se purtă totuși ca un străin care locuise douăzeci de ani în deșert. Tremura ușor, strângând pumnii, dar, pentru ca ea să nu știe, o întrebă primul: — Așa-i că ți-e rece? Am putea să mergem cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și cu un ochi vânăt. Atunci simți prima oară câtă forță avea Shams într-un singur braț și în torsul lui de zeu tânăr: — Pentru ce mă obligi să fac asta? Era mânios și dezamăgit, dar avea o furie rece, tăioasă, ca un pumnal, cum nu mai văzuse. — Dar tu cum suporți toate astea? Și pentru ce? Nu e treaba ta, ești prea tânăr ca să o știi și oricum nu m-ai înțelege. Se dusese acasă metehăind, ca după o înfrângere
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și a fost singura dată când s-a obosit să trimită un mesaj pentru taică-său: „Trebuie să găsim altă cale. Contul meu a fost înghețat, nu mai pot primi banii tăi prin bancă“. Omar se mâhni nesperat pentru felul tăios și obrăznicit al cuvintelor. Drept cine îl lua fiul lui? Vreme de două-trei luni, din pâlnia abundenței nu mai curse nimic pentru Caryan. Omar, care își plătea fuga și depărtarea, nu găsea nicio rezolvare. Artimon, care se îmbogățea cu greu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a-i pune ștreangul. Mahmoud Sharoudi se apropie de Ghazal și îi spuse aproape în șoaptă: — Tu ești sigură că vrei să vezi asta? — Sunt sigură, pentru că o vor ierta. Avocatul făcu câțiva pași mai în față și, în frigul tăios de dinainte de răsărit, își trimise cuvintele ca pe niște crâmpeie ale capitulării: — În numele lui Allah, Milostiv și Atotputernic, eu, Seyed Mahmoud Sharoudi, umil avocat al dreptății, vă întreb și vă rog: o iertați pe Shahla Jahed? Nu ea a ucis
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
telefon. Nu încape nici cea mai vagă asociație. E ca și cum ai încerca să compari un leopard cu o veveriță, cu un coyot, cu un colibri. Nimic nu mi se pare mai nesăbuit, mai imposibil! Necunoscuta c o femeie tânără, dură, tăioasă și incomodă, al dracului de deșteaptă! Un creier de milioane! Asta făcea carieră în Cosa Nostra. Pe când cealaltă... Doamne sfinte! Merita s-o auziți discutând cu motanul sau în general bătând câmpii despre tot felul de fleacuri. Aveam la un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unei fete de circa 14 ani, îmbrăcată sumar, a fost identificată după etate, îmbrăcăminte și dantură în persoana Bari Ioana. La autopșie s-a stabilit că moartea a fost violentă, fata fiind violată și spintecată în abdomen, cu un corp tăios, apoi aruncată în mărăcini. S-a stabilit că autorul ar putea fi Păduraru Ionița Gheorghe, fiind arestat acesta a fost pus în fața probelor, recunoscând fapta declarând că s-a întâlnit întâmplător cu fata pe o cărare din marginea pădurii. Văzând
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mișcare. Dădea impresia unui ins afectat, blazat, semănând cu vocea lui moale, incapabilă de stridențe. Venea des la mine în cameră, se așeza pe marginea patului și discutam lucruri fără importanță. Vorbea egal, căutând cuvintele exacte, ferindu-se de dispute tăioase, preferând să-mi lase ultimul cuvânt, deși, cu altă fire, m-ar fi putut zdrobi. Rareori se înflăcăra. Atunci își trecea mai des mâna prin părul de culoarea paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu mâneca și mi-a adus un scaun. După ce mi-a pus dinainte obișnuita ceașcă de aramă s-a retras la măsuța unde stăteau Profetul și băiețandrul care se ținea scai de el, examinîndu-mă, ca și ceilalți, într-o tăcere tăioasă. Mi-a trecut prin minte că unul dintre pescarii mai tineri, gelos din pricina Martei sau pus pe harță, putea să aibă chef să le dea celorlalți un spectacol; să mă lase, de pildă, gol pușcă. Soarele cobora dincolo de cătun, însîngera
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orice pretenție în legătură cu cimitirul. Dacă vrei, las și un testament în sensul acesta, că întreaga glorie ți se cuvine. Dar dacă pierzi, să nu mai îndrăznești niciodată să vorbești ca acum. Glasul îi devenise amenințător. Mi-a aruncat o privire tăioasă și a zâmbit strâmb. Un zâmbet care îi schimonosea figura. ― Vrei? Accepți? Am fost pe punctul să mă ridic și să zic "nu". Dar am intuit că n-aveam să mai ajung în camera mea. Așa că m-am stăpânit și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva despre faptul că unii părinți acordă prea mare încredere copiilor și se trezesc după o vreme că au greșit necontrolându-i. Tema îmi e sugerată de o întâmplare reală și poartă titlul: O avertizare binevoitoare și o ripostă dură, tăioasă, dușmănoasă Eram prin anii 64-66 ai veacului 20, pe când mă aflam ca director la Școala Generală nr. 2 din Bârlad, școală aleasă să servească unui experiment didactic... și anume, predarea încă de la clasele a III-a și a IV-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o acțiune premeditată“. Parcară pe strada Yad Harutzim și intrară direct în clubul Blondie. Zgomotul te izbea din prima, un ritm săltat pe care Maggie îl simțea în măruntaie. Era un bombardament constant de lumină, care includea și o rază tăioasă ce mătura ringul de dans ca un reflector de poliție. Locul nu era nici pe departe plin, dar puteai totuși vedea deja trupuri suple, transpirate, la tot pasul. Pe Maggie o izbi multitudinea de figuri. În fața ei erau două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar dacă nu voi mai fi aici, va fi datoria ta să găsești tăblița. Am pus-o la păstrare într-un loc unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi. Știu că noi doi am avut câteva dispute tăioase, mai ales în ultimii ani. Dar acum vreau să le lași la o parte și să-ți amintești de vremurile bune, de acea călătorie pe care am făcut-o împreună la Bar Mițva. Ce am făcut în acea călătorie, Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Avea obrajii roșii și ochii întunecați de dorință. — Îmi pare rău. În acel moment stânjenitor, telefonul lui Rick începu să sune. Lisa se întinse după el, spre măsuța de lângă pat, și i-l întinse repede. Da, ce este? întrebă Rick tăios. Era furios. — Domnul Diehl? Sunt Barry Sindler. — Oh. Bună, Barry. — S-a întâmplat ceva? — Nu, nu. Lisa coborâse din pat și se îmbrăca, cu spatele la el. — Ei bine, am niște vești bune pentru dumneavoastră. — Spune. — După cum știți, săptămâna trecută soția dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Într-un taxi, deoarece Îi puteam cere oricînd șoferului să oprească. Puteam coborî geamul de Îndată ce mă cuprindea teama că mă sufoc, chiar dacă iarna eram insultat de șoferii care Îmi permiteau astfel să regăsesc, pentru a le răspunde, tonul arțăgos și tăios care mă caracteriza pe la nouăsprezece-douăzeci de ani și la care renunțasem plătind scump, ca de fiecare dată cînd refulezi ceva din agresivitatea aceea atît de necesară, totuși, pentru a-i Împiedica pe ceilalți să te trateze drept o cîrpă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aducem în această lume, totul este asemenea soarelui care pare infinit de luminos sau ghețarilor care rămîn încremeniți în răceala lor din vremuri inimaginabile... ceea ce sîntem depinde de ceea ce simțim, iar înghețul care pîndește în viitor, furtunile de zăpadă, viscolul tăios, noaptea rece a iernii, toate acestea pot fi efecte permanente ale unui exterior sau reflectări ale interiorului... Adică de ce fel de îngheț să ne ferim mai repede? Care este acea eră glaciară, acel imperiu al frigului, acea molipsitoare încremenire a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
știa nici că singurul tău client, nebuna aia din New York, nu vrea să-ți plătească? — Nu, n-am vrut să-i spun, să nu-și Închipuie că sunt un dezastru. Soarele coborâse deja de pe cer. Dinspre ocean veni o briză tăioasă, care o făcu pe Kitty să simtă bluza rece, de mătase, lipindu-i-se de pielea ca de găină. — Mi-e foarte frig! — Și mie. — Hai să mergem În aulă, zise Kitty. Poate știe cineva unde sunt cheile. Traversară parcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ceri permisiunea, zise Kitty, ungând calm o felie de pâine prăjită cu gem de căpșuni și Întinzându-i-o. Ia. Mănâncă, să te mai Întremezi Înainte să vorbești cu el. — Nu mi-e foame. Desert Rose Îi aruncă o privire tăioasă. Furia pe care i-o stârnise Charlie Începea să pălească, părea disperată să-i audă vocea. Îl sună și, după o discuție scurtă, se Întoarse spre Kitty cu satisfacția jucându-i În ochi. — Charlie și-a cerut scuze politicos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mișcare. Dădea impresia unui ins afectat, blazat, semănând cu vocea lui moale, incapabilă de stridențe. Venea des la mine în cameră, se așeza pe marginea patului și discutam lucruri fără importanță. Vorbea egal, căutând cuvintele exacte, ferindu-se de dispute tăioase, preferând să-mi lase ultimul cuvânt, deși, cu altă fire, m-ar fi putut zdrobi. Rareori se înflăcăra. Atunci își trecea mai des mâna prin părul de culoarea paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]