1,069 matches
-
iubit", Vesel altele de dor Cari spun tot de amor, Ș-acestea ce vrei să știi Tot de nen-tău să te ții. Teiul frunză au făcut, Iarbă mare au crescut, Sub tei cei ce se iubesc Se joc și se tăvălesc. Ș-apoi, Florico, ce mai fac? Când vei afla zău că-ți plac - Nen-tău dascăl de-ți va fi Foarte te vei mulțămi. No. 61 Maria cea bălae, Frumoasă din Bezdat, Iubea pe Nicolae Și vrea să-l ia bărbat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
modei cizmelor de cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea Camille, care era Încălțată cu o pereche de cizme imense, albe și pufoase. Arătau ca niște imense prăjituri, din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-ar uita cineva la o rudă săracă. Toți puștii din Monaco purtau genul ăsta de après-ski mițoși, pe roz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lăsat liber de stăpîni” - m-am uitat eu înciudat la el. Dar flocosul se uita la mine prietenos, ca și cum m-ar fi așteptat cine știe de cînd. Am făcut așadar schimb de bune intenții și i-am mîngîiat încet cîlții tăvăliți prin frunze moarte. S-a dat imediat pe spate ca să-l mîngîi pe burtă, apoi a pornit-o fără să mai pregete în fața mea. Alerga de colo-colo, adulmeca pămîntul încă umed și își întorcea capul spre mine, să vadă dacă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
opri și oftă din tot plămânul. ...Mi-aduc aminte, că la un alt atac, gornistul turc nici n-apucă să ducă goarna la gură, și căzu străpuns de o baionetă, dar dorobanțul ... și el împușcat, alunecă, cu fața în glod, tăvălindu-se în vale, iar peste dânsul un alt turc, mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
duioșie ca pe un prunc lângă ea, sub privirile umezi ale bătrânului Toma care se gândea la Anuca orfană de mamă ca și el. Se învațase în doi... nedespărțiți. Se hârjoneau, se fugăreau cu Pârvu prin pădure, se trânteau, se tăvăleau prin iarbă și iarna prin zăpadă, cât era ziulica de mare. Dar, într-o zi fata și-a dat seama că puiul de lup era mai voinic decât ea, chiar și ca Pârvu. Suru trecuse de un an... crescuse neînchipuit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!1 Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat să ia aminte că nu mi-am călcat niciodată și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare, nu victoriile obținute prin acte de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și statornică, să încercăm, după pricepere, să ne apropiem de ele. Însă omul dintotdeauna a găsit tot ceea ce se poate găsi posibil și imposibil, doar pentru a fi cât mai potrivnic voinței divine și pentru a-și înjosi existența proprie, tăvălind-o numai în praf și în mizerii. Ah, mă întreb: asemenea bolnavilor care se tămăduiesc, orbilor care își recapătă vederea, surzilor care încep să audă, ologilor care reușesc să meargă, oare când și cei fără minte vor începe să cugete
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cele mai multe ori, topită, acasă. Nu-i ardea nici de mâncare. Tot mai dese erau nopțile, când, pe lună plină, Irina ieșea afară din casă, în drum strălucitor ca un argint viu, presărat cu nisip curat, de rară calitate și se tăvălea, prin el, ca o turturică, ori, ca o guguștiucă, ce se scăldă în puțina apă a unei ploi de vară, din mijlocul drumului. și încet încet, puțin câte puțin, se dezbrăca. și joaca, prin nisipul încă fierbinte, din timpul zilei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Liniște! o puse la punct, autoritar, Roonuí-Roonuí. Cum îndrăznești să-i vorbești astfel reginei insulei Bora Bora? —Asta, regina insulei Bora Bora? repeta Ihona. Regina canibalilor, mai degrabă. Încă îmi mai răsună în urechi gemetele ei de plăcere, pe când se tăvălea cu porcul ăla, în timp ce biată mea sora agoniza. Dacă scroafa asta e regina insulei Bora Bora, prefer să nu mai pun niciodată piciorul pe insulă. Nici eu, nici vreuna dintre noi. Ajungea o privire pentru a înțelege, fără nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se întorcea mereu la ea, visând acea imposibilă fantasmă de a alerga tot pe plaja aceea, de a simți mirosul mării și căldura soarelui, de a o ajunge pe fată și de a o trânti pe nisipul alb ca să se tăvălească în el și să încerce din nou plăcerea uitată de a săruta o gură, de a mușca niște sâni, de a-și cufunda fața în părul moale, negru și parfumat. Lăsă revista pe jos, lângă patul de campanie și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumina jăratecului din fostele lor cămine, priviră spectacolul în tăcere. Un războinic înaintă foarte încet, cu ochii ațintiți asupra colibei sale, se opri în fața cadavrelor fiilor lui de doar cinci și șapte ani și se aruncă pe pământ să se tăvălească în jarul fumegând. Nu scoase nici o tânguire, nici măcar atunci când trupul lui deveni în curând o imensă bășică, și nu privi pe nimeni - nici pe fiii săi - când se întoarse pe jumătate și se pierdu în bezna selvei. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ori continuați să existați ca trib. A fost o lungă discuție și în final părerile continuau să fie împărțite. Kano se împăcase cu soluția ostaticilor, cu toate că fiul său, Ulla, murise în timpul bombardamentului. Tatăl celor doi copii asasinați, războinicul care se tăvălise în jăratec în prima noapte și care mai prezenta încă un trup acoperit cu bășici și răni supurânde, conducea grupul celor care cereau răzbunare. Deodată, bătrânul Xudura, care nu deschisese gura toată ziua, ridică brațele cerând să se facă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu desfrînări pe cei ce abia au scăpat de rătăcire cîinele se Întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat se tăvălește În mocirlă) — Extraordinare poze! Marcelică În chip de Lollobrigida. — Ești genial mon cher Machiavelli! — Vreau și eu, vreau și eu — Să trăiască Wanda! — Menestrehîc cicinee femeia astahîc urîtă? Nu-s eu, nu, nu, hîc, nu eu țde ce sînt toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pierdut acuitatea instinctului vital și nu mai concurează la nimic Își regăsesc curajul de a se opune? Ei nu mai au ce pierde, nu pentru că ar fi mai demni - sînt liberi! Domnul D, urmărește cu atenție o vrabie care se tăvălește În nisip ciripind vesel. Liber ca păsările cerului, Își spune În gînd și involuntar, zîmbetul acela ironic Începe să-i Îngusteze ochii, să-i subțieze buzele, Îl simte pe față ca pe un corp străin țce dracu am nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar cu o notă cam lugubră. Se Întâlnea la fel de des cu Annabelle și cu Michel, În principiu erau foarte apropiați; totuși, urma bacul, iar sfârșitul anului, inevitabil, avea să-i despartă. Michel se schimbase: acum asculta Jimi Hendrix și se tăvălea pe mochetă, era foarte pătruns; la mult timp după ceilalți, Începea să manifeste semne vădite de adolescență. Și el, și Annabelle păreau stingheriți, se luau de mână mai rar. Pe scurt, cum rezumase Bruno situația În discuțiile cu psihiatrul, „totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era tentantă, dar trebuia să aibă loc În natură: să stea pe vine pe ace de pin, să suporte insectele și tot restul, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
două coifuri de clovni pe cap, În inima liniilor inamice, Începând să spună bancuri porcoase. Treptat, audiența yankee fu cucerită. Glumele cu Biroul Oval avură mare succes. „Hei, Bobby, vino-ncoa’! Ai auzit-o pe ultima cu Marilyn?“ striga JFK, tăvălindu-se pe jos de râs. Manevra se dovedi inspirată: grație marelui strateg, europenii Își răpuseră adversarii peste tot. Până și Beethoven, care nu-l mai Înghițea de secole bune pe Bonaparte, țâțâia admirativ În colțul său, urlând În urechea lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-a revărsat Împotriva noastră. — Spre etaj! N-avem Încotro! am strigat, avântându-mă spre scara rulantă, dar aceasta, simțindu-mi intențiile, a Început să coboare cu o viteză turbată. Situația devenise gravă. Gioconda se păruia cu un mop electric, tăvălindu-se pe podea cu degetele Încleștate În câlții șiroind de apă. Silvio și Isabella se retrăgeau din fața unui roboțel de jucărie care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aibă și ea muzica proprie, neînțeleasă de nimeni altcineva, pe care ea s‑o poată explica. Dar ce se aude la tonomat? O melodie trăsnet cu Elvis, Tuttifrutti, care măcar din motive de cultură și tot trebuie respinsă. Fetele se tăvălesc de râs pe podeaua localului, proastă mai e și colega noastră Anna, să creadă ea că dintr‑un Wurlitzer răsună acorduri de Bach și nu ceea ce place tineretului. Anna este o elevă ciudată care‑și pierde timpul liber cântând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de mașinile ce trec în goană pe lângă ei. Nu fiindcă acestea ar polua mediul înconjurător, care e oricum desfigurat în urma războiului, ci fiindcă lor le lipsește capitalul cu care să‑și cumpere mașină. Iat‑o și pe Anni cum se tăvălește prin gunoaie și rahat de câine ca să atragă atenția asupra problemelor ei sufletești considerabile. O problemă sufletească e un lux și se ignoră. Ea vrea să fie singură într‑un automobil frumos și nu cu mai mulți laolaltă, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fantezie, fie din întâmplare“, iubitor al animalelor și peisajelor aspre, accidentate. De obicei neatent în conversație, sărind de la una la alta. Bucuros de lungile sale plimbări solitare și de o „uluitoare cordialitate“. Povestitor colorat, îi făcea pe ascultători să se tăvălească de râs sau îi surprindea prin observații de o neobișnuită bruschețe... Dacă membrii grupului Hariga n-ar găsi printre ei nici unul care să-i semene, ar trebui imaginat. Un bărbat, să zicem, brun, cu chipul alb delicat și cu brațe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de viespi plin cu miere și nu-mi dădea drumul deloc, măi Enkim! Știa, blestemata, știa să se tăvălească. - Cum Îi plăcea cel mai mult? Preț de câteva clipe n-am spus nimic. Cum adică - cum Îi plăcea cel mai mult? Ce tot vroia Enkim ăsta de la mine, fir-ar să fie? - Îi plăcea să aștepte, am zis Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așteptat. - Enkim te-a adus Încoace? Runa dădu din cap că da. - Și celelalte femei? - Cum să vină? Doar una l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera aia pricepută foarte să-i tăvălească pe cei mai aprigi vânători, adăugă ea, dregându-și glasul. Noroc că era beznă căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care tare mult ne-a plăcut. Cele mai gustoase, Însă, au fost ouăle crude de tăuni, din cele ce cresc pe sub pielea caprelor, precum ciorchinii. Femeile le-au scos din carnea caprelor vii chiar sub ochii noștri și le-au tăvălit bine prin sare Înainte să le arunce pe pietre Încinse, de unde trebuia să și le ia fiecare, fierbinți și sfârâitoare, ca să le zdrobească În gură. Oamenii lui Gupal au jucat și au cântat, iar vânătorii noștri s-au bucurat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]