1,653 matches
-
spaima metafizică, spaima față de moarte, va rămîne legată asociativ de animalul cu adevărat periculos și îl va obliga să recurgă la o nouă formă de apărare magică. El luptă împotiva pericolului prin ceremonii de implorare sau apelînd la apărarea cu ajutorul tabuurilor, atingînd de exemplu obiectul înfricoșător din punct de vedere magic, ucigînd animalul sacru sau atingînd animalul purtător al pericolului de moarte cu arme neconsfințite prin mijloace magice. Dar mijloacele de apărare cu ajutorul tabuurilor se referă adesea mai puțin la pericolele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de implorare sau apelînd la apărarea cu ajutorul tabuurilor, atingînd de exemplu obiectul înfricoșător din punct de vedere magic, ucigînd animalul sacru sau atingînd animalul purtător al pericolului de moarte cu arme neconsfințite prin mijloace magice. Dar mijloacele de apărare cu ajutorul tabuurilor se referă adesea mai puțin la pericolele reale, mai mult sau mai puțin susceptible de a fi observate și de a le prevedea, cît la pericole exaltate imaginativ. Prin asociere și transfer, tabuul poate fi proiectat asupra oricărui obiect, și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mijloace magice. Dar mijloacele de apărare cu ajutorul tabuurilor se referă adesea mai puțin la pericolele reale, mai mult sau mai puțin susceptible de a fi observate și de a le prevedea, cît la pericole exaltate imaginativ. Prin asociere și transfer, tabuul poate fi proiectat asupra oricărui obiect, și oricărei situații, care devin la rîndul lor înspăimîntătoare. Obiectele cele mai inofensive situațiile cele mai firești, devin curînd tabuuri, semn al fricii care nu știe unde se află pericolul de care se simte
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și de a le prevedea, cît la pericole exaltate imaginativ. Prin asociere și transfer, tabuul poate fi proiectat asupra oricărui obiect, și oricărei situații, care devin la rîndul lor înspăimîntătoare. Obiectele cele mai inofensive situațiile cele mai firești, devin curînd tabuuri, semn al fricii care nu știe unde se află pericolul de care se simte omul amenințat mai mult sau mai puțin constant. Pericolul se multiplică și se află peste tot. Nu aspectul obiectelor este cel care trezește acum spaima, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ascunsă și invizibilă, puterea magică proiectată în obiecte, situații și oameni Fiind implorate doar imaginativ, complicațiile firești ale vieții sînt intensificate de complicații de ordin superstițios. De exemplu, unii indivizi pot fi declarați ca fiind intangibili real sau sexual dacă tabuul este grefat pe o diferență imaginată, de natură totemică. Prin teama de încălcare pe care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare vieții sub formele ei cele mai cotidiene. Cultura animista, oricît de închisă în ea însăși
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții sînt intensificate de complicații de ordin superstițios. De exemplu, unii indivizi pot fi declarați ca fiind intangibili real sau sexual dacă tabuul este grefat pe o diferență imaginată, de natură totemică. Prin teama de încălcare pe care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare vieții sub formele ei cele mai cotidiene. Cultura animista, oricît de închisă în ea însăși și de consecventă ar fi, decade prin acumularea de superstiții și se dovedește insuficientă izgonirii spaimei. Ea trebuie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
într-o supraviețuire după moarte de care fiecare membru al societății ar trebui să se arate demn prin credința lui fermă în eficacitatea ceremoniilor de cult, de unde apare ideea că fiecare va fi judecat de divinități după credința sa în tabuurile devenite treptat irațional de multiplicate. Meritul individului nu mai este personal (vitejia și combativitatea elanului animant) și încă nu este conform conștiinței esențiale: el nu constă în armonizarea dorințelor întrevăzute ulterior prin sensul ascuns al mitului. Meritul individual al epocii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
drept spirite rele. Regularitatea care leagă consecințele mușcăturii de faptul real al întîlnirii cu animalul șarpe este înțeleasă, iar consecințele mușcăturii nu mai sînt concepute ca un fapt inexplicabil, ca o pedeapsă aplicată de un spirit rău (pentru încălcarea unui tabu, de exemplu). În schimb, faptul întîlnirii cu șarpele este cel imaginat ca fiind o pedeapsă. Spiritul ostil a trimis șarpele, animalul real. Șarpele va râmîne parțial o creație imaginativă, oscilînd oarecum între imagine și realitate. Nu va mai fi nevoie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
consecințelor ei, boală sau moarte. Șarpele reprezintă vanitatea, iar mușcătura simbolizează culpabilitatea refulată, remușcarea, ale cărei consecințe sînt bolile spiritului sau "moartea sufletului". Pedepsele acestea imanente din punct de vedere psihic nu se mai referă la greșeala întîmplătoare încălcarea unui tabu social -, ci la greșeala esențială a naturii umane: falsa motivație, al cărei principiu este vanitatea culpabilă. Pentru a fi capabil să reprezinte detaliile motivațiilor juste și false, limbajul simbolic va inventa ființe fabuloase inexistente în realitate, jumătate-animal, jumătate-om sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trebuie să contribuie la asigurarea condițiilor materiale ale vieții sociale. În cea de a doua fază a politeismului, trăsătura esențial diferențială este constituită de faptul că relația dintre individ și societate începe să se inverseze. Supunerea completă a individului față de tabuurile convenționale nu este practic decît un vestigiu al copilăriei omenirii (apropiată de animalitate, în care individul nu este decît un membru indistinct al speciei). Este foarte evident că soarta societăților evoluate alcătuite dintr-un număr tot mai mare de indivizi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o aureolă mesianică, dorită în surdină de generații anterioare. În ianuarie 1990, la slujba de pomenire, preotul paroh al Cimitirului "Bellu" propovăduia nonechivoc: "Să mă ierte Dumnezeu, dar Eminescu este Isus al nostru." Ideea aceasta, atât de delicată, adevărat subiect tabu pentru cultura națională, este constant și vehement combătută de către preopinenții noștri pozitiviști, adepți ai lumii profane. Ar fi suficient să ne amintim (conform studiilor lui Mircea Eliade) de condiția, pe care și-o asumă astăzi omul modern, pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ionescu, teribilul verdict: "Il n'y a pas des bons pères, c'est la règle!". Repudierea părintelui echivalează la Sadoveanu cu o ucidere a acestuia în inconștient. Nu e nici o exagerare aici, pentru că Freud demonstra încă din studiul Totem și tabu că trebuie să-ți ucizi tatăl pentru a deveni tatăl Operei tale. Extinzând raționamentul, să conchidem că festinurile și libațiile din Hanu-Ancuței sau din oricare scriere sadoveniană se constituie într-un imens prânz totemic. Din cealaltă perspectivă, a relației de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în registrul de consultații, fără a-i întocmi fișa de urgență și fără a colabora cu medicii din serviciu. Medicii de gardă declară că în toată perioada ultimei internări, ca de altfel și la internările anterioare, pacientul B.D. a fost tabu pentru ei, dr. C. comunicându-le că ar fi singurul abilitat să se ocupe de acesta. Conducerea clinicii de urgență a informat ulterior Comisia de Disciplină ca în baza de date a spitalului, pentru perioada respectivă, nu figurează analize de
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
studii de caz și totodată repere sufletești indelebile. Eroul lui Esterházy se comportă ca un amant sălbatic, urmându-și instinctul, în ciuda faptului că e om de lume, cultivat, exigent. Își trăiește pe deplin clipa, arborând stindardul abolirii pudibonderiei și căderii tabu-urilor ș.a.m.d. Din acest punct de vedere, mesajul polemic al cărții include veștejirea mentalității ipocrite, întreținute ani în șir, artificial și nesănătos, de recent defuncta ideologie colectivistă. Spre a-i face parcă în ciudă, autorul nu ezită să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
raffinements de l'amour moderne, qui a la justesse d'une science et la mobilité d'un oiseau" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.151]. 223 Leș Rougon-Macquart, spune A. Lanoux, va fi o epopee a sexului, până atunci ignorat, în numele tabu-urilor sociale, considerat că o forță romanesca, pe plan individual (a se vedea Balzac și Frații Goncourt), dar încă niciodată reprezentată că o forță socială [Préface aux R.M., Pléiade, p.IX]. 224 Denis de Rougemont descrie în Dragostea și Occidentul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mediatorul privilegiat între Rusia și organizația nord-atlantică. Astfel, se poate spune că ordinea pașnică, prosperitatea economică, stabilitatea politică și echilibrul general european depind astăzi, și vor depinde mai mult în viitor, în măsură decisivă, de Germania. Noțiuni pînă mai ieri tabu, cum sunt cele de putere, națiune, sau interes, reapar la ordinea zilei pe malurile Rinului. Prin forța lucrurilor, date fiind poziția sa geografică, capacitatea sa economică și strălucirea sa culturală, Germania trebuie să-și asume acest rol de putere centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a călătorit, urmînd cursurile de limbă franceză ale unui pension din Bruxelles). În prefața la ediția a doua romanului Jane Eyre, Charlotte Brontë iritată de reacțiile critice ale unor puritani victorieni, care văzuseră în natura revoltată a eroinei demitizarea unui tabu, cel al femeii supuse și marginale constată că moralitatea unei epoci nu trebuie confundată cu convențiile sale. Cea dintîi (redusă, ultimativ, la separarea binelui de rău) e eternă, pe cînd cea de-a doua se supune mutațiilor (fiecare generație își
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
gloată răsculată (împotriva tiraniei /?/ lui), se aruncă în vulcanul Etna (motiv literar și psihanalitic pentru o întreagă galerie de autori, de la Matthew Arnold, poetul victorian, pînă la Gaston Bachelard, filozoful modern). Pitagora, creatorul unei adevărate "masonerii cimentate de reguli și tabuuri" (p.21) -, cunoscute sub numele de etaireia, moare prin autoînfometare (ca protest îndreptat împotriva acelorași contemporani/discipoli revoltați). Autoritatea maestrului deși frizează sublimul într-o fază inițială coboară treptat către disoluție. Identitatea discipolului (în expansiune) rămîne cauza majoră a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
complexă a obiectivului propus. Premisa unui astfel de capitol o constituie și aceea că, într-o epocă postceaușistă, a democrației, în care libertatea exprimării se manifestă pretutindeni, a discuta despre literatura interzisă de dinainte de '89 a rămas încă un subiect tabu. Există, desigur, numeroase publicații care fac treceri în revistă ale titlurilor de carte cenzurată în perioada comunistă, există aprecieri și atacuri verbale cu referire la acea perioadă, există nostalgii, există ironie și dezgust, dar nu există cercetare literară propriu-zisă, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Acest stil, cu o strategie estetică proprie, atentă la reacțiile puterii, își crease o obsesie a adevărului și declanșase un proces al conștiinței morale, dar drumul său era retezat, la un moment dat, cu brutalitate, când se apropia de zona tabu-urilor. 3. A treia dintre ele, literatura disidentă. Istoria literaturii române de după cel de-Al Doilea Război Mondial nu poate fi concepută, decât în măsura în care recuperează,, deopotrivă, exilul, interior și exterior, dar și ceea ce ne-am obișnuit să numim, înainte de 1990
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sexuală" în al treilea capitol al cărții, naratorul se referă de fapt la cunoașterea unor lucruri interzise copilului și care, din acest motiv, îl fascinează peste măsură. Apropiindu-se de înțelegerea "diferenței dintre bărbați și femei", copilul își depășește un tabu și acoperă un câmp al experienței pe care, neînțelegându-l, fusese obligat să-l mitizeze. Dar interpretarea reușită a unor lucruri neînțelese nu înseamnă, pentru naratorul blecherian, înțelegerea funcționalității lor, a mecanicii sexuale, în cazul de față. Dimpotrivă, o interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
proprii protagoniștilor: cînd ele se modifică, se răstoarnă, realitatea se schimbă, se bifurcă. Fiecare om este posibilul negării umanului. A vorbi despre posibilele și imposibilele oamenilor e un alt mod de a vorbi despre credințele, prejudecățile, speranțele, dorințele, imperativele morale, tabu-urile, visele, temerile lor... Ideea de posibile-imposibile traversează toți acești termeni, limbajul în întregime. Seria noastră de studii repune în discuție cîteva evidențe liniștitoare, în special pentru omul modern: ideea de individ, existența "eului profund". Oamenii au nevoie ca de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
bazează a doua noastră serie de studii. LUMILE ȘI SPAIMELE LOR Neputînd percepe lumea o configurare de posibile și de imposibile în totalitatea ei, care este calea potrivită pentru a aborda acest ansamblu? O societate, o civilizație are temeri, spaime, tabu-uri. Pentru Kogi, spre exemplu, să scobești pămîntul, ca să faci tuneluri de cale ferată și galerii de metro, este un act de neînchipuit: înseamnă să rănești Natura-Mamă. Ceea ce caracterizează o lume este chiar ceea ce i se pare scandalos, ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
El exprimă voința și dorința grupului. Nu șeful e cel care se exprimă, ci societatea se exprimă prin vocea șefului, purtătorul de cuvînt și garantul Legii. Reamintindu-le întruna, el garantează aplicarea normelor și regulilor care fundamentează lumea Guayaki (obligații, tabu-uri, ritualuri). Legea este baza lumii lor. Șeful vorbește pentru a spune tuturor: "Să respectăm regulile transmise de strămoși", "să nu schimbăm Legea". De esență divină, Legea se impune în mod egal tuturor membrilor societății. Eternă (este cuvîntul strămoșilor, Tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai are scăpare, pentru că frumusețea, vorba lui Dostoievski, este ceva „teribil“. Fragila femeie face ce vrea cu victimele sale, după ce le‑a paralizat. Efectul psihometric al tentaculelor feminine este total, deși și aici, ca peste tot la Dostoievski, există un tabu al privirii. Propriu‑zis, noi nu le vedem pe aceste personaje. Corpurile lor sînt necesare doar ca recipiente ale pasiunii. De aici, lipsa de stabilitate a personajelor, insuficienta lor conturare corporală. Cu aceste corpuri se poate juca orice rol. Inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]