3,383 matches
-
fost căpătuiți de Creator, sunt capabili de performanțe mult mai mari. Cei ce l-au cunoscut pe Spiridon Târtiță au avut prilejul de a constata pe viu acest fapt. Spiridon se născuse, aparent ca un copil normal, mai ales că taică-său fiind de profesie paracliser nu prea avea metode de a depista în mod oportun superinteligența fiului său. De altfel, a și murit la timp doborât de ciroză, că prea îl enerva pe părintele paroh evaporarea subită a vinului de
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
să îl întrețin eu și el să facă ceva treburi pe afară pe care nu le mai pot face eu la 80 de ani. Și a început iar să povestească. - Daca socru-meu a fost negustor de cereale că și taică-tu, unchiul Spirea, stii și tu ce viață grea a venit peste noi. Și a mai venit și secetă aceea mare. Ajunsesem așa de săraci și de înfometați că vedeam stele verzi pe pereți. Nu mai mâncasem pâine de un
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
pe la ea. Dacă nu se poate, nu se poate. Căprioara îmi face cu ochiul. Colegul meu scoate brișca din curte și pleacă. Luase clopoțeii de la cai și o zbughise pe drumul plin de praf. Dar hai fiule în casă, intervine, taică-său, să vorbim și noi ca oamenii. De unde ești tu, mă întreabă el curios, de pe Vlașca, îi răspund eu. Știu cunosc Vlașca și Teleormanul cum îmi cunosc casa, am fost cu târne, mături și butoaie, altădată, mai demult, mergeam cu
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
mai mare, Matei: ,, A studiat dreptul, era un caracter blând, trăia pe lângă tata, era foarte bolnăvicios. S-a împușcat în Ipotești, curând după moartea tatei, din cauză de boală.” Nicolae Al treilea fiu, Iorgu (căruia toți îi ziceau Gheorghe), după taică-său, se naște în anul 1844 și moare în anul 1873, la vârsta de 29 de ani, în urma unei misterioase răceli. Iată cum îl descrie Matei:,, Semăna la față cu mama, Era înalt, brun-alb, a fost trimis la Berlin ca
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
părul alb, cu o mustață tunsă scurt care mă poftește înăuntru. Nu este prea înalt. În schimb are o privire ageră, iar ochii săi scânteiază aruncând luciri albăstrii. Cu o voce blândă și un surâs enigmatic îmi zice: - Te așteptat taică. - Am venit deoarece ... - Știu, mi-a spus Ion. Vrei să scrii o carte despre oamenii acestor locuri. Bine faci. Nu strică să rămână mărturii despre vremurile care au trecut. - Unchiule aș vrea să-mi vorbești despre haiducii Anghel Bocșa, Vasile
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
faci. Nu strică să rămână mărturii despre vremurile care au trecut. - Unchiule aș vrea să-mi vorbești despre haiducii Anghel Bocșa, Vasile Doncea zis Badea și Ioan Ianoși zis Ivan și despre comoara ascunsă de ei în munte. - Erau trei, taică, parcă îi văd: Anghel înalt și voinic, Badea scund și îndesat, Ivan de statură medie. Anghel purta o căciulă brumărie și avea o mustața neagră precum pana corbului. Badea era un hâtru și avea un fluier fermecat. De multe ori
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
iar fata de 16. - Bine, dar despre nora dumitale nu-mi spui nimic? - Ba da. Nora mea se ocupă de gospodărie și are grijă și de mine. Însă vreau să-ți mai spun despre Anghel, Badea și Ivan. - Te ascult taică. - Fiul meu Ion, mi-a vorbit mult despre dumneata. Mi-a spus că erați prieteni și petreceați multe ore citind sau discutând despre vremurile de altădată. - Așa este. - De aceea vreau să-ți spun despre cei trei lotri. Ar fi
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
la spital, dar m-a trimis tataie Gogu să vă aduc și vouă ceva de mîncare pentru Paști. I-am luat bucuroasă sacoșă din mînă. S-a oprit în fața mea și privindu-ma cu milă, mi-a spus. -Stii că taica-tu o sa moara ? M-am uitat lung la el și barbă a început să-mi tremure și dintr-o dată mi-am simțit inima plină de ură, împotriva lui. M-a strigat odată și a plecat. Știam că nu voi uita
PRIMA INTILNIRE CU ISUS de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356370_a_357699]
-
mare cu dor privesc și eu, Știu că n-ai somn și temeri te încearcă, Ai vrea ca vreme-n urmă să se-ntoarcă În preajma ta să fiu copilul mic, mereu. Ți-e dor măicuță de vremuri de demult, De taica ce-a pornit spre lumi făr de păcate, De zile fericite, ce-au curs nenumărate Și te înfunzi ca-n perne în trecut. Cum lacrimi curg pe-obraz în clipe întristate Trimite Domnul somnul, în vis, să uiți de toate
STAU ŢURŢURII LA STREŞINI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356413_a_357742]
-
tată maaare, vinooo să stăm de vorbă la sculărie. Aha. Meșterul începuse să priceapă cum stau lucrurile. Uite cum își câștigă Păcălici banii de băutură. - Tată mare, vino să stăm de vorbă la sculărie. Mă auzi? la sculărieee! - Am venit taică, rosti meșterul apăsat și mai târziu îi fu greu să își aducă aminte care din cei doi ieșise prin portieră izbind-o de țâțâni și care trecuse prin parbriz făcându-l țăndări. Sigur e că Piticu s-a oprit la
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356426_a_357755]
-
este casa scriitorului Gib I. Mihăescu. - Știu! Am vizitat-o pe când mai trăia ginerele lui, mi-a fost profesor. -Am multe amintiri cu Ionică, fiica cea mică a lui Gib. Am copilărit pe aceeași stradă. Ea îmi împrumuta cărțile lui taică-său. Interzise pe atunci de regimul comunist, le citeam cu aviditate! Apoi le-a luat casă și au fost mutați cu forța într-o locuința insalubra.” * M-am se uită la ceas. Era trecut de miezul nopții. Am stins calculatorul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
la rime de ocazie. Cand nu-mi ieșea rimă, inventăm cuvinte: „onica-donica trei salcele, acri, macri palmacele.” Niciodată n-am știut că eram sau că voi fi poet. Scriam mereu pe la scoala, ba chiar mi-am făcut un caiet special. Taica mi-a dibuit caietul, l-a pus pe foc, si de-atunci mă privea cu suspiciune și îi spunea mamei: „Floare, banditul asta este dușmanul nostru.” Îl cita pe Schopenhauer. „Floare, savantul asta german zice că dușmanii cei mai mari
DIALOG CU GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA, POETUL CARE PRIN CREATIA SA, SFIDEAZA TIMPUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355918_a_357247]
-
în chioșc. După miros de mititei - gură cască. *Nenea Iancu și printre plopii stingheri gânditor - Eminescu. În așteptarea filmului vorbitor în piață fonograful. În Cișmigiu au înflorit cireșii parfum și zumzete. *Lume pestrița. Iar s-au adus haine vechi la Taica Lazăr. *Păsărica în cutiuța magică - fotograf la minut. *Pe Strada Blănarilor cârciumioara La Iancu. Hanul cu Tei. *Stradă Scaunelor numai breslași - case cu veleități. *Un câine negru lătra strident. spaimă șalavaragiilor. *Zarzavagii, vânzători de castane strigându-și marfă. *Felinarul Roșu
PRIN CAPITALELE LUMII. HOINĂRIND PRIN BUCUREŞTII DE ALTĂDATĂ. SECVENŢE CINEMATOGRAFICE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356009_a_357338]
-
timp în timp de vorbă cu câte cineva? Să știi ce se mai petrece în lume, fotbal, politică, scandaluri, ce mai e pe la noi prin sat, măcar așa de rudele dumitale? Eu aș muri într-o pustietate ca asta. - Măi taică, nu vreau să spun vorbe mari, că S-a coborât Dumnezeu din cer, m-a luat de mână și m-a adus aici. Dar poate că aici îmi era locul, fără să știu. Mă simt ca la mine acasă, ca
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
se îndepărtează de formele clasice de exprimare, ceea ce în anii noștri de tulbure exchibiții literare și existențiale nu este deloc rău, dimpotrivă, ne trebuie și un calm filosofic, o CUMINȚENIE de care nu ne putem rușina. Superficialii ar spune - ehei, taica, ai întârziat cu un secol. Eu le-aș spune unora dintre exchibiționiștii pe care nu-i iubesc, dragilor, voi ați întârziat cu milenii, peșterile nu mai sunt loc de inspirație. Ce spune poetul Vălăreanu? - Pe corzile la harpe îmi sun
RECENZIE DE BORIS MEHR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354873_a_356202]
-
cheamă. S-a prins cu mâinile de burtă și a început să râdă. - Artemiza, zeița vînătorii și nume de împărăteasă... - Ei și? Da să știți că numa-n acte e Artemiza, că toți îi zic Miza. A hohot de râs. - Taică-tu e neamț? - O fi, că Reusenii a făcut parte din Bucovina aflată sub austrieci, care tot nemți sunt, nu? Da-de ce ziceți asta? Profesorul a scris cu majuscule pe tablă: TEO DER. - Notarul vostru e un analfabet. Nemții scriu
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
concurență...simplu, nu? Departe de mine gândul de a fi un "nostalgic", știu foarte bine ce a însemnat comunismul și Ceaușescu, însă mai avea dreptate și Nicu când spunea că nu vor fi în stare cei care vor veni după taica-su nici să văruiască ce s-a construit în timpul sau... Și avea o vorbă bună, "Nea Nicu"...aceea cu "neamestecul în treburili interne":) Sunt multe aspecte...noi suntem mici, nici nu gândim noi ce jocuri înalte joacă ei și ce
...CRIZA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355470_a_356799]
-
toți zânatici. Străbunii mei eroi, îi am pe toți în minte, Ce tineri au plecat să lupte pentru țară ! Se-ntorc cu toți aici, la ceas de noapte-amară Când sufletul le iese din morminte. Răspund prezent la numele strigate De taica popa, la schitul din cătun, Îngălbenite foi, venite de departe Cu cei fără lumină la capătul de drum. Se reîntorc în nopți la locuri îndrăgite Pe negrii armăsari cu aur sub copite. Referință Bibliografica: Străbunii mei eroi / Valeria Iacob Tamâș
STRĂBUNII MEI EROI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355495_a_356824]
-
sculptate în lemn de Părintele Savatie Baștovoi, să nu vă mirați. Vorbind pe înțelesul ex-sovieticilor, Părintele Savatie Baștovoi este o „personalitate multilateral dezvoltată”. Să nu credeți însă că am pomenit întâmplător despre sovietici. Ștefan Baștovoi avea vreo doi ani pe când taică-său îl învăța să călărească. Îl deprindea să privească lumea de la înălțimea unui cavaler al ateismului științific și nu scăpa nici o ocazie de a-i da câte o lecție anticlericală. Când întâlneau în calea lor preoți sau călugări, tatăl oprea
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
la ei cu degetul, îi spunea: „Îl vezi? Ăștia sunt dintre acei bandiți cu fustă care l-au ars pe rug pe Giordano Bruno!”. Evident, propaganda continua și atunci când gospodăreau în doi pe lângă casă. Astfel, în timp ce stivuia lemnele despicate de taică-său, viitorul călugăr afla cât de absurde și rupte de realitate sunt cele scrise în Sfânta Scriptură: „Cum putea Noe să facă o corabie atât de mare încât să încapă toate fiarele pământului într-însa? Povești, asta-i imposibil!” Sau
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
deloc ocolit de fete, ca să nu zic mai mult; de ce un astfel de om care a fost „educat” să urască popimea își lasă iubita în pragul nunții și merge să se călugărească și să-și consacre viața lui Dumnezeu, căruia taică-său i s-a opus toată viața. Nu cred că multă lume poate înțelege acest lucru, pentru că nu orișicui îi este dat să simtă dragostea lui Iisus Hristos arzându-i în inimă. Dar, poate vom putea limpezi anumite lucruri din
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
mutat cu băiat, cu tot, la D-na. Când a terminat însă liceul, tânărul a plecat într-o excursie în America...și acolo a rămas. “În toți anii ăștia nu am făcut altceva decât să-i trimitem bani. Noi lui ! Taică-său face datorii imense pentru el, și, dacă zic ceva, spune că mă părăsește. Crede-mă, dacă pleacă, nu-l voi opri ! Dar mă și tem să-l scot afară. E tristă singurătatea. Și bătrânețea, la fel. Simt că acum
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]
-
-o cînd a venit doamna profesoară cu recensămîntul și a strigat-o de la poartă pe numele ei de nevastă, Dunăreanu, și ea a amuțit de uimire, noroc cu Aurel, care a primit-o în casă și l-a chemat pe taică-său din grădină, ca să-și îndeplinească datoria de bun cetățean, după cum îi ceruse lui Uniunea Europeană pe toate programele de radio, că televizor n-aveau și, cînd cauta un post nou, dădea peste corul UE de la Roma, concertul filarmonicii UE și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
avea vreo șaisprezece ani, îl iubea pe un băiat, care plecase la București și devenise erou - vai, ce a mai plîns, zile la rînd - și, de atunci, o luase razna și viața ei, maică-sa muncea cu ziua prin sat, taică-său era șofer la Sibiu, pentru că acolo îi găsise de lucru un prieten, iar ea se chinuise să-și facă un rost în lume, dar în care lume?! După o perioadă de plimbări pe la tot felul de buticuri prăpădite, unde
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
ochiul necuratului, ptiu!, și m-a luat acasă și de atunci nici n-am mai vorbit cu ea despre întîmplarea aia, pînă a murit, săraca ... Și, ce să vezi ... uite așa, ca în povești, fraților! Alupupăzan i-a dat lu' taică-său cu toporu în cap, pentru că bătrînul îi dăduse moneda unui învățător dintr-un sat apropiat, care era numismat, pe o damigeană de țuică ... Și Cezar Dunăreanu a tăcut îngîndurat și abia a mai șoptit, după o vreme: Te pomenești
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]