3,451 matches
-
bunice care-și plimbau nepoții. Iar din casa cu ateliere ieșeau sunete pașnice, aproape mute (cam ce fel de de sunete poate să scoată o pensulă Întinzînd culoare pe o pînză?), și eventual un pic de muzică de la un radio. Taică-tău Își șterge pensula cu o cîrpă murdară, Întărită de culori uscate, și o pune Într-un borcan cu apă colorată. Se lasă un pic pe spate și Își mijește ochii, Își verifică dimineața de muncă. Apoi se ridică de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
privit de parcă nici lui nu-i venea să creadă cu ce fel de oameni s-a Încurcat. Păcat. V-aș fi sancționat, acum ieșiți repede afară. Nu puteau să fie membri de partid, pentru că amîndoi aveau cîte o vină capitală. Taică-tău era refugiat din Bucovina Într-o vreme În care acest lucru Însemna o mare rușine față de poporul prieten sovietic care ne stătea În spinare și care se afla În posesia provinciei românești În discuție, iar Viorel avea la dosar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că nu sîntem noi! Nici cea mai mică glumă, nici cea mai mică intenție de a sancționa În vreun fel Anomalia. Nimic. Pur și simplu televizorul nu există. ...uraaa... uraaa... Ceaușescu și Poporul... Ceaușescu reales... uraaa... uraaa... Un căcat. Ura! Taică-meu mă așteaptă sprijinit de mașină, În parcarea de la poarta unității. Arată obosit, a condus toată noaptea, din Craiova pînă aici sînt aproape 400 de kilometri. E un miracol că a găsit benzină. CÎnd mă apropii, i se Întinde un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care se fîstîcește, Îmi cere să nu ne expunem În public (sîntem chiar În poarta unității), mă crede că am pentru el ce spun că am. Deja mă văd dus În permisie. Încep să-l văd pe mire șutindu-mi salteaua. Taică-meu pare să-și revină din oboseală, din tot dezastrul care Îl măcina mai devreme, și aterizează În concret. Începe să-l tuteleze În maniera lui ușor ironică, dar locotenentul pare chiar Încîntat. Strategia lui dă roade, aerul Înțepat de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pusă la Încălzit pe aragaz, ca să-mi pregătească o baie. — Doamne, ce jeg e pe pantalonii ăștia, bombăne ea. Te trezești odată? Pun masa imediat. După o baie scurtă și intensă, omor telefonul o jumătate de oră. Îl anunț pe taică-meu că am ajuns acasă, apoi vorbesc cu Andi. Deseară ieșim la o bere, clar. Îmi dă tîrcoale, nu e deloc liniștită. — De ce nu vrei să stai acasă? Și ce să fac acasă? Nu știu... să stai cu mine. Vorbim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine, cîinele arată ca dracu’, parcă a pățit ceva Îngrozitor. Unde naiba e toată lumea? Ceva nu e În regulă, Îmi amintesc de aerul speriat al lui taică-meu, văzînd orașul din cîmpia Bărăganului. Dar de Craiova nu se sperie? Încerc să-i povestesc faza lui Andi, dar Îmi iese cu reținere și oricum el merge iute În fața mea și pare că nu vrea să audă, pare că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
avantajoasă a anumitor aspecte din viața soldatului, pare un șpăgar comun) și Îi spune locotenentului să mă repartizeze la Bateria a 2-a. — Ia stai o țîră, zice el cînd aproape că ies pe ușă. În fișa ta scrie că taică-tău e scenograf și pictor... E pictor, adică pictează, nu? Ă? Așa face? Păi atunci nu crezi că ar putea să-mi facă și mie vreo 100 de felicitări pentru Anul Nou? Așa, de mînă, artistic, pe un carton mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Păi și cum au desființat-o? Le-au..., dă să spună doctorul. — Mai taci, dom’ne, din gură, n-auziși că are grijă armata? (cineva din spate) — Și oricum vor fi alegeri, trebuie să fie alegeri. Mie mi-a povestit taică-meu cum e cu alegerile. Oamenii ăștia de-s aleși trebuie să facă ce promit că fac. O să fie alegeri cu mai multe partide, nu doar cu unul, ca să ai de unde alege, că de-aia zice așa. Așa cum era Înainte de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu fac prostii. Nu te potolești, era să te omoare un camion și acum uită-te la tine ce faci. SÎnt prea obosit ca să mă mai enervez. Mă lași? strig prin ușa băii, după care fac un duș, sun la taică-meu să treacă să mă ia cu mașina și să mă ducă Înapoi la spital. Știi ce se vede de pe această culme de munte numită Aventură la 18 ani? După ce am făcut un ocol ca să evităm gărzile de la ieșirea principală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de țară pînă se organizează alegeri, cică se instalează la putere cam repede și vor să confiște Revoluția... Treaba asta a iscat o discuție destul de Încinsă, pentru că era acolo un prost care spunea că nu e adevărat, se lăuda că taică-său a fost nu știu ce mare ștab pe la Partid, Înainte de Revoluție, și i-a povestit cînd a fost acasă În permisie că de fapt Frontul ăsta Național sau cum mă-sa se cheamă nu face altceva decît să mobilizeze poporul pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
catarame, capse. Vine pe aleea străjuită de gard viu, după ce m-a lăsat să aștept 5 minute. Și mai are o pereche de căști pe urechi al căror fir pleacă dintr-un walkman. Iată culmile progresului post-ceaușescu, Îmi zic admirativ. Taică-său tocmai s-a Întors dintr-o delegație la Londra, geaca de-acolo e. Autentică. Walkman-ul e de la bișnițari. — E plin orașul de marfă de la turci, zice el. Dăm o tură prin centru să luăm niște țigări și niște
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mi-am luat odată niște bucăți de la el cînd eram Într-a unșpea... Mamă-mamă... Îi povestesc că și eu am avut această onoare, dar mult mai timpuriu, așa că lovitura a intrat mai adînc. CÎnd eram În clasa a 7-a, taică-meu mi-a aranjat mutarea de la școala mea de cartier la școala generală afiliată liceului unde Andrei era director. GÎndea că dacă Închei acolo ciclul gimnazial, o să rămîn mai departe, la liceu, tot acolo... ideea fiind să mă facă om
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În alee, văzînd șirul de fețe cu gura căscată de la ferestre, care probabil că arată ca niște abțibilduri lipite pe geam. Grădina e plină de lume, au venit părinții să ne hrănească, ca pe niște animale de zoo. Stau cu taică-meu la una din mesele de ciment. E un pic supărat, Îmi povestește aspecte ale vieții În democrație. S-a certat cu frate-său, pe chestii politice. Taică-meu privește cu prudență toată desfășurarea asta de noi politici, În timp ce fratele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părinții să ne hrănească, ca pe niște animale de zoo. Stau cu taică-meu la una din mesele de ciment. E un pic supărat, Îmi povestește aspecte ale vieții În democrație. S-a certat cu frate-său, pe chestii politice. Taică-meu privește cu prudență toată desfășurarea asta de noi politici, În timp ce fratele lui, cu cîțiva ani mai mic, e un liberal avîntat - Îi reproșează că, de fapt, e fesenist și vrea să voteze cu Iliescu. Bineînțeles că treaba asta politică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dar nu e nici un deranj! protestă Daisy. Poate ghicise că e un pic timid cu femeile, deoarece la vîrsta pubertății, În loc să citească romane pornografice, ca toți băieții de seama lui, el Încerca să descifreze Știința logicii de Hegel. De altfel, taică-său Îi prezisese de pe atunci: mă, dacă mai citești cărți așa groase, o să ajungi un onanist! Pentru Daisy, asta putea constitui un avantaj; e unanim recunoscut faptul că bărbații timizi au succes la femeile serioase tocmai din cauză că le Înduioșează și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
așa? Mi l-a cumpărat mătușă-ta Sylvia, Îi răspunse Ronnie conducând-o În bucătărie unde, pe bancă, se afla o tavă cu o pulpă de miel friptă pe jumătate. Vin și eu imediat. Trebuie să termin de uns friptura. Taică-tău ascultă muzică. Cred că nu te-a auzit când ai venit. Ronnie luă un polonic și Începu să toarne sos peste carnea de miel. —Servește-te cu vin. Ruby Își turnă merlot Într-un pahar, trăgând pe nări aroma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sfeclă. Ia uite, e neatins. Îți face foarte bine, dar tu nici nu l-ai gustat. —Hei, dom’ doctor Phil, ai băut vreodată suc de sfeclă? făcu Ronnie apucându-se să scoată tacâmurile dintr-un sertar. Ruby, spune-i lui taică-tu să nu se mai agite atâta. Mă simt foarte bine. În clipa de față se simte bine, Îi zise el lui Ruby. Dar gravidele În vârstă sunt mai expuse la probleme de sănătate decât femeile mai tinere. —Oo, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ca sălbaticii și făceam schimb Între noi cu feluritele arome. Abia după ce ne-am ghiftuit am Început să ne punem Întrebări despre averile lui Mișu. Și lămurirea deplină avea să se Întâmple a doua zi, după ce l-au chemat pe taică-său la cercetări: ne făcuse, Într-un fel, părtași la furtul din plicuri. Nu te mira, deci, dacă Îl bănuiesc pe Foiște că-mi citește scrisorile: s-a mai Întâmplat. Blestemul lui Mișu de a nu putea vorbi cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai trecut prin destule. Ăstuia care ne mână acuma Întâmplările i s-a zărghit mintea, a obosit, s-a Înrăit, visarea nu se mai face de una singură, ci e strunită. Trebuie schimbat și atâta tot...” „Schimbați pe cine vreți, taică; ce vedeți voi eu nu văd. Nu spun că nu este, dar nu văd eu. Faceți cum vreți sau cum știți - dacă știe vreunul ce are și cum de făcut. Mie mi s-a spus, În afară de Păcătosul, și Necredinciosul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se pregăteau de muncă aprigă. Vieru legase de bicicletă o cazma și o lopată; Baronu adusese o sapă grea, ascuțită, făcută dintr-o jumătate de talger de discuitor; Ectoraș, băiatul cam nevolnic al Directorului de școală, luase din magazia lui taică-său un topor și niște perii și pensule, așa cum văzuseră cu toții la oamenii veniți de la oraș să scormonească În pământul galben după ce coaja lui o luase la vale, dimpreună cu gospodăria unui rudar. Vieru Îi Încredințase pe ceilalți doi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre folosul Întregii societăți, sacrificându-și nopțile și orele de somn. „Ba erau beți, tovarășu’”, se Încăpățânase Baronu, „că dimineață au fost la Cazan și-au luat două sticle de țuică de la tata.” „Ce știi tu? N-o fi văzut taică-tău bine.” Cazanul era la o azvârlitură de băț, Într-o coastă a curții Colectivei. „Mergem acum, pe loc, și-l Întrebăm pe tata, că n-a terminat de făcut toată prăștina!” „Numaidecât, cum să nu, chiar mă gândeam: ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea Mitu Păcătosul, cu Iedul sprijinindu-i-se pe umeri. „Hai să trăiești, unchiule!” Îl agrăi tânărul care se cam codea să privească Înapoia moșului. „Să fii sănătos, taică!” răspunse nea Mitu, iscodindu-l din ochi. Apoi Își urmă vorba: „E aicea, nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
abrupte, să mă lecuiască de teama stupidă ce-o dovedeam față de micile vietăți („În toată nenorocirea aia, pe când nici măcar unul dintre oamenii tocmiți nu Îndrăznea să se apropie de cutiile sparte ale stupilor”, și-a amintit Foiște aproape cu Încântare, „taică-tău lua ghemotoace de albine și, de parcă ar fi ținut În mână zglobii bulgări de zăpadă, le arunca după tine ca să pricepi pentru totdeauna că nu moare nimeni din așa ceva. Alergai ca un bezmetic prin buruieni, cu taică-tău În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Încântare, „taică-tău lua ghemotoace de albine și, de parcă ar fi ținut În mână zglobii bulgări de zăpadă, le arunca după tine ca să pricepi pentru totdeauna că nu moare nimeni din așa ceva. Alergai ca un bezmetic prin buruieni, cu taică-tău În urma ta azvârlind bulgări de albine. Te-ai scufundat, până la urmă, Într-un canal de irigații din care nu te-ai dat dus, deși Directorul urla ca să te convingă: «Ieși de-acolo, lașule! O să ajungi un nenorocit În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încremenit atunci când, tremurând chinuit pleoapele urduroase, umflate și pline de puroi, nea Mitu sparse tăcerea cu un glas tremurat, În care cuvintele se auzeau, totuși, neînchipuit de limpede și de dureros: „Păi, tu nu ești ăla care a murit, băi taică?!”. Suplinitorul Hristu, tată de familie și bolnav de plămâni, mergea către casă și se arăta muncit de cugetări Întunecate. Răspundea la saluturi repezit, ca trezit din somn, apoi se afunda iară În gândurile cele grele. Era prima oară În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]