1,982 matches
-
localității și al colectivei. O muzică de pahar se auzea din magnetofonul căminului cultural, iar romanțele Miei Braia și ale Ioanei Radu încântau inimile participanților, îndemnându-i să se înfrupte din bunătățile din farfurie, gătite cu talent și pricepere de tanti Veta, bucătăreasă oficială de ocazie. Petrică Armonistul și colegii săi erau păstrați pentru partea dansantă. Deocamdată serveau și ei masa separat de ceilalți participanți, într-un colț al scenei, unde se va desfășura dansul. Parcă era mai gustată muzica lor
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
că nu suntem la partid aici să ne spunem tovarășa cutare sau tovarășul cutare. - A... din privința aceasta nu este nicio problemă. Nici mie nu-mi place să mă adresez protocolar. M-am familiarizat aici în sat cu... nea Vasile, tanti Gherghina... sau ce nume mai au cei mai vârstnici, iar cu restul nu-i nicio problemă când știu cine este persoana. - Tocmai de aceea. Și ca să răspund la întrebarea ta, îmi place deocamdată cum se desfășoară banchetul. Lumea este civilizată
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
și gutuiul/ sunt deja cam ofiliți/ nu e nimeni prin ogradă/ să simtă că sunt iubiți”. (Așa-i viața...) Într-adevăr, peisajul conturat ni se înfățișează suav, în contururi fine, de o candoare ieșită din comun. „Mi-e dor de tanti Victorița/ de sfatul ei cel înțelept/ deși, de-acolo nu mai vine/ eu parcă tot o mai aștept”. (Dor de tanti Victorița) Ființe plăpânde populează acest spațiu, ca descinse dintr-o pagină de poveste, mai aproape de ireal, decât de palpabil
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
peisajul conturat ni se înfățișează suav, în contururi fine, de o candoare ieșită din comun. „Mi-e dor de tanti Victorița/ de sfatul ei cel înțelept/ deși, de-acolo nu mai vine/ eu parcă tot o mai aștept”. (Dor de tanti Victorița) Ființe plăpânde populează acest spațiu, ca descinse dintr-o pagină de poveste, mai aproape de ireal, decât de palpabil și concret, prezențe diafane, îngerești. „Stă bătrâna gârbovită,/ pe o bancă, sub un tei/ toate tristețile lumii/ stau ascunse-n ochii
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
numai o oră, cel mai târziu la ora șaisprezece, să fie în sala de meditație. Vino în birou să-ți dau bilet de voie - a mai adăugat pedagogul întorcându-se către Marinică. S-au dus la cofetărie pe Terasă, „La tanti Mița”, lui i-a luat o prăjitură și un suc - 2 lei și 50 de bani în total, iar pentru ea a luat un covrig - 30 de bani... S-au despărțit pe la ora șaisprezece fără câteva minute, în curtea liceului
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
pe ajutor - stai lângă el, nu te dezlipești, de acum e arestat, răspunzi cu capu’. De la accident acum îl trec la crimă, după cum s-a comportat, vai de capul lui! Eu sun la județ să raportez apoi urc dealul la tanti Leana lu’ Urâtu, poate se liniștește și nu mai umblă nopțile pe străzi și prin cimitir, ca stafiile. Năluca aia a fost om rău cât a trăit și văd că nici după moarte nu ne slăbește, Doamne-apără! Septembrie nu mai
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
parcă umezi, dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. -Dacă plecați îmi lăsați mie câinele, m‑a întrebat tanti Safta, vecina care tocmai umpluse gălețile cu apă. -Unde să plec, am întrebat‑o. A zâmbit și a plecat spre casă cu gălețile pline fără să‑mi răspundă. Mirată am privit în urma ei. Odată intrată în casa rece și neprimitoare
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
șterse, ea spuse: „Sandule, cât de mult te-ai schimbat și ai slăbit, bietul de tine cum te-au nenorocit, dar își vor lua osânda, nu avea tu nici o grijă.” Sandu îi răspunse pe un ton serios: „Lasă, asta acum tanti Elisaveta dă-mi te rog cheile.” „Da sigur, dar cum ți-a fost sărmane om acolo, ai îndurat mult, aud că nu e ușor de stat pe la pușcării,” îi răspunse Elisaveta cu un accent de milă în glasul ei. „Destul de
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
după care cerea o țigară, ceva de băut - berea era preferata lui, dar nu refuza dacă era rost și de ceva tărie - sau ceva de mâncare. Domnișoarelor si doamnelor, după ce saluta în felul lui, li se adresa cu "Săru'mâna tanti!". Avea în buzunarul drept de la manta vreo două - trei plase mototolite, pentru cazul când i se făcea cuiva milă de el să-i dea ceva de mâncare. Cerea și bani, dar foarte rar, când îi venea lui goanga. Spunea că
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
își sterse fața cu amândouă palmele și sări repede în picioare. Își trecu mainile peste ,,ținută" și luăndu-și repede poziția de drepți, salută ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic: - Să trăiți, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportați! Săru'mâna tanti! - Căpitan Vasile, ai grijă să nu mai mergi pe marginea trotuarului, să cazi din neatenție și să ai grijă pe unde mergi, ai înțeles? Îi spuse Monica, râzând. - Da să trăiți, am înțeles! Dar se întoarse brusc spre ea și-
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
ai grijă să nu mai mergi pe marginea trotuarului, să cazi din neatenție și să ai grijă pe unde mergi, ai înțeles? Îi spuse Monica, râzând. - Da să trăiți, am înțeles! Dar se întoarse brusc spre ea și-o întrebă: Tanti, ai o țigară? - Am Căpitane, stai să-ți dau. Scoase din gentuța sa un pachet de Winston Lights și îi dădu o țigară, după care își luă la revedere de la el și își văzu de drum. Vasile rămase puțin pe
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
Ionuț, nu alta. Uite, eu îți promit ceva ție. Îți promit că-ți fac lipeala cu el, jur! - Măi Ani, cum îmi promiți tu așa ceva, când știi că nu se poate. Știi bine că el este cu Andreea, fata lu' tanti Mariana, vecina mea. Ani îi răspunse gânditoare de data asta: - Da eu știu, dar mai știu și alte lucruri. Alina o rugă să-i spună: - Ce? Ce știi? Spune-mi, te roog. - Măi, nu pot să-ți spun deocamdată nimic
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
nu fie adevărat, dacă eu am văzut că ea a mâncat două sarmale și Ion niciuna. Când am mers la școală, în prima zi i-am spus un banc învățătoarei. „De ce se tem doi îndrăgostiți și o broască?... De barză.” Tanti Lida m-a dus în cancelarie, să-l spun și acolo. Dascălii râdeau cu lacrimi. - De ce au râs așa? am întrebat-o pe Mimi. - Că ai spus cu foarte mare seriozitate asta. - Și nu se spune așa? - Ba da. Ai
MIMI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347208_a_348537]
-
loc să-i mulțumești și să te bucuri că nu o să mai stai pe stradă, că ai să vezi și tu alte locuri și ai să cunoști alți copii, în afară mucoaselor astea două, Nuța și Cameluța! m-a certat tanti Oala, care tot freca de zor la o cratiță. Am tăcut și am ieșit din curte bosumflată. Nuța sărea într-un picior șotronul, iar Cameluța, așezată pe vine, cu degetele răsucite ca să zbârcească, o urmărea atentă, așteptându-și rândul. -Săptămana
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
te doare niciun cap! mi-a răspuns mami mai mult îngrijorată că rucsacul era prea greu pentru mine. -Cred că mă doare burta și am să vomit! i-am spus de data aceasta destul de tare încât să mă audă și tanti Oala, care venea în urma noastră. -Să ai grijă să nu-ți pierzi lucrurile! mi-a spuns mami. -Dacă mor acolo, să nu mă lăsați, să mă aduceți acasă! -Drac mort, cine a văzut?! mi-a intervenit tanti Oala. Am înjurat
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
mă audă și tanti Oala, care venea în urma noastră. -Să ai grijă să nu-ți pierzi lucrurile! mi-a spuns mami. -Dacă mor acolo, să nu mă lăsați, să mă aduceți acasă! -Drac mort, cine a văzut?! mi-a intervenit tanti Oala. Am înjurat-o în gând că intră în discuție fără să o întrebe nimeni și am grăbit pasul, convinsă că, indiferent de ce aș fi suferit în ultima clipă, mami nu m-ar fi întors acasă pentru nimic în lume
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
care trebuia să o ascult orbește. Acasă succesul meu a fost sărbătorit așa cum se cuvenea. Mami îmi cumpărase mingea roșie cu buline albe, pe care i-o cerusem în prima carte poștală pe care o scrisesem în viața mea, iar tanti Oala cu prăjitura mea preferată,”cremă de zahăr ars”. După trei săptămâni petrecute printre străini mă întorceam acasă cu gustul dulceag al reușitei, dar cu certitudinea că “nicăieri nu este mai bine decât la tine”. Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI VIII
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
tataie de la țară. Cum erau prin casă mai multe vechituri din lână, a hotărât să-i facă, în iarna aceea și lui Cartuș o vestă, care să-i înconjoare burta și spatele. În fiecare seară deșiram la lână, ajutată de tanti Oala, pe care tata-mare o făcea ghem și pe care mami o aștepta să tricoteze la vesta lui Cartuș. Tata-mare îi mutase cotețul în magazine din cauza gerului, unde îi pusese o pătură veche să-i țină de cald și grijuliu
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
mami cum au plecat cei trei “trubaduri” jerpeliți, cât de furioși erau și cum îl amenințau cu moartea pe bietul Cartuș. -Înjurăturile nu prea erau românești! i-a spus ca și cum mami trebuia să tragă concluzia singură. -Săracii copiii! a spus tanti Oala, necăjită pe Cartuș. -Ce copii?! am sărit și eu cu gura. Erau mai înalți decât tata-mare. Cartuș își muta capul de la unul la altul și în întunericul de afară, ochii îi străluceau ca două steluțe. -Închide-l în magazie, în
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
pajama și cu ghetele cu șireturile desfăcute. Numai căciula îi era undeva pe ceafă. La fel de repede a intrat și a ieșit și mami din casă și mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, a ridicat din zăpadă lanțul saniei. Tăticu și cu tanti Oala se chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană. Eram înțepenită pe scară de frig și de nenorocirea care se abătuse asupra noastră și a lui Cartuș. Ca prin vis l-am văzut pe tăticu așezându
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
cu sania în urma lui tata-mare care deja deschidea poarta. Plecau la dispensarul veterinar, destul de departe de casa noastră, cu speranța că doctorul, dacă ajungeau la timp, avea să-l salveze pe Cartuș. Când intram în casă, am auzit-o pe tanti Oala: -Cine crezi, Ionele, că ne-a făcut-o? -Vagabonzii de aseară! i-a răspuns tăticu în clipa când mă ridica în brațe. Abia în casă am realizat că îl pierdusem pe Cartuș, pe prietenul meu mai mare, cum îi
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
putea să-mi facă să se distreze pe socoteala mea. Dacă îi făceam semn că am “încasat ceva”, devenea nervos și începea să certe “muierile”care au un singur copil în curte și îl bat fără motiv, Cel mai adesea tanti Oala sărea cu gura pe el “că se amestecă în educația mea, el care nu știa cât era de greu să educi un copil!” Numai mami îi zâmbea în ambele situații și îi amintea că “bătaia este ruptă din rai
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
nici la covor nu bătuse niciodată cu atâta forță, cum bătea la fundul meu. Tăticu nu era acasă, iar tata-mare se culcase devreme, așa că, toate ajutoarele mele erau absente. Într-o secundă am realizat în ce situație grea mă aflam. Tanti Oala, după ce a scos capul pe ușă și a aflat motivul, a închis-o la fel de repede, dar nu înainte să-și dea cu părerea: -Trage-i bine, să se învețe minte! Știi proverbul: ”Ai carte, ai parte!” Chiar așa, să alerge
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
în cale, am început să șchiopătez și să mă vaiet. -Să știi că am să mor! am început să strig. Când vine tăticu am să-i spun! Strigam pe un ton amenințător. Mami nu mi-a dat nicio importanță, numai tanti Oala, când mi-a ridicat fusta, a fluierat a pagubă. Seara i-am povestit lui tata-mare despre bătaie și de neglijența mea. Dacă el râdea cu lacrimi, eu rânjeam ca un cățel care nu îndrăznea să-și arate colții, dar
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
perdea, nu se dezlipea de lângă zid. Ne întrebam toți cum de știa că era în pat?! De câteva ori pe zi tata-mare trebuia să facă un effort dureros, să-l asigure pe bietul Cartuș că totul era în ordine. Adesea tanti Oala îl certa și îi arătă cotețul, dar Cartuș, fidel în iubirea lui, nu se mișca, ci numai își arăta colții amenințător. Ce poți să știi ce reacții are un animal?” murmura ea șirușinată, intra în casă. Frica ei mă
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]