5,159 matches
-
cui ar folosi, În primul și În primul rând, aceste nobile intenții și obiective? - Omenirii, oamenilor - cui altcuiva? - Ești foarte aproape... Cărei omeniri și căror oameni? Întrebare cu răspuns inclus aproape. - Vrei să spui... am silabisit,ridicând temător ochii spre tavan. Asta voia să spună: că totul nu era altceva decât o circotecă de proporții cosmice, organizată de Centru și destinată Celorlalți, omologilor de departe care monitorizau Pământul nostru de la Începuturi și care trebuiau convinși că scopul suprem al cobailor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era și nu era a mea. Ca și Întreaga-mi anatomie, de altfel. Îmi sugera o sală de bibliotecă, dar de două-trei ori mai mare decât cea mai mare pe care o văzusem vreodată. Rafturi ample se Înălțau până aproape de tavan și toate erau pline cu dosare Înțesate de hârtii. Să cauți o foaie anume aici și să mai și speri că o vei găsi, era nebunie curată. Dar nu tot o nebunie era Întreagă această istorie flamboaiantă cu Centrul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
caz, n-o vedeam. Iar timpul, timpul zbura nepăsător și tot mai stresant. Mai consumasem un sfert de oră zadarnic... Deci, pornind din stânga: A, B, C, apoi din dreapta: D, E, F și, În fine, la mijloc, G. Litera care domină tavanul templelor masonice. Hm, prostii, ce-are a face una cu alta? Era o simplă Înșiruire a primelor șapte semne grafice din alfabetul latin, fără nimic simbolic, mistic sau mai știu eu cum Într-Însa, modalitatea cea mai banală de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
MASĂ După toastul lui Vodă, cinstitele fețe boierești se lăsară asupra blidelor de Lipsca și începură a gusta cu mișcări stăpânite obișnuitul borș grecesc. Un sunet plăcut, un zvon ușor de linguri căutând bucățile de carne se înălța spre uriașul tavan boltit sprijinindu-se pe pilaștri de marmură construiți cu sudoarea poporului. Cu glas scăzut, cuviincios, invitații schimbau între ei impresii, informații, solnițe, ardei iuți. Lângă bi-vel-vornicul Drăguțescu, mărunțica sa nevastă mânca grijuliu, abia deschizându-și gurița spre a primi lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cal și ne vom întoarce privirile spre Domnul; dă-ne un cal bun, înalt, și-ți vom cuceri un regat; dă-ne doi și vei avea, prin noi, un imperiu. Episodul 106 VASEA După vorbele lui Vasea, de undeva dinspre tavan, de după lemnul pereților sau din crăpăturile mesei, se lăsă tăcerea. Se auzea doar jupânul Macek trăgând cu urechea. Ploșnițe străbune, gândaci de bucătărie căzuți din sutanele misionarilor catolici, muște mici, rapide, cu aripioare lungi, sosite la 1246 cu ultimul val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
milostenia voastră, ci m-aș fi dus să-mi caut piaptănul alături, la căpitanul Tresoro, o mândrețe de bărbat. — Mă rog - zise Metodiu. Da’ la noi cine te-mpinge? Domnul, cuvioase părinte - răspunse cu smerenie Laura. — Doamne - ridică privirea spre tavan Metodiu - dacă Tu ai împins-o-ncoace să ne-ncerci, du-o mai repede, căci, iată, Doamne, rezistăm întru slava Ta. — Ba mai ține-mă, Doamne, un pic, cât să mă pot mărturisi lor - înălță ochii impozanta femeie. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe care se îngrămădeau căni de lut, harapnice, hamuri, căciuli vechi desfundate. Din tavan atârnau legături de ceapă și usturoi, mănunchiuri uscate de mărar, picioare afumate de porc, hălci de slănină. Ba, pe-o laviță, Vodă zări și-un mic ghiudem și-un ardei iute început. — Ce-i asta? - întrebă el oprindu-se în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd ei mîine pretenii o ieducăție...“ Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eram cu zece ani mai bătrînă decît el abia Îl născusem pe Tiberiu coșmarul acela douăsprezece ore de perfuzii neîntrerupte și masca de oxigen Îmi Înăbușea strigătele ca un capac pe o oală care fierbe doctorul vocea lui albă tifon tavan și zăpadă am pierdut pulsul copilului și moașele masîndu-mi burta brațele lor rostogolindu-se ca niște făcălețe pe pielea Întinsă gata să plesnească screme-te, screme-te, screme-te forcepsul masca de oxigen schimbată cu cea de cloroform vino somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o lași să trăiască te poate salva. Uite-l cum urcă repede, repede, pe șanțul dintre doi pereți pînă sus, aproape de colțul tavanului și mă privește de acolo cu un soi de provocare, să vadă ce mai inventez. Aș vrea să-i mulțumesc că a fost inteligent și că a reușit să mă dezarmeze. Doamne, dă-ne și nouă inteligența gîndacului, dar tavanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tavanului și mă privește de acolo cu un soi de provocare, să vadă ce mai inventez. Aș vrea să-i mulțumesc că a fost inteligent și că a reușit să mă dezarmeze. Doamne, dă-ne și nouă inteligența gîndacului, dar tavanele lumii sînt mai joase decît tavanul bucătăriei mele. Sună. Ce mă fac... dacă e ea? N-am mai văzut-o de cînd ...acum ce-i spun, că n-am știut, că am fost plecată din București, că m-am internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu un soi de provocare, să vadă ce mai inventez. Aș vrea să-i mulțumesc că a fost inteligent și că a reușit să mă dezarmeze. Doamne, dă-ne și nouă inteligența gîndacului, dar tavanele lumii sînt mai joase decît tavanul bucătăriei mele. Sună. Ce mă fac... dacă e ea? N-am mai văzut-o de cînd ...acum ce-i spun, că n-am știut, că am fost plecată din București, că m-am internat În spital, ei, care are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a fierului de călcat. țce caut aici iată-mă și prizoniera doamnei Oprișan mult trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
este pentru mine asemănarea dintre pisică și pui. Când m-am dus la cotețul din fundul curții, era întuneric ca de blestem. Nu am luat sacul cu mine. Voiam să observ detaliile. Am coborât în pivniță și, pe lângă becul din tavan, am aprins încă trei lumânări, ca să pot vedea totul. Am folosit drept masă un butoi răsturnat. Am pus pasărea cu picioarele în sus și i-am așezat două cărămizi pe aripile desfăcute, să nu se miște. Gâtul și capul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o muncă de prisos, căci nimeni nu verifica dacă frânghiile erau curate sau murdare. Dar am comis o greșeală că am intrat în vorbă cu ea, pentru că, făcea pe nebuna. Sigur că nu apăruse întâmplător. Biserica e aproape goală. Pe tavan e o singură frescă, cu schele dedesubt și resturi de tencuială pe jos. Pictura reprezintă un compartiment de tren, în el stau două măicuțe, față în față. Între ele, o covată plină cu apă roșie de sânge în care spală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
potrivea erau ochii ei. Arătau obosiți și triști. Toți oamenii pe care îi știam erau în public. Domnul și doamna Watkins stăteau alături de predicator, care urma să spună o rugăciune seara. Doamna Watkins s-a făcut că se uită pe tavan când m-a văzut că o privesc. Domnișoara Moore era în primul rând, unde putea auzi tot ce urma să se întâmple. Era cu mama ei vârstnică. Și ea era surdă, dar avea un aparat auditiv cumpărat din capitală. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să o rupi. Hello! sau Woman’s Weekly au fost probabil deja șterpelite. —Domnișoara Jones? a spus recepționera. Doamna Archer vă poate primi acum. Luați liftul până la etajul trei și o veți găsi acolo. Liftul avea oglinzi pe pereți și tavan, iar pe jos mochetă. Am ridicat privirile să văd cum arăt de sus. Răspuns: mai degrabă ciudată, după cum putea fi de așteptat. Panoul a indicat etajul 3, un clopoțel a sunat politicos, liftul s-a stabilizat și ușile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ne-am cumpărat amândoi bere, să sărbătorim succesul echipei noastre. Ne-am sprijinit de bar și am privit în jur, cum se umple încet clubul. Era un loc mic, căptușit cu material, ca interiorul unei cutii de bijuterii; până și tavanul părea tapițat. Era încă devreme și ringul de dans era aproape gol. — Frumos lucrat, a spus bodyguardul vesel. Sunt Tim. —Sam. — De unde o cunoști pe Baby, Sam? —Colegiul de Arte. Și de atunci câteva petreceri. E prezentă peste tot. „Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu voiam să fiu strivită ca o furnică. Deși nu le-ar lua mult să mă curețe de pe pereți. Senzația de închisoare trecea dincolo de fațadă. Podeaua era de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt că nici nu puteam să îl văd. Laura Archer dispăruse. M-am uitat în jur. La biroul recepției stăteau doi străjeri în uniforme de culoare verde închis și cu niște pălării care le acopereau jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ușa din dreptul șoferului. —Unde ai fost? a spus. Aștept de ore în șir. Am deschis ușa de la intrare și am aprins luminile în atelier, niște neoane fără milă care luminau orice colțișor întunecat și orice pânză de păianjen de pe tavan. M-am întors să-l privesc pe Nat. A tot plouat în seara aia, nu rău, dar stătuse în ploaie. Părul îi era dat pe spate și umerii pelerinei de ploaie căzuți. Fără șuvița de păr care îi venea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mine. — Am fost abătut din cale. Mi-am spus că Cliff poate să se ducă la dracu’ pentru o vreme. Și nu începe să fie nerăbdător? Și? Ce-mi pasă? Nat se apropia de mine încet. Pașii trimiteau ecou până în tavan, răsunând în toată camera. Am stat unde eram. A ajuns la mine. Aveam mâinile pe masă. Nu am încercat să le mișc. —Sam, a spus cu blândețe, Sam. Apoi a întins mâinile și le-a pus în jurul meu. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Picioarele lui lungi erau strâmbe, ca ale unui păianjen aruncat de o mână uriașă. Am așteptat destul cât să se miște; dar nu s-a auzit nimic, nimic. Nu trebuia să mă duc jos. Puteam să ies prin fereastra din tavan, să îl las să zacă acolo - să fac măcar o dată ce e mai sigur pentru mine. Vizavi de peretele cu platforma erau niște cărămizi, așezate la întâmplare. M-am balansat pe margine și am coborât repede pe ele. Aveam cuțitul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
strica să încerc. E bine de știut, aveam nevoie de ceva să mă distragă. Puteam să mă duc chiar acum la un magazin de scule, să iau un lanț, să leg Chestia și să o agăț de o nișă în tavan. Arăta mai grea decât era de fapt. Nu ar fi atârnat prea greu de tavan; de fapt voiam să pun ceva să atârne acolo de vreun an... Mi-am imaginat-o în aer, fără să mai stea monumental de grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să mă duc chiar acum la un magazin de scule, să iau un lanț, să leg Chestia și să o agăț de o nișă în tavan. Arăta mai grea decât era de fapt. Nu ar fi atârnat prea greu de tavan; de fapt voiam să pun ceva să atârne acolo de vreun an... Mi-am imaginat-o în aer, fără să mai stea monumental de grea, ca o sferă de metal, mare și frumoasă, ca un meteorit suspendat pe vecie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și chiar urcau scările împreună către camera ei, cameră care era situată exact deasupra camerei de lucru a lui Noah. Așa încât Noah auzea râsul, șușotelile celor doi. Asta îl înnebunea, dându-i halucinații - i se părea chiar că vede prin tavan cum domnul Takakusa pregătea ceva într-un vas, ca apoi să coboare cu acel ceva în bucătărie. Lui Noah începuse să i se facă frică și un om care tremură nu mai poate să-și facă exercițiile de caligrafie. În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]