1,549 matches
-
ureche : — Spune-le din partea mea să se ducă dracului ! — Cui ? se sperie Șofronică. — Nu știu... Tu numai spune- le. Apoi se întoarse mulțumit spre Petrache. — Acuma se duce să se gândească, spuse, arătând spre cârciumarul care se retrăsese îmbufnat după tejghea, și asta o să-i ia foarte mult timp. Nu e destul să ai ochi și timpan, mai trebuie să ai și minte. Iar dacă noi avem minte, să ne întrebăm : de ce crezi că lumea s-a schimbat dintr-odată ? Lumea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate găsi ce-i place... — Te mulțumești cu atât ? întrebă Filip. Papi își dădu capul pe spate și râse. Apoi arătă, șăgalnic, spre bar : — Nu știu. Întreabă-l pe Efrem. El se strângea să-și facă loc, printre ceilalți, la tejghea. Barmanul agita patru brațe deodată, ca Shiva, pământul se sprijinea pe trei elefanți și asta nu era o imagine întâmplătoare, de vreme ce pe fețe locul cel mai bun pentru a multiplica lumina erau tocmai dinții, iar priveliștea zâmbetelor scânteietoare o fascina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu atât. Se priviră câteva clipe în tăcere. Papi se foi pe canapea, altădată s-ar fi cuibărit lângă umărul lui Efrem, acum ezită, ghemuindu-se în colțul ei. Filip își muie buzele în pahar. Shiva își întindea aripile deasupra tejghelei, umbrele lor alcătuiau pe tavan un cerc rotitor, precum șarpele Kundalini mușcându-și coada. — Cine începe ? întrebă. — Începutul a fost deja făcut, spuse Cosmina, privind spre Efrem. — Suntem oameni în toată firea, replică acesta. — Poate că n-ar fi trebuit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum ne-am înmulțit, toate arătările lumii : ciungii, orbii, ologii, milogii. Aicea e altfel de negoț, mai cu curu-n sus : cu cât mai mulți cerșetori în vitrine, adică pe trotuare, cu atât mai multă sărăcie pe rafturi și ticăloșie pe tejghea. E destul să ne numeri pe noi, betegii și pomanagiii, nu-ți mai trebuie metru de croitorie ca să măsori cu cât s-a înrăit lumea. Dar Coltuc nu-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu ochii închiși sau deschiși. — Ba nu aleg nimica... Nu sunt fraier. V-ați privatizat ? — E un fel de locație de gestiune... — De-aia, se lumină bătrânul. Mă miram eu să facă statul una ca asta... Auzi, da’ ăia de pe tejghea nu sunt banii mei ? — Ba da. Dumneata mi i-ai dat... — Eu ? De ce să-ți fi dat banii mei ? — Ca să-i număr... — Și i-ai numărat ? — I-am numărat. Sunt cinșpe lei... Dacă i-ai numărat, dă-mi-i înapoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Parcă ar fi distanța de la Pământ la Lună... Dă-mi repede formularul, până nu mă zăpăcesc și uit cifrele. Cine știe când se mai ivește o ocazie ca asta... Jenică nu părea să se grăbească. Împinse foaia dintre ei pe tejghea. Păi, tocmai aici stă problema... spuse. Apoi, aplecându-se spre urechea ei ciulită : E mai mult noroc decât poate să ducă cineva... Ea privi din nou anunțul, ceea ce îi dădu ghes. Prea mult nu-i bun, continuă Jenică. Vreți să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau într-un colț : Nu prea ai mușterii, tataie. — Azi, că e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-a rostogolita. Care vrei niște fasole cu cârnați ? Tili și Maca își primiră farfuriile aburinde. Jenică rămase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu trebuie doar s-o învingi, trebuie s-o și convingi. Acum culeg înjurături despre moarte. Să pot s-o înjur cu vârf și- ndesat și, astfel, să devin nemuritor. Își bău halba până la fund. Bătrânul Coropciuc făcu semn spre tejghea. — Destul, spune Maca. Mă oprește Poliția. La ei nu merge cu înjurăturile. Se auzi un șuierat de tren. Tăcură și ascultară până când șuieratul se stinse. — Acuma se ridică bariera, vorbi Tili, care simțea nevoia să compenseze, într-un fel, faptul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care face păpuși din lut. Dar nu are și puterea să sufle duh peste ele. Bătrânul Coropciuc se ridică, ținând cu băgare de seamă cartea la piept și, cu mâna cealaltă, mâna micuță, strânsă ghem, a fetiței. Mă duc la tejghea. V-am spus, azi e lume multă. Mi-am luat ajutor, dar nu l-aș lăsa prea mult singur. Își mai toarnă și lui câte un țoi și încurcă socotelile. — Ți-am făcut safteaua, râse Maca. — Veneau ei oricum, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și cum se opintea, fără s-o dibuie, să scoată țigara din pachet. — Nici vorbă. Treaba lui e, cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei să nu plece vreunul fără să plătească ori să nu șterpelească ceva de pe tejghea. Și, când se împuținează și rămân doar bețivii, să-i scoată afară pe sus. La asta se pricepe de minune. Ia câte doi odată, ca pe dovleci. — N-aveam nicio îndoială, spuse Maca. Tăcură, bătrânul așteptând întrebarea, ceilalți trei gândindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea. Ușa se trânti de perete. Nu se făcea așa în cârciuma lui Coropciuc. Nimeni nu smucea clanța și nu izbea cu piciorul în ușă. Întoarseră capetele, fetița țipă și scăpă cartea din mână. Doar bătrânul Coropciuc rămăsese nemișcat la tejghea, poate pentru că stătea, oricum, cu fața spre ușă sau poate pentru că, păstrător al sfintelor taine fiind, nimic nu-l mira. Cel care se ivise în prag purta uniformă de polițist. Îi privi pe cei de la mese, ceea ce nu-i luă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu trebuia să treacă... — Știu și eu asta, spuse procurorul. Spune-mi ceva ce nu știu. Cine era ? întrebă Maca, arătând astfel că voia să ignore gestul de adineaori al polițistului. Procurorul se întoarse spre bătrânul Coropciuc, care rămăsese în spatele tejghelei, ștergându-și paharele. — Poți să-ți dai seama după vinul vărsat ce formă are sticla ? întrebă. Sau pâinea, după o grămadă de firimituri... Poate că nu era om, sugeră Jenică. Procurorul ceru un pahar, își turnă votcă și o dădu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe rând. A numărat trei. Se poate să fi fost mai mulți. Așadar, unde erați la ora aia ? — Aici, răspunse Maca. Procurorul mai aștepta ceva. — Fetița asta ne citea o poveste, spuse Tili. Citește foarte frumos. Bătrânul Coropciuc ieși din spatele tejghelei și fata se cuibări lângă el, ascunzându-și fața în șorțul umed. — E nepoata mea, spuse bătrânul. Are o voce foarte frumoasă, cântă și în corul bisericii Jelaboi. O să se facă actriță. — Îi cunoști pe ăștia trei ? Coropciuc încuviință. — De când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceilalți nu l-ar fi crezut nici în ruptul capului. — O cheamă Smaranda, spuse Tili, ca pentru sine. Și, mai ales, numele ei e tot Smaranda. — Tocmai asta e, reluă bătrânul Coropciuc, păstrând între ei hotarul pe care îl întruchipa tejgheaua cu sertarul doldora de bănuți de aramă. Aude voci. Poveștile sunt ale vocilor, ea doar le repetă. Nu le citește, le aude. E tot un fel de a citi. — Și ale cui sunt vocile ? — În lume nu există un singur
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
E tot un fel de a citi. — Și ale cui sunt vocile ? — În lume nu există un singur mag, spuse Coropciuc. — Ce vrei să spui ? întrebă Maca, privind apoi către Tili, căci el nu părea la fel de nedumerit. Coropciuc ieși de după tejghea, cu o hârtie și un creion. Întoarse scaunul pe care procurorul îl pusese cu speteaza spre ei și se așeză. Trase câteva linii și apoi le arătă foaia. Pe vremuri, fiecare făcuse portretul Magului frunzelor. Cel de pe foaia lui Coropciuc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
linii și apoi le arătă foaia. Pe vremuri, fiecare făcuse portretul Magului frunzelor. Cel de pe foaia lui Coropciuc semăna cu desenul lui Luca. — De unde știi ? îngăimă Jenică. — Am fost și eu odată copil. Asta e taina magilor. Se întoarse în spatele tejghelei, luând foaia cu el. Tărâmurile se împărțiseră în două, astfel încât făcură namilei loc să intre. Fetița venea în urmă, ronțăind ciocolata. Uriașul arătă spre pachetul de țigări și Maca i-l întinse. Apoi își aminti de neîndemânarea aceluia, scotoci și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
E târziu, spuse bătrânul. Fetița trebuie să se culce. Pe mâine, spuse Maca, ridicându-se. Bătrânul îi învălui într-o privire tristă. — Eu sunt aici. De oriunde ați veni... Se întoarseră din ușă să-și ia rămas-bun. Bătrânul stătea îndărătul tejghelei, ocrotind cu brațele trupul fetiței. — Cât despre răspunsurile pe care le dați... gândiți-vă mai bine la ele. Mai căutați și altele. Când fetița o să intre în trimestrul al doilea, la școală, o să termine cu bastonașele. O să treacă la scris
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de tablă păreau inofensive, câtă vreme nu se alegeau, câte cinci, câte șase, și nu se înșirau pe biletul de loterie. Zăceau ca niște frânturi, dar orice alăturare a lor ar fi putut naște monștri. Împinse castronul mai spre mijlocul tejghelei, de teamă ca o mișcare stângace să nu-l răstoarne. Ar fi trebuit, atunci, să culeagă numerele, unul câte unul, de pe jos și asta ar fi însemnat, deja, o alegere. Pentru că cifrele păreau că rânjesc spre el, sfidătoare, acoperi castronul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
interesează ? întrebă sau răspunse Jenică. Și în fața privirii imperturbabile a străinului adăugă : Mai târziu. Acum închei niște acte. Străinul făcu ochii roată, atât cât îi permitea deschizătura ușii. Atmosfera, plină de zurgălăi, se mai înviorase. Privirile i se fixară asupra tejghelei. Atunci își dădu Jenică seama că să stai cu mâinile încrucișate nu e cea mai nimerită poziție pentru cineva care rezolvă niște acte. Își îndreptă spinarea și căută creionul chimic, desenând, la întâmplare, rotocoale pe hârtie. — Nu vă deranjați, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o citești, ai impresia că vine sfârșitul lumii. Aici e loterie, nu apocalipsă. — Deși ar putea să aibă sens și amândouă la un loc, medită străinul. Scoase câțiva bănuți pe care îi lăsă, de la înălțimea lui, să se rostogolească pe tejghea. Apoi își trecu degetele peste mapa cu lozuri. Jenică vru să mai spună ceva, dar nu găsi în el destulă tărie. Tot ce mai putu face fu să închidă ochii. Străinul alese în cele din urmă un loz. Avea degete
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu îndemânare și îl desfăcu fără grabă. Jenică simți cum îi plesnesc tâmplele. — Nu e mare lucru, spuse străinul și îi arătă lozul despăturit. Zice să mai trag o dată... Cum nu se putea mai rău ! Jenică își înfipse unghiile în tejgheaua de lemn. — Eu zic să nu vă forțați norocul... sugeră. — S-ar zice că am avut noroc ? răspunse străinul. Cum vine asta ? — Când stai la o răscruce se cheamă că ești norocos. Ai de unde alege. Nenorocul e când nu ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de rouă, cârceii se încolăciseră pe arac, iar floarea se deschisese cu petale suprapuse, asemenea unui ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu lozuri. Scotoci dedesubt după săculețul cu celelalte, îi rupse sigiliul și răsturnă lozurile pe podea. Se gândi o clipă, înșfăcă și castronul cu numerele de loterie, privi spre pancarta Sfântului Ioan Teologul și izbucni într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite, nu se potriveau, vocile lor chinuite se transformau până la urmă într-un vaiet. Brusc, se făcu din nou liniște, când Jenică înșfăcă foarfecele de pe tejghea și clănțăni din ele de câteva ori. Lozurile se cutremurară, strângându-se unele în altele. Răscoli în grămadă și scoase alte două. Corul de copii șușoti, pașii lor mici îl împresurară. Jenică se înduioșă, simți, peste urechi, panglicile de la pompoanele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vând scump. Mușteriul număra iar zece lei. De data aceasta, în cazul când nu îndrăznea să repete întocmai manevra, de frică de a nu dezgusta clientul (deși de obicei comedia se lungea infinit), negustorul avea grijă a băga banii în tejghea. Apoi aștepta. . - Mai scoate, numai zece? . - Cu zece ne-am învoit. . - Asta marfă de zece lei? Haida de! E cincisprezece lei,nici mai mult, nici mai puțin. . - Uite ce e, negustorule, văz că-ți bați joc de mine. Dă-miparalele înapoi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-și vinde produsul în altă parte. Buticul companiei (simplă colibă de pământ) se caracterizează înainte de toate prin semiîntunericul care domnește acolo: nicio fereastră, se disting numai mărfurile etalate pe peretele din spate, la doi metri de clienții separați de o tejghea. Evantaiul mărfurilor nu oferă nicio alegere, se poate găsi orice, prețurile fiind bineînțeles fixate. Mișcându-se în penumbră, buticarul, ales analfabet din principiu, nu trăiește decât cu spaima furtului și a inventarului lunar. Piață sau butic, este vorba de un
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]