1,167 matches
-
De câteva luni încoace, România este zguduită aproape în fiecare zi de un seism. De această dată, în Vrancea - zona cunoscută pentru seisme - s-a produs un cutremur care a avut magnitudinea de 2,8 grade pe scara Richer. Mișcarea telurică a fost înregistrată de aparate la ora 11.38 și s-a produs la o adâncime de 113 kilometri, în apropierea localităților Râmnicu Sărat (39 km), Buzău (46 km), Covasna (50 km), Focșani (51 km), Vălenii de Munte (57 km
Al cincilea cutremur din această săptămână. Ce magnitudine a avut () [Corola-journal/Journalistic/44498_a_45823]
-
Doamne? - întreabă a treia oară/ gurile de foc din zidul/ ce mă desparte în două tabere// o voce: - privește în bethleemuri/ au crescut aripile/ și cu alte vieți pleacă" (Peisaje umane, I). Sau această înfruntare a morții pe un portativ teluric și marțial, adîncind tema crizei de conștiință a unei epoci sleite: "cînd moartea aruncă pe masă o mînă de pămînt/ dovedește astfel că acul busolei/ e țeava de pușcă uitîndu-se la tine/ în timp ce privirile tale ascut/ săbiile de Damasc/ iar
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
cu palma în masă. Nevasta lui i se părea în acele momente o ființă cu totul inferioară. Inteligentă, plină de spirit în alte împrejurări, mai ales decoroasă și cu tact în lume, devotată și plină de discreție, doamna Ioanide devenea telurică (asta era expresia lui Ioanide, pe care însă nu-și permitea a o pronunța) când venea vorba de mijloacele de existență. Neîntîmplîndu-i-se niciodată să ducă lipsă sau poate fiindcă-și închipuia că bărbatul e oricând capabil a agonisi bani, sau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
realitatea pare diferită. Dacă înlătură această puritate, pare să aștepte un moment prielnic pentru răzbunare. În timpul discuției m-a fulgerat acest gând. La despărțire am întrebat-o dacă faptul că a discutat atât de mult cu o persoană din lumea telurică nu reprezintă un lucru necurat pentru ea. S-a fâstâcit și mi-a replicat sincer: „Din punct de vedere logic, aveți dreptate.“ E serioasă. M-a servit cu pâine făcută în casă, era proaspătă și gustoasă. M-am născut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acceptăm suferințele existente. Trebuie să le ai pe ambele. Nu poți avea încredere în cei care nu procedează așa. Dispare orice fel de conflict interior. Murakami: Ei spun că posesia bunurilor îi face oamenii să aibă și mai multe dorințe telurice, care-i duc la pieire. De aceea, pentru a te purifica, trebuie să abandonezi totul. Kawai: Dacă religia nu reușește să-ți alunge atașamentele, nu e religie. Persoanele care renunță la atașamentele acestei lumi sunt ca și moarte. Murakami: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ne legăm prea mult de „spiritualitate“. Am exagerat puțin. Oricum, ne prefacem că medităm, dar suntem atașați de multe lucruri și nu prea merge. Pe când cei din Aum (sau cei care au fost în Aum) nu pot face față dorințelor telurice. Murakami: De aceea devin imediat iluminați. Aș zice că este un proces prea rapid. Kawai: Interesant este faptul că aceia care au devenit iluminați prea rapid nu pot fi de folos celorlalți. Mai degrabă sunt folositoare persoanele iluminate care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a transcendenței În ritualul domestic, năucirea fusese prea mare, mișcările abrupte și stinghere. Radu a atins, fără să vrea, chiar obiectul celest. Surprins de brutala dezordine, paharul s-a clătinat, o fracțiune, șocat, vulnerat, s-a desprins de podiumul tăbliei telurice, apoi s-a aruncat În gol și s-a prăbușit, țăndări, pe parchet. Palid, Radu n-a mai putut fi readus Între noi. Abia dacă mai avea putere să se scuze, deși o făcea, din nou și din nou, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
anti-lirice, refuzând privilegiul amânărilor. Ne vorbește direct și dramatic o abruptă, nu o dată vehementă, mereu puternică originalitate a „adevărului”, niciodată pur sau simplu, doar purificat prin expresia poetică și simplificat prin urgența implicării. Un credo poetic sever al integrității, somând teluricul cotidian să dea seamă În fața interogației tumultuoase a spiritului. Acutizată asumare a eului și a lumii, am spune. Ferma „esențializare” În Poeme nerușinate, Cartea Mâniei și Apocalipsa după Marta (la acest volum antologic mă refer În cele ce urmează) ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
viu. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc viu/ lucid” (Locul). Exclamația poate fi citită ca un mesaj triumfal sau belicos, dar și În lentoarea statică a saturării, accept indus și indolent, deși mereu lucid, al efemerității, al ciclurilor vitale - telurice și cosmice. Kafka numea această conștientizare... naștere. Adevărul „nașterii” de sine - plenitudine În durere - transcende suferința. Marca adevăratei poezii, adevăraților poeți. * Poezia nu este singura regală cale de acces a Martei Petreu spre adevăr, spre viață deci. Demersul analitic subtil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
menirii lor intelectuale, instruiți să reziste la clișeele și presiunile de tot felul. Ispitele compromisului nu sunt puține, nici nefirești, iar firea fragilă și solitară a scriitorilor le confruntă deloc mai ușor decât semenii noștri cu profesiuni și obsesii mai telurice. Unele remarci asupra Occidentului, din cărțile lui Mircea Zaciu și mai ales din frecventele sale călătorii În străinătate, mi s-au părut cel puțin bizare. Mă regăseam, Însă, Într-o anumită relație de solidaritate intens „culturală” cu modelul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
când nu mai iubești amorul, ci numai femeia, imaginația se concentrează asupra ei indiscret, realist și precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din ființa ei... Condiția umană e teribilă! În țeasta cimpanzeului copleșit de instincte telurice, la un moment dat al evoluției și spre nenorocirea lui, apare o flacără rece, conștiința estetică și morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una din multele crime ale naturii împotriva materiei vii. Ce este ea? Îmi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și persiflare (excluzând familiarul "dragă"), structura geometrică a poemului, decantarea expresiei până la obținerea unei sublimități bacoviene duc la o cerebralizare a sentimentelor, la o și mai puternică "abstractizare" a lor (în sensul că devin idei, tipare emoționale, evitându-se trăirea telurică, primară). Adevărată bijuterie stilistică, textul se videază la un moment dat, ilustrând înfricoșătorul "teatru gol" (scenă goală). Reiterarea unor versuri întregi ne îndreptățește să credem că Emil Botta practică un lirism circular care centripetează, în zonele de suprafață, forța poemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pe cunoscutul critic literar și publicist Ion Chinezu (18941966), animatorul celei mai prestigioase reviste interbelice din Transilvania, numită „Gând românesc”. Avea doar 14 ani și 7 luni, la Începutul lui februarie 1937, când, văzând, În gara Cluj, sicriele cu rămășițele telurice ale marilor mucenici Moța și Marin, căzuți În războiul civil din Spania, ca ostași de elită ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, liceanul Petre Hossu scrie un vibrant omagiu celor doi eroi neasemuiți și, totodată, o Mărturie despre Căpitan, text ce
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
provincie, spre a participa, În ziua de sâmbătă, 19 decembrie, la a doua comemorare a regretatului nostru camarad Constantin Em. Bucescu, mare cărturar, patriot și naționalist creștin, strălucit orator, excelent recitator (având memorie fantastică) și cozeur fermecător, ale cărui rămășițe telurice se odihnesc În cimitirul Sfânta Vineri din Capitală. Însă, neuitând data trecerii sale În veșnicie, vreau să-l evoc printr-o amintire din vara anului 2000, când am fost prezenți la inaugurarea Monumentului Martirilor de la Poarta Albă. După sfeștania oficiată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tot mă duc la acel loc de pelerinaj, sfințit cu sângele multor deținute martire. Și n am lipsit de la niciun hram, sperând să fiu prezent și la toate cele din anii ce mi-au rămas până la mutarea din această viață (telurică, păcătoasă și vremelnică). Pare-mi-se că În 2001, la al șaptelea hram al paraclisului „Nașterea Maicii Domnului”, am aflat că, la sfârșitul anului 2000, publicase Doamna Aspazia cartea „Strigat-am către Tine, Doamne...” Așadar, un titlu incitant. Preocupându-mă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la Interogatoriul Judecății de Apoi, Dumnezeu cel Viu, Atotștiutor și Atotputernic nu ne va Întreba câte cărți sau câte eseuri am publicat, ci numai ce-am făcut, ce fapte deosebite și notabile, patriotice și caritabile am săvârșit În viața aceasta telurică, Întru dobândirea mîntuirii sufletelor noastre păcătoase? Fapte care să ateste preocuparea, grija și lupta noastră fără de răgaz pentru triumful credinței și al valorilor democrat creștine În societatea românească din ceasul acesta neasemuit de important. Ai putea, bunăoară, să admiți că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
titlul și tematica revistei Asachi: Asachi, purtând numele cunoscutului cărturar Gheorghe Asachi este o revistă de cultură, care apare lunar În municipiul Piatra-Neamț. La mulți ani, revistă dragă! Una dintre bucuriile puține, pe care le-am avut În viața-mi telurică și păcătoasă de până acum, o constituie colaborarea la prestigiosul mensual „Permanențe”, la a cărui a 15-a aniversare Îi exprim felicitări sincere, cu dragoste și cu admirație nepieritoare și din ce În ce mai mari. La apariția primului număr al acestei reviste, În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
seara Tamara l-a sunat, amintindu-i de neliniștea și așteptarea ei și a fiului. Feifel tocmai încerca din nou să scrie despre Cabala, care îl ajutase să înțeleagă inima omenească. Dorea să scrie despre Lilith, despre magica ei făptură telurică. Imposibil - era ca și cum s-ar fi reîntors în acel cerc vicios: nu mai putea scrie nici un rând. În plus, îl dureau degetele și stiloul începuse să picure din nou, făcând pete mari de cerneală. Ca de obicei când era vizitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
topi, a se revărsa, a bea. Acest spațiu se construiește și se definește în permanentă opoziție cu cel transcendent; nu e numai o opoziție „jos”-„sus”, ci un preaplin al terestrului, în dauna transcendentului. Terestrul, dominat de acvatic și de teluric opune o lume densă de semnificații unui cer aproape gol, din care divinitatea a plecat cu un scop anume, acela al risipirii în jos, al valorizării prin spațiul al cărui locatar temporar și insignifiant este omul: „Fruct copt m-am
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
scoboară nivelul tragediei pe tărâmul psihologic (p. 337). El prezintă omul în dimensiunile sale naturale, în timp ce precursorii săi îl creează pe omul culturii, valorificând în el acea nouă dimensiune ce apare numai în clipa când ființa omenească, transcendând natura ei telurică, afirmă, în fapta liberă a conștiinței, esența ei spirituală. Concepția lui Euripide imprimă tragismului caracterul pur patetic, pe când tragicul eschilian este activ, eroic, creator (p. 337). Tot astfel, Zoe Dumitrescu-Bușulenga consideră că viziunea tragică a lui Sofocle nu are labilitatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar depăși elementarul și anistoricul. La limitele nivelului istoric, forța se oglindește în sine, încît națiunea respectivă în autoconștiința sa îndeplinește autoconștiința puterii. Mesianismul culturilor mari exprimă un fenomen de forță decantată. Spiritualizarea acesteia deosebește ideea imperialistă istorică de imperialismul teluric al barbarilor. Nici o năvălire barbară n-a fost prin sine generatoare de forme statale. Numai agresiunea cu stil a luat contur istoric. Marile națiuni trăiesc și se distrug doar pentru a-și gusta propria lor putere. Dacă este așa, atunci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noastre, care ne integrează în devenire și determină sensul concret al creației. Este un fapt verificat încontinuu că detașarea de națiune duce la ratare. În ce om spiritul a putut câștiga o autonomie atât de sigură, pentru ca dezlipirea de forțele telurice și de atracțiile iraționale să-i permită o respirație proprie? Din moment ce am acceptat cu toții să ne compromitem în istorie, trebuie să-i recunoaștem acesteia toate ireductibilele, toată imensitatea de fatal și să-i facem jocul cu o repartizare arbitrară a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca trepte, dar revoltătoare ca permanențe. România n-are nimic original în afară de țărani, artă populară și peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu țăranii nu putem intra decât prin poarta de din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferențiată a acestei țări, îmbîcsită de superstiție și scepticism, amestec steril, blestem ereditar. Toată România miroase a pământ. Unii spun că e sănătate; ca și cum aceasta ar fi un elogiu! Să nu fim noi capabili a deveni mai mult decât un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
presimțiri de istorie. Ele concep devenirea substanțial și astfel se dispensează de istorie prin eternitate. Progres nu cunosc, ci numai transformări; iar din punctul de vedere al autenticității, aceste transformări sânt falsificări. Neavând valoare decât primordialul - suma aceea de elemente telurice și chtonice din aurora unui neam -, culturile populare sânt primitive și reacționare. Rămînîn ele însele. Rostul unui salt istoric este să le elibereze de propriul lor blestem. Va scoate cineva România din ea însăși? Va ieși ea din sine? Lipsește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de-a-ndoaselea. Un destin pe dos. Scepticismul este extrem de interesant ca pauză în cultură, ca recreație a spiritului după epocile constructive. El exprimă atunci dorința unei respirații iresponsabile a spiritului, a unei complăceri în propria lui inutilitate. Dar este întristător scepticismul teluric și subteran al României. Un scepticism suferind, crispat, lipsit de drăgălășie și de eleganță. Abandonarea pasivă soartei și morții; necredința în eficiența individualității și a forței; distanța minoră de toate aspectele lumii au creat acel blestem poetic și național care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]