KorAP: Find »[drukola/base=templier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...43 >

1,053 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

păstrarea lui. Cert este că abatele Saunière rămâne la post, Își vede liniștit de treburi și moare În patul lui, la o vârstă venerabilă, ducând (și nu prea) În mormânt cumplitul secret al celui mai misterios ordin religios-militar din istorie, Templierii, și al organizației din umbră ce Îi perpetuează existența, Le Prieuré de Sion. În această poveste de sfârșit de secol al XIX-lea și Început de secol al XX-lea, legenda se Împletește cu realitatea până la confuzie. Ambele au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
picotește și el destul de frecvent... Dar nu despre inadvertențe sau forțări ale interpretărilor e vorba acum, ci despre faptul că majoritatea aserțiunilor „inedite” din Codul lui Da Vinci - ca să nu spun toate - se regăsesc În cărți de genul Enigma sacră, Templierii sunt printre noi, Revelația Templierilor și altele, numeroase, care au circulat cu succes În urmă cu douăzeci-treizeci de ani și din care Dan Brown a Împrumutat sănătos, preluând adesea inclusiv erorile autorilor lor, evidente pentru toți istoricii religiilor. Se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Dar nu despre inadvertențe sau forțări ale interpretărilor e vorba acum, ci despre faptul că majoritatea aserțiunilor „inedite” din Codul lui Da Vinci - ca să nu spun toate - se regăsesc În cărți de genul Enigma sacră, Templierii sunt printre noi, Revelația Templierilor și altele, numeroase, care au circulat cu succes În urmă cu douăzeci-treizeci de ani și din care Dan Brown a Împrumutat sănătos, preluând adesea inclusiv erorile autorilor lor, evidente pentru toți istoricii religiilor. Se poate replica, desigur, că Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
citi Într-o carte chiar cu acest titlu, apărută recent la Gallimard, sub semnătura nașului său, compatriotul nostru Matyla C. Ghica. O reeditare, evident... A doua intersectare a României cu Stăreția Sionului și cu isteria provocată de căutarea secretului Ordinului Templierilor este Încă și mai strânsă. Îți amintesc că În privința secretului călugărilor-soldați nu s-a ajuns Încă la consens. Este vorba despre un tezaur uriaș, pe care supraviețuitorii arestărilor din ziua de vineri, 13 octombrie 1307, ar fi reușit să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ascundă de oamenii regelui Filip cel Frumos, Îngropându-l Într-un loc neștiut, pe care feluriți căutători de comori tot speră să-l scoată la iveală de vreo șapte secole. Legenda spune că, În ziua premergătoare vinerii fatale, din templul templier din Paris ar fi plecat În taină către portul La Rochelle trei căruțe Încărcate până la refuz și escortate sever de cincizeci de cavaleri. Misterioasa caravană a ajuns după câteva zile la destinație. În rada portului, aștepta gata de drum, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
taină către portul La Rochelle trei căruțe Încărcate până la refuz și escortate sever de cincizeci de cavaleri. Misterioasa caravană a ajuns după câteva zile la destinație. În rada portului, aștepta gata de drum, cu toate pânzele În vânt, flota Ordinului Templier care, așijderea În mare taină, a ridicat ancora, plecând către o țintă necunoscută. Nu cred că mai e cazul să precizez că, pentru cei care cred În existența tezaurului, acesta este momentul În care comoara Încărcată pe vas a pornit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cei care cred În existența tezaurului, acesta este momentul În care comoara Încărcată pe vas a pornit către un ascunziș ce poate fi situat oriunde pe suprafața sau În măruntaiele planetei. Căutările continuă... Subzistă și o altă variantă a secretului Templierilor: o taină, un mesaj, o informație fundamentală de natură să schimbe destinul omenirii. E vorba despre cuvintele pe care Isus i le-a șoptit de pe cruce lui Iosif din Arimateea când acesta s-a apropiat pentru a culege, În Potirul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
vor fi fiind acele cuvinte? Sau e vorba despre altceva, cum ar fi, de exemplu, secretul descoperit de Călugării Săraci ai lui Hristos În subteranele grajdurilor Templului lui Solomon de la Ierusalim unde au cerut să fie găzduiți? Faptul că decimarea Templierilor a fost săvârșită de Filip cel Frumos cu acceptul Papei Clement al V-lea (dar nu și la instigarea acestuia, cum vrea să creadă Dan Brown, ignorând nonșalant concluziile cercetătorilor) a generat un raționament simplu: membrii Ordinului au aflat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cum vrea să creadă Dan Brown, ignorând nonșalant concluziile cercetătorilor) a generat un raționament simplu: membrii Ordinului au aflat un lucru Îngrozitor, ceva cumplit, o informație mai mult decât periculoasă, de-a dreptul mortală pentru Biserica Catolică. De aici prigonirea Templierilor și cursa nebună, Întinsă pe veacuri Întregi, pentru intrarea În posesia secretului, indiferent că el s-a numit Sfântul Graal sau altfel. Ipoteza căsătoriei lui Isus și falsificarea adevărului privind stabilirea de către El a unei succesiuni feminine la conducerea viitoarei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
zicem - au o cu totul altă viziune asupra acestei organizații. În povestea comorii de la Rennes-le-Château, ale cărei reverberații târzii Îl inspiră (ca să nu mă exprim mai drastic) pe scriitorul american, se Întâlnesc ambele fațete ale nebulosului concept de „secret al Templierilor”: și dimensiunea lui materială (tezaur, comoară...), și aceea spirituală (taină subversivă a creștinătății, informație explozivă pentru Sfântul Scaun...). O dovadă - dintre multe altele posibile - a legăturii Codului lui Da Vinci cu episodul Rennes-le-Château: despre incendiara listă a Marilor Maeștri ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Cantoanelor dedicată subiectului comoară-restaurație-Stăreția Sionului. Mult mai interesant decât cartea este Însă un alt episod, consumat cam În aceeași perioadă. Elvețianul intră În legătură cu un coleg de breaslă francez (care, peste zece ani, va publica și el o carte despre tezaurul Templierilor) și Îi vinde nici mai mult, nici mai puțin decât șapte fotografii color ale comorii abatelui Saunière, aflată, după spusele sale, sub cheie, În seifurile unei bănci helvete. Jurnalistul francez intră În fibrilație, se grăbește să le publice În paginile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
procedează la oarece expediții nocturne prin cimitirul satului, unde efectuează săpături și cercetări În scopuri nu tocmai creștinești. În atare condiții, e lesne de Înțeles că slujnica-amantă ajunge și cea mai probabilă confidentă a stăpânului pe linie de comori, pergamente, templieri și alte mistere care Încep să-l Înconjoare pe preot Încă din timpul vieții. Cel puțin aceasta este convingerea pe care o Împărtășesc consătenii Împricinaților, fie ei contemporani cu aceștia sau numai urmași ai lor. Nu pot băga mâna-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
a preocupat În mod deosebit. Mi s-a părut că are mai puține tangențe cu istoria și mai multe cu o formă bizară de psihoză de masă cu conotații politice forțate... ceva În genul ăsta... - Să Înțeleg că activitatea Ordinului Templierilor „are mai puține tangențe cu istoria” - am Încheiat citatul...? - Nu asta am vrut să spun. M-au interesat, ba chiar m-au pasionat activitatea și destinul Templierilor de până la 1314, când ultimul Mare Maestru al Ordinului, al douăzeci și doilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cu conotații politice forțate... ceva În genul ăsta... - Să Înțeleg că activitatea Ordinului Templierilor „are mai puține tangențe cu istoria” - am Încheiat citatul...? - Nu asta am vrut să spun. M-au interesat, ba chiar m-au pasionat activitatea și destinul Templierilor de până la 1314, când ultimul Mare Maestru al Ordinului, al douăzeci și doilea, nobilul Jacques de Molay, a fost ars pe rug, consfințind cu jertfa sa desființarea de facto a confreriei (de jure, sentința fusese pronunțată cu doi ani Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cu jertfa sa desființarea de facto a confreriei (de jure, sentința fusese pronunțată cu doi ani Înainte). Până aici, chestiunea ține de istorie; de aici Începe mitul și, În privința lui, sunt oarecum mefient, recunosc. Ceea ce se Întâmplă Însă cu Ordinul Templierilor, mai ales În anii premergători arestării și masacrării lor, este nu numai extrem de captivant, ci, după părerea mea, și deosebit de important pentru viața politică și religioasă a popoarelor din bazinul Mării Mediterane. Am formulat o ipoteză referitoare la rolul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
după părerea mea, și deosebit de important pentru viața politică și religioasă a popoarelor din bazinul Mării Mediterane. Am formulat o ipoteză referitoare la rolul și dedesubturile unor evenimente istorice cu aparențe de accident, nu intru În detalii. Sfârșitul enigmatic al Templierilor reprezintă una dintre exemplificările de care mă folosesc pentru susținerea tezei - mă rog, să lăsăm, e o treabă mai specioasă... Altceva vroiam să vă Întreb: de unde aveți toate amănuntele privitoare la compatriotul nostru Corbu, al cărui nume... da, da... acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
prin dormitor. Tibet... India... Amazonia... Pirinei... Iar la sfârșit, aruncat neglijent, Kapala - orașul unde inițiații plasează capitala Sfântului Regat Shamballa, legendarul ținut subpământean În care s-ar fi adăpostit supraviețuitorii de pe Atlantida sau, după alți autori, ultimul refugiu al Cavalerilor Templieri, depozitul sacru al misterelor, al secretelor și al revelațiilor ce alcătuiesc tezaurul Înțelepciunii budiste, banca de date a tainicelor Învățături ale științelor oculte. Shambhala sau Agartha, tărâmul ascuns al celor nouăzeci și șase de regate Închipuind un lotus Înflorit peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
nu mi se pare satisfăcătoare. În acel studiu, căruia am Înțeles că-i datorez Împrejurarea de a mă afla aici (vrusesem să spun „plăcerea”, dar m-am abținut), mă ocupam de alte câteva situații asemănătoare - dispariția din istorie a cavalerilor templieri, asasinați În masă de către Filip cel Frumos, Între 1307 și 1314, ar fi un exemplu -, care cunosc un final la fel de inexplicabil și misterios ca viața și opera lui Alexandru cel Mare. Fiindcă se știe că, după moartea acestuia, succesorii săi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mai mult. Cert este că oamenii au penetrat vălurile ce acopereau miezul Marii Taine. Îți dai seama că, pe lângă ea, toate așa-zisele mistere care ne Înconjoară pălesc și cad În derizoriu. Ce importanță mai au, În atare condiții, tezaurul templierilor sau al catarilor, Sfântul Graal și chiar problema naturii divine ori terestre a lui Isus, În care Biserica Catolică are interese uriașe?! Ce semnificație mai au, prin comparație, proiectele francmasonice, protocoalele Sionului, mișcarea sinarhică, cei doisprezece maeștri ai Shamballei sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
controlul rațiunii. Dar cu atât mai periculoase. Mi-e greu să admit că istoria lumii, așa cum o cunoaștem, nu este altceva decât o mistificare a adevărului și că În spatele ei trebuie neapărat căutate, de fiecare dată mașinațiile Vaticanului, ale Cavalerilor, Templieri și ale urmașilor lor, ale masoneriei de felurite rituri, ale Stăreției Sionului și ale mai știu eu căror oculte etno-mondialiste. Dar, pe de altă parte, nici nu pot să uit că de ele se leagă pagini multe, Întunecate și sângeroase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
benefic? Era ceva rău În faptul că putea fi bine? Ce considerente cinice alimentau strangularea nemiloasă a Începuturilor de eră favorabilă oamenilor? Fiindcă, metodic, asta se petrecea, acum nu mai aveam nici o Îndoială. O să-ți dau un singur exemplu: uciderea templierilor și desființarea Ordinului Cavalerilor lui Hristos. Mă opresc la el din motive pe care o să le Înțelegi puțin mai târziu. Documentul aflat În arhivă avea aceeași configurație ca și precedentul: o introducere care reitera succint istoria de două secole a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
departe de tentațiile luxuriantului Orient. În ianuarie 1128, la Conciliul de la Troyes, Papa Honorius al II-lea recunoaște și consacră Ordinul Templului, ai cărui membri vor purta de acum mantia albă cu o cruce roșie. Mai-marele bisericii de la Roma acordă templierilor importante privilegii de ordin civic, economic și juridic. Sunt degrevați de servicii către regii și principii din țările lor de baștină, ca și de plata oricăror impozite sau dijme. În plus, dobândesc imunitate În fața instanțelor laice, neputând fi judecați decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
obligați de jurământul de sărăcie - trebuie s-o doneze, Împreună cu Întreaga avere, Ordinului. Către vistieria acestuia se Îndreaptă, de asemenea, uriașe donații În bani, proprietăți funciare, cetăți, biserici etc. provenind din toată Europa. În mai puțin de trei ani, numărul templierilor ajunge la câteva mii, iar bogăția lor sporește Într-un ritm galopant, atingând valori inimaginabile. După câteva decenii, cei cunoscuți cândva drept călugării-soldați nu mai sunt deja nici una, nici alta, și cu atât mai puțin săracii cavaleri ai lui Hristos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mai puțin săracii cavaleri ai lui Hristos. Devin latifundiari și bancheri capabili să-i crediteze inclusiv pe suveranii continentului, siliți să le recunoască și să le accepte neta superioritate În domeniul economico-financiar. Unul dintre monarhii care Împrumută sume considerabile de la templieri este, la Începutul veacului al XIV-lea, regele Franței, Filip cel Frumos. Aflat În imposibilitate de a-și plăti datoriile și covârșit de ură fata ce cei care, În urmă cu ani, Îl umiliseră, refuzându-i primirea În Ordin, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
refuzându-i primirea În Ordin, și despre care, acum, umblă vorba că se fac vinovați de pângărirea și sfidarea credinței, de crime și uneltiri Împotriva bisericii, Filip pune la cale unul dintre cele mai sângeroase masacre din istorie. Încalcă dreptul templierilor de a se supune exclusiv jurisdicției ecleziastice, forțează mâna Papei Clement al V-lea, determinându-l să accepte arestarea lor, și orchestrează, În noaptea de 12 spre 13 octombrie 1307, teribila operațiune care se soldează cu uciderea sau punerea sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]