1,062 matches
-
la timpul fenomenologic despre care vorbește Husserl, dat în două ipostaze, ca timp intern originar, curgere neoprită a actelor conștiinței, și ca timp obiectiv, adică șir de durate corespunzătoare obiectelor constituite de conștiința transcendentală, timpul judicativ reprezintă un fel de temporalitate originară, evidentă, constituită într-o corelativitate deplină cu judecata, așadar fără un aport al timpului subiectiv sau obiectiv în sens fenomenologic. Timpul judicativ pare a fi mai degrabă obiectiv, dar obiectivitatea sa ține de originea sa judicativă și de poziția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celor două rânduri de fapte, separate de noi în mod obișnuit: operațiile unei conștiințe și "obiectele" constituite de aceasta. Evident, unitatea în cauză are un sens temporal direct. De altfel, în construcția dovezii acestei teoreme, Kant formulează enunțuri clare privind temporalitatea unității fenomenale a celor două aspecte ale constituirii fenomenului și cunoștinței: în context, a "conștiinței simple", dar determinate empiric, și a lucrurilor exterioare, care sunt "exterioare" numai pentru că este acea conștiință (simplă ...), adică față de ea, în măsura în care participă, și ea și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a doua, de o analiză pregătitoare a conceptului de timp, asemănătoare, formal, cu aceea, tot pregătitoare, a ființei din analitica existențială a Dasein-ului; sau ar fi putut fi vorba chiar de o "analitică" propriu-zisă a timpului și o "dialectică" a temporalității. Totuși, problema legăturii dintre Dasein și temporalitate este tematizată în partea a doua a analiticii construite, din motive de explicitare a ființei Dasein-ului, dat fiind faptul că ființa, potrivit gândirii grecești pe care Heidegger o reconstituie, este timp, iar după
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptului de timp, asemănătoare, formal, cu aceea, tot pregătitoare, a ființei din analitica existențială a Dasein-ului; sau ar fi putut fi vorba chiar de o "analitică" propriu-zisă a timpului și o "dialectică" a temporalității. Totuși, problema legăturii dintre Dasein și temporalitate este tematizată în partea a doua a analiticii construite, din motive de explicitare a ființei Dasein-ului, dat fiind faptul că ființa, potrivit gândirii grecești pe care Heidegger o reconstituie, este timp, iar după gândirea heideggeriană Dasein-ul însuși este timp. O
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
omul însuși sau "existența" umană). Experimentul filosofic heideggerian reprezintă o ilustrare semnificativă pentru această ultimă idee. Dar nu trebuie uitat nici experimentul kantian al timpului ca formă a simțului intern și mai cu seamă cel despre schematismul timpului și despre "temporalitatea" apercepției sintetice originare. Și nici conceptul lui Bergson despre durată nu trebuie omis într-o evocare a ilustrărilor ideii că timpul este, în orizontul judicativului, termenul fundamental, cel care, în ultimă instanță, este tot una cu ființarea conștientă. Bineînțeles, este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul originar, a priori-ul transcendental al oricărei constituiri obiectuale, deși este curgere fără oprire și fără gol "subiectiv", constituie ("formează") el însuși totul, așadar și ceea ce ar putea fi o facultate sufletească. Fără îndoială, curgerea temporală originară, îngăduind alături temporalitatea obiectivă a duratelor temporale umplute, constituite obiectual ("obiectiv"), este în fiecare clipă o structură retențial-protențială, ceea ce ar deschide ambele temporalități (ca limitații care nu limitează, cu o formulă noiciană) și ceea ce ar face cu putință anumite "achiziții" de felul habitualităților
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formează") el însuși totul, așadar și ceea ce ar putea fi o facultate sufletească. Fără îndoială, curgerea temporală originară, îngăduind alături temporalitatea obiectivă a duratelor temporale umplute, constituite obiectual ("obiectiv"), este în fiecare clipă o structură retențial-protențială, ceea ce ar deschide ambele temporalități (ca limitații care nu limitează, cu o formulă noiciană) și ceea ce ar face cu putință anumite "achiziții" de felul habitualităților aristotelice (hexis). Dar "obiectivitatea" temporală a structurii retențial-protențiale nu este, cumva, susținătoare a timpului obiectiv? Și atunci, nu are și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceput nu doar ca veșnicie; de fapt, pentru a fi astfel conceput, trebuie să intervină o instanță care, ființial, are un rang ontologic superior, cum se întâmplă la Augustin: este vorba despre divin. Acest dincolo al timpului apare și ca temporalitate, la Heidegger, dar și aici cu condiția intervenției unei "instanțe" care susține, de fapt, tot ceea ce poate avea relevanță pentru timp: Dasein-ul; temporalitatea este, pentru acesta, însăși constituția sa ființială fundamentală. Prin introducerea acestui dincolo de timp este depășită aporia judicativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
superior, cum se întâmplă la Augustin: este vorba despre divin. Acest dincolo al timpului apare și ca temporalitate, la Heidegger, dar și aici cu condiția intervenției unei "instanțe" care susține, de fapt, tot ceea ce poate avea relevanță pentru timp: Dasein-ul; temporalitatea este, pentru acesta, însăși constituția sa ființială fundamentală. Prin introducerea acestui dincolo de timp este depășită aporia judicativă a reflexivității timpului, a raportării la sine a acestuia. Dar este salvat altceva, prin aceasta, în afara unei concepții despre timp care își are
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar și a științei, însă din alte motive a mitologiei, ideologiei, a tuturor ipostazelor discursului, și că deseori, în filosofie, "este" (interpretat ca "ființă", "ființare", "esență", "existență", "prezență", "efectivitate" etc.) și timpul (gândit ca timp pur și simplu, ori ca "temporalitate obiectivă", "timp originar" etc.) au ajuns la identitate, tocmai fiindcă acești termeni formează împreună aspectul aletic al judecății (și al judicativului), având, în acest orizont, funcții operațional-constitutive, dar și obiectuale. De la bun început am susținut că reducția judicativă a dictaturii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului poate fi luată ca dublă situare fenomenologică a timpului: ca act constitutiv (fiind identic judecății înseși) și ca obiect constituit, corelativ (ființarea în-ființată prin timporizare). Trecerea timpului în condiție de ființare, chiar dacă el este gândit ca timp originar sau temporalitate, iar ființarea în cauză, una privilegiată în privința faptului ei de a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un spor de înțelegere a timpului, ceea ce înseamnă că rosturile constitutive ale timporizării sunt în mod necesar legate de orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în vreo privință. De fapt, un asemenea spor nu poate fi întâlnit atâta vreme cât nu sunt depășite granițele dictaturii judicativului. Iar depășirea despre care vorbesc nu scoate la iveală, în privința timpului, altceva care este tot timp, ca timp originar, sau ca temporalitate, adică nu se sprijină pe "necesitatea" determinată prin reguli judicative de gândirea a fenomenului timp, ci pe aceeași hotărâre liberă care cu adevărat lasă să fie ceva așa cum este, adică provoacă survenirea fenomenului (timp, în acest caz). Timporizarea, chiar și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simpla ordine de succesiune a făpturilor lumii. Dacă omul este încadrat temporal, prin viața sa aflată în desfășurare neîncetată, atunci putem spune că avem de-a face cu intratemporalitatea. Un timp care primește acest sens poate fi reflexiv. La Heidegger, temporalitatea reprezintă constituția fundamentală a Dasein-ului, așa încât ea nu are sens de intratemporalitate; prin urmare, nu există o problemă ca atare legată de reflexivitatea temporală (care are sens numai prin recunoașterea unei diferențe de identitate între timp și om, ceea ce nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului, operațională în cazul oricărei constituiri obiectuale, pe seama fluxului conștiinței, al timpului imanent originar. Iar Heidegger, în analitica sa existențială, afirma răspicat că temporalitatea reprezintă constituția fundamentală, de ființă, a Dasein-ului și condiția de posibilitate pentru orice relaționare a acestuia cu cele aflate în "lume", cu cele supuse fenomenului de intratemporalitate; Dasein-ul deține o poziție privilegită în orizontul intratemporalității, toate cele ce ființează în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acceptată, este generatoare de constituții corupte, susține, de asemenea, Aristotel. Așadar, ideologia este un fapt (și produs) al unui om determinat într-un mod particular, sau, mai bine zis, închis, cu o însușire a sa care îl concentrează într-o temporalitate străină, într-o "lume" în care el are de-a face numai cu sinele său particular, așadar abstract. Fiind formă "finală" a dictaturii judicativului, ideologia poate fi luată și ca formă originară a acesteia, dar în sens hegelian, ca deschidere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
relația, acțiunea și posiunea, locul, timpul, ființa, deci, semnifică în tot atâtea moduri." Aristotel, Metafizica, Δ (V), 7, 1017 a; Ed. Vlăduțescu, p. 88. 223 "Constituția fundamentală a ființei Dasein-ului, așa cum se dezvăluie ea în urma analiticii ontologice a Dasein-ului, este temporalitatea. Interpretarea temporalității ne conduce la o înțelegere și o concepere mai radicală a timpului decât a fost posibil până acum în filosofie. Conceptul de timp, așa cum îl cunoaștem noi și așa cum a fost tratat în mod tradițional în filosofie, este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și posiunea, locul, timpul, ființa, deci, semnifică în tot atâtea moduri." Aristotel, Metafizica, Δ (V), 7, 1017 a; Ed. Vlăduțescu, p. 88. 223 "Constituția fundamentală a ființei Dasein-ului, așa cum se dezvăluie ea în urma analiticii ontologice a Dasein-ului, este temporalitatea. Interpretarea temporalității ne conduce la o înțelegere și o concepere mai radicală a timpului decât a fost posibil până acum în filosofie. Conceptul de timp, așa cum îl cunoaștem noi și așa cum a fost tratat în mod tradițional în filosofie, este doar un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la o înțelegere și o concepere mai radicală a timpului decât a fost posibil până acum în filosofie. Conceptul de timp, așa cum îl cunoaștem noi și așa cum a fost tratat în mod tradițional în filosofie, este doar un vlăstar al temporalității, aceasta din urmă fiind sensul originar al Dasein-ului. Dacă temporalitatea constituie sensul ființei Dasein-ului uman și dacă comprehensiunea ființei aparține constituției ființei Dasein-ului, atunci comprehensiunea ființei nu poate să fie posibilă decât pe temeiul temporalității. Astfel se conturează perspectiva unei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât a fost posibil până acum în filosofie. Conceptul de timp, așa cum îl cunoaștem noi și așa cum a fost tratat în mod tradițional în filosofie, este doar un vlăstar al temporalității, aceasta din urmă fiind sensul originar al Dasein-ului. Dacă temporalitatea constituie sensul ființei Dasein-ului uman și dacă comprehensiunea ființei aparține constituției ființei Dasein-ului, atunci comprehensiunea ființei nu poate să fie posibilă decât pe temeiul temporalității. Astfel se conturează perspectiva unei posibile confirmări a următoarei teze: orizontul care ne face să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este doar un vlăstar al temporalității, aceasta din urmă fiind sensul originar al Dasein-ului. Dacă temporalitatea constituie sensul ființei Dasein-ului uman și dacă comprehensiunea ființei aparține constituției ființei Dasein-ului, atunci comprehensiunea ființei nu poate să fie posibilă decât pe temeiul temporalității. Astfel se conturează perspectiva unei posibile confirmări a următoarei teze: orizontul care ne face să înțelegem ceva de felul ființei în genere este timpul." Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei: "Introducere", 4., p. 44. 224 "Dacă avem conceptele originare și primitive
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie să redescoperim de fapt ce anume duce la creerea legăturilor Între oamenii care formează o comunitate”72. Dacă noua realitate spațială este mult mai complexă decât permite geometria simplă a Iluminismului, referința temporală În schimbare este la fel de complicată. Dacă temporalitatea vechiului vis american este direcționată spre viitor, temporalitatea visului european, pe cale de apariție, combină toate cele trei segmente temporale - trecut, prezent și viitor - Într-o singură structură. Pentru americani, singura grijă reală era cum să-și Îmbunătățească situația făcând ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la creerea legăturilor Între oamenii care formează o comunitate”72. Dacă noua realitate spațială este mult mai complexă decât permite geometria simplă a Iluminismului, referința temporală În schimbare este la fel de complicată. Dacă temporalitatea vechiului vis american este direcționată spre viitor, temporalitatea visului european, pe cale de apariție, combină toate cele trei segmente temporale - trecut, prezent și viitor - Într-o singură structură. Pentru americani, singura grijă reală era cum să-și Îmbunătățească situația făcând ceva din viețile lor. Strădania pentru un viitor mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sinagoga ebraică și în noile creații muzicale ale căror fragmente le găsim în Noul Testament”; și un alt factor de care trebuie să ținem cont, în vederea restituirii elementelor speculative legate de tradiția liturgică muzicală creștină, este elaborarea unei concepții noi despre temporalitate; „Timpul muzical, fiind timp de rugăciune și de laudă cântată, devine ritmul interior al sufletului”. Puterea benefică a muzicii este reafirmată de Sf. Ioan Gură de Aur, iar „prin sintagma muzică gregoriană se înțelege monodia liturgiei creștine occidentale europene, ce
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
primele documente relative la liturgie, cât și în exegeza Sfintelor Scripturi, independentă de tradiția filozofică greco-romană. Un alt factor de care trebuie să ținem cont, în vederea reconstruirii elementelor speculative legate de tradiția liturgică-muzicală creștină, este elaborarea unei concepții noi despre temporalitate. Timpul muzical, fiind timp de rugăciune și de laudă cântată, devine ritmul interior al sufletului și este legat de o perspectivă escatologică situată între un principiu temporal, care are loc în istorie (istoria creației, istoria lui Israel, istoria lui Cristos
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Strategii și tehnici de intervenție 197 Difuzarea cunoștințelor în masa sistemelor sociale 197 Analiza obiectivelor și a problemelor 199 Evaluarea eficienței și a consecințelor laterale 202 Terapia directivă 203 Terapia nondirectivă 205 Bibliografie 212 2. FILOSOFIA ISTORIEI Capitolul 12. Dimensiunea temporalității în știință 221 Științele atemporale ale generalului 223 Științele atemporale ale individualului 225 Științele istorice - științe temporale ale unor obiecte individuale 227 Științele evoluției - științele temporale având ca obiect o clasă generală de fenomene 231 Capitolul 13. Funcțiile istoriei 236
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]