4,773 matches
-
să afișeze preocupare, să coopereze, să fie respectuos față de profesori și față de colegi, să fie ordonat, punctual și politicos. Chiar dacă aceste așteptări au puține legături cu obiectivele explicite ale școlii, îndeplinirea lor este esențială pentru o carieră școlară de succes. Teoreticienii marxiști au preluat ideea curriculumului ascuns, susținând faptul că prin acesta școala contribuie la reproducerea inegalităților sociale și la conservarea ordinii sociale dominate de clasa capitalistă. Bowles și Gintis (1976) au formulat principiul „corespondenței”, adică al paralelismului dintre organizarea școlii
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Legitimarea școlii ca instrument de generare a acestei forțe de muncă s-a materializat în Occident în doctrina funcționalismului tehnologic, iar țările comuniste, cuprinse și ele de febra modernizării și a industrializării, au integrat-o în sintagma „revoluție tehnico-științifică”. Aidoma teoreticienilor din școala capitalului uman (Becker, 1997; Denison, 1964), tehnofuncționaliștii concepeau școala ca investiție productivă. O consecință a economismului teoriilor lor este și egalitarismul conținut în ideea că lipsa egalității de șanse duce la irosirea resurselor societății. Reflectând optimismul acelei perioade
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
din școala capitalului uman (Becker, 1997; Denison, 1964), tehnofuncționaliștii concepeau școala ca investiție productivă. O consecință a economismului teoriilor lor este și egalitarismul conținut în ideea că lipsa egalității de șanse duce la irosirea resurselor societății. Reflectând optimismul acelei perioade, teoreticienii la care ne referim nu acordau mari șanse de supraviețuire inegalităților manifeste care persistau în fața școlii și în raporturile școlii cu sistemul stratificării sociale. Acestea erau calificate ca reziduale. Dezamăgirea provocată de eșecul evident al școlii în democratizarea societății a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ale familiei trebuie distribuite. Teoria, foarte simplă de altfel, cunoscută sub denumirea de „ipoteza diluării resurselor”, este că resursele absolute contează mai puțin decât numărul de membri de familie cărora trebuie să le fie împărțite acestora (Steelman, Powell, 1989, 1991). Teoreticienii școlii capitalului uman afirmaseră deja că numărul de copii este în relație inversă cu investiția în educația lor (Becker, 1997). Studiind deciziile privind investițiile în școlaritatea copiilor, Steelman și Powell obțin rezultate care confirmă importanța acestui aspect (1991) în SUA
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ceea ce semnifică, în mare măsură, acțiune pedagogică. Altfel spus, rezultatul școlar trece prin factori de natură culturală, fără a fi pe deplin determinat de aceștia, la rândul lor determinați de structura socială a unei anumite formațiuni sociale. Bourdieu și Bernstein, teoreticieni cu o largă influență în sociologia educației, vor face obiectul unei atenții speciale în această lucrare. Bibliografia în limba română, deși săracă și nu tocmai cea mai reprezentativă, este suficientă pentru a proiecta o imagine destul de clară despre teoriile și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
fac sunt vagi, generale și dificil de operaționalizat. Dacă ar putea fi totuși operaționalizate, procesul ar fi atât de laborios și costisitor în ceea ce privește timpul și banii, încât efectele ar fi discutabile. La aceste dificultăți se adaugă demonstrațiile făcute de diferiți teoreticieni, prin care se arată că eforturile de generare a unor algoritmi sau a unui instrumentar oarecare sunt sortite eșecului datorită chiar specificului domeniului. Argumentele acestor demonstrații nu trebuie ignorate, pentru că ele sunt principial justificate, ci trebuie folosite pentru a defini
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
deziderat a fost sesizat relativ devreme de Peter Drucker (1973). El a considerat că explicația pe care o oferă organizația ar trebui focalizată pe modul în care este perceput clientul, caracterizat prin aspirații, comportament sau valori. La ce întrebări consideră teoreticienii managementului strategic că trebuie să se răspundă prin declararea misiunii? Teoreticienii americani ai domeniului fixează câteva jaloane pe care le consideră esențiale pentru declararea misiunii. Abell (1980) propune o listă doar cu trei elemente: 1. nevoile consumatorului sau ce trebuie
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
a considerat că explicația pe care o oferă organizația ar trebui focalizată pe modul în care este perceput clientul, caracterizat prin aspirații, comportament sau valori. La ce întrebări consideră teoreticienii managementului strategic că trebuie să se răspundă prin declararea misiunii? Teoreticienii americani ai domeniului fixează câteva jaloane pe care le consideră esențiale pentru declararea misiunii. Abell (1980) propune o listă doar cu trei elemente: 1. nevoile consumatorului sau ce trebuie satisfăcut; 2. consumatorul sau cine trebuie satisfăcut; 3. tehnologia și funcțiile
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
care le consideră esențiale pentru declararea misiunii. Abell (1980) propune o listă doar cu trei elemente: 1. nevoile consumatorului sau ce trebuie satisfăcut; 2. consumatorul sau cine trebuie satisfăcut; 3. tehnologia și funcțiile îndeplinite sau cum trebuie satisfăcut consumatorul. Alți teoreticieni propun însă liste relativ lungi și mai elaborate, ceea ce ar putea constitui de facto un îndrumar de redactare din punctul de vedere al conținutului. Profesorul american Fred David (1989) susține că declararea misiunii ar trebui să conțină următoarele „componente” prin
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
și declara misiunea. Citirea unui eșantion aleator de astfel de declarații va sugera imediat faptul că ele au fost scrise sub presiunea unei condiționări formale și, în consecință, sunt confecționate fără a se apropia de punctele de interes recomandate de teoreticienii managementului. Dacă declararea misiunii se dovedește a fi un instrument managerial la modă, iar numărul utilizatorilor este în creștere chiar fără a fi dovedită cu claritate o contribuție de necontestat la succesul unei strategii, atunci este firesc să apară și
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
realizate în aceste industrii devin posibile și atractive economic. Producția de masă se localizează în țările asiatice, dintre care China, India, Bangladesh sau Vietnam sunt într-o creștere vizibilă în preferințele occidentale. Ultimele două decenii au generat discuții interesante între teoreticieni, dar cu reflecții rapide în practică, despre nivelurile de omogenitate ale subsistemelor discutate. Pentru o organizație oarecare, aceste niveluri sunt asociate ariei de interes. Operându-se cu aproximările asociate acestora, se obțin rezultate satisfăcătoare prin prisma raportului preț/calitate. Nivelul
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
face Porter referire, și delimitarea și definirea mediului înconjurător concurențial. Deși multe manuale ignoră sub diferite forme diferențierea acestui mediu, ea poate fi justificată nu numai de acest model și de conceptele discutate anterior, ci și de acceptarea de către numeroși teoreticieni a conceptelor înrudite - mediu intern și mediu înconjurător general. Odată atrasă atenția asupra problemelor de definire a acestuia, în abordarea practică a analizei se optează pentru definiția următoare: mediul înconjurător concurențial este vecinătatea imediată a organizației, constituită din acele elemente
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
tip economic. În primul caz, modelele se asociază în principal macroeconomiei, în timp ce în al doilea caz s-ar putea afirma că există o înrudire mai puternică cu microeconomia. Diferențierea poate fi sesizată chiar și la nivelul instrumentarului matematic utilizat de teoreticieni. Dacă se preferă o tratare managerială calitativă, adică o abordare relativ intuitivă, dar fără o fundamentare prea riguroasă, atunci diferențele se estompează. 4.1.2.Modelul Porter cu cinci „forțe”tc "4.1.2. Modelul Porter cu cinci „forțe”" Modelul
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
unei întreprinderi a fost relevată cu mult timp înainte de unul dintre părinții managementului, Henry Fayol (1916). De fapt, legătura dintre costuri și strategie a fost pusă în evidență, de mult timp și sub multiple forme, de mulți economiști sau alți teoreticieni ai managementului, dar și de practicieni. Cu decenii înainte de celebra carte, au existat în economia industrială abordări de interes privind costurile și comportamentul concurențial sau modul de structurare a firmei (vezi, în limba română, Stegăroiu, 2004). De exemplu, în jurul conceptului
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
performanța economică a firmelor și cultura organizațională de un anumit tip (Peters și Waterman, 1982) a fost luată în serios de către practicieni, fapt reflectat în tirajul enorm al cărții și în impactul asupra stilului lor de management, dar și de teoreticieni, care au declanșat numeroase studii empirice sistematice, focalizate pe această temă. Chiar dacă au existat și critici ai lucrării menționate, iar realitatea a arătat după un deceniu de la apariția cărții că multe dintre firmele de succes au dat faliment între timp
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
la momentul anterior contractării activitățile erau realizate în organizația respectivă, procesul de reorganizare este denumit externalizare. În cazul în care activitățile necesare produsului organizației sunt realizate de terți, aranjamentul este așa-zisul out-sourcing, mai cunoscut sub eticheta românească subcontractare. Unii teoreticieni actuali ai organizării - de exemplu, Stacey (1992) sau Peters (1988) - propun o modernizare a organizațiilor prin adoptarea preceptelor teoriei haosului. Copiind ideea oferită de natură sub forma modelelor entităților vii, ei sugerează că îmbunătățirea performanțelor este posibilă, dacă se acceptă
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
de îmbunătățire, prin comparație cu alte organizații similare, a anumitor parametri organizaționali. Forma structurii organizației la un moment dat va fi rezultatul a numeroși factori interni și externi interdependenți într-o relație particularizată pentru acea organizație (Wilson, 1992). Deși unii teoreticieni fac anumite recomandări de tip rețetă pentru realizarea structurilor organizaționale, totuși nu sunt dovedite decât corelații slabe între parametrii de performanță și cei de formă ai organizației. Practic, nu există decât rezolvări conjuncturale și o permanentă căutare a unei structuri
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
probabil, și ca pe unul revoluționar, bântuit și el ca mulți alții de „duhul restaurației”, ba chiar ca promovând arhetipul teoretic al revoluției-restaurație. 4. În mod nu chiar surprinzător, afirmația că Platon a fost un filozof politic, ba chiar un teoretician revoluționar, în sensul că urmărea sau dorea schimbarea efectivă a unor regimuri politice și înlocuirea lor cu regimurile teoretizate de el în Republica sau în Legile, deși și-a găsit și mulți apărători, a fost de destule ori contestată, și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în Legile, deși și-a găsit și mulți apărători, a fost de destule ori contestată, și nu de nume nesemnificative. Mai ales după ce Karl R. Popper a văzut în Platon părintele fondator al apărătorilor „societății închise” și, în particular, pe teoreticianul arhetipal al statului totalitar, alți interpreți, precum B.B. Levinson ori J.A. Elias au intervenit în dezbatere încercând să reducă semnificația „inserției în realitate” a teoriilor cu semnificație politică ale lui Platon. La noi, Constantin Noica a afirmat răspicat: „Un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trebuie să recupereze Ideea. Idee care de cele mai multe ori, așa cum se teme Platon, nici nu se poate plămădi în sufletul nostru decât renunțând la canoanele înghețate ale conceptului. E ușor de înțeles pentru ce Platon nu a fost niciodată un teoretician pur. Căci filosoful se justifică pe sine ca dascăl al cetății. „Son enseignement, à prédominance et orientation politiques, doit préparer au métier de législateur et a l’activité politique”. C. Exercițiul ideologic între cuvânt (logos) și imagine (eikôn) Competențele comunicative
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
explică prin faptul că amândoi au cunoscut în liceu, la filosofie, teoria asociaționistă susținută de filosofii empiriști (atunci H. Spencer în Anglia și H.Taine în Franța). Aceștia explicau dezvoltarea psihică prin asociații (legături stabilite între imagini, între idei). Primii teoreticieni ai învățării n-au făcut decât să caute o demonstrație experimentală a acestui fenomen. E. Thorndike a fost însă criticat destul de vehement de J. Watson, acesta reproșându-i utilizarea de termeni subiectivi („succes”, „plăcut-neplăcut”), cât și graba de a aplica
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ce ar putea să-i atragă pe elevi și să-i implice în mod personal. Unul dintre cele mai importante principii propuse de educația umanistă are în vedere faptul că cel mai mare impact asupra învățatului îl are relația profesor-elev. Teoreticienii behavioriști sunt preocupați de aranjarea cât mai eficientă a situației de învățare; cei cognitiviști, de felul în care elevii percep situația de învățare. Psihologii umaniști pun accentul pe maniera în care profesorul interacționează cu elevii, considerând că acest lucru determină
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
procesului activ de rezolvarea problemelor, dar mai ales în timpul somnului, fanteziilor și reveriilor sau în cazul intoxicațiilor cu droguri și al psihozelor. Elaborarea, procesul secundar, presupune reprelucrarea și transformarea conținutului proceselor primare prin gândire controlată conștient, orientată spre realitate. Alți teoreticieni (Kubie, 1958) au evidențiat că adevărata sursă a creativității este preconștientul, situat între realitatea conștientă și inconștientul cifrat, fiindcă, oricât de ambigue și instabile, ideile pot fi supuse interpretării. Spre deosebire de Freud, Kubie afirma că, în realitate, conflictele inconștiente influențează negativ
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
independența, spontaneitatea, autoacceptarea, asociate cu alte trăsături, suscită dorința individului de exploatare a propriului potențial. Rogers (1954) a precizat că tendința individului către actualizarea de sine este impulsionată de motivație și încurajată de un mediu favorizant, necritic. O serie de teoreticieni care s-au axat pe motivația creativității au promovat importanța motivației intrinsece (Amabile, 1983; Crutchfield, 1962; Golann, 1962), a nevoii de ordine (Barron, 1963), a nevoii de realizare (McClelland, Atkinson, Clark și Lowell, 1953) și a altor motivații. Amabile (1983
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
însemna confundarea unei părți cu întregul, ducând, în același timp, la incapacitatea de a elucida complet fenomenul, frustrându-i pe cei care nu aderă la disciplina ce oferă explicația lui. Considerăm că astfel s-a înfățișat inițial situația creativității. Recent, teoreticienii s-au axat pe dezvoltarea unor perspective pluridisciplinare pe care le vom dezbate în continuare. Perspective interacționiste asupra studiului creativității Numeroase lucrări despre creativitate din ultima perioadă pornesc de la prezumția că există mai mulți factori care trebuie să conveargă la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]