1,120 matches
-
să-și întrerupă activitatea profesională. O teză de doctorat, Anarhismul poetic, pe care o susține în primăvara anului 1931 sub conducerea lui Mihail Dragomirescu, este revăzută înainte de tipărire și completată cu puncte de vedere îndrăznețe, înnoitoare, care ieșeau din cadrul estetic teoretizat de mentorul său. Cartea, apărută în 1932 și premiată de Academia Română, semnată Const. I. Emilian, va provoca în cercurile literare discuții aprinse. Reprezentanții orientărilor avangardiste au protestat, nemulțumiți de observațiile critice avansate de C. și de situarea lor în tabloul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
să se ridice la rangul de clasă națională, să se constituie el însuși ca națiune" (Marx, 1958, p. 485). Marx și Engels ajung astfel la celebra formulă de compromis - care va fi ulterior oficializată de constructorii efectivi ai ordinii socio-politice teoretizată de aceștia, - național în formă, socialist în conținut: "Chiar dacă nu prin conținut, totuși prin formă, lupta proletariatului împotriva burgheziei este mai întâi o luptă națională" (Marx, 1958, p. 476). Doar după această etapă intermediară, a luptei de clasă în cadrele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de către glorioasa armată sovietică" (Roller, 1952, p. 694). Succesiunea de momente eliberatoare rusești aruncă din nou lumină asupra angrenajelor simbolice puse la lucru în procesul de construcție mitică a memoriei naționale. Observăm în plină funcțiune aceeași "lege a concentrării spațiale" teoretizată de M. Halbwachs, prin care evenimente disparate sunt așezate în aceeași locație geografică. De data aceasta avem de-a face cu o înșiruire de eliberări rusești ale Bucureștiului, ca prefigurări ale marii eliberări de la 23 august 1944, devenit momentul fondator
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de trupele Einsatzgruppen din cadrul Schutzstaffel (SS), sau gazate cu aceeași bestialitate tehnologică și apoi incinerate în crematoriile din rețeaua lagărelor de exterminare, nu au putut fi la fel de ușor eliminate din conștiința publică a societății germane post-naziste. Imediat după sfârșitul războiului, teoretizând din mijlocul ruinelor, Karl Jaspers (2000) [1947] a pus în discuție dificila chestiune a "vinovăție germane" pentru Război și Holocaust, distingând patru forme de vinovăție: a) vinovăția criminală, care revine indivizilor ce au încălcat legea (pe care Jaspers o înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Una din consecințele consacrării paradigmei constructiviste în gândirea sociologică a ultimei jumătăți de secol a constat în impunerea metaforei masonice în conceptualizarea diverselor fenomene sociale, înțelese acum drept "constructe". Fără îndoială, cea mai populară metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei - individuale și colective deopotrivă - a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca un edificiu zidit cu cărămizile trecutului. Aceasta a fost concurată de o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
opoziției/revoltei etc. (b) Principii, finalități și funcții ale comunicării interpersonale Tranzacțională, ireversibilă, relațională, contextuală, presupunând simetrie, asimetrie sau complementaritate (cf. Rovența-Frumușani, 2005, pp. 49-50; Ezechil, 2002, pp. 8-9 etc.), comunicarea interpersonală este guvernată de o serie de principii 8 teoretizate în literatura de specialitate și respectate, explicit sau implicit, intuitiv, în relaționarea interumană. De exemplu, principiul alternanței implică, atât pentru locutor, cât și pentru interlocutor, intrarea într-o disciplină a comunicării, într-un joc al asumării, recunoașterii, negocierii de roluri
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
trad. ns., Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005, p. 31). Orice situație de comunicare presupune interacțiune, relaționare locutor interlocutor, de aici și multiplele corelații/raporturi posibile între Stările Eului actualizate de fiecare persoană implicată într-un act comunicativ. Aceste raporturi au fost teoretizate în literatura de specialitate sub forma relațiilor de dominare, de egalitate și de dependență, ilustrate prin raporturile: Părinte Copil, Adult Adult, Copil Părinte. Acestea 23 pot fi asociate cu "pozițiile de viață", reflectând părerea locutorului despre sine, respectiv despre ceilalți
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
permite autorului să pună într-o nouă lumină evoluțiile sistemice din perioada ulterioară Războiului Rece. Mai mult, pe parcursul dezvoltării teoriei, Harrison face o serie de mișcări importante care îi permit să plaseze abordarea liberală în centrul oricărei încercări de a teoretiza sistemul internațional. Într-o primă etapă, el folosește dezbaterile din jurul neorealismului lui Waltz ca punct de plecare pentru dezvoltarea acestei teorii sistemice liberale. Contrar interpretărilor dominante, Harrison insistă că neorealismul ocolește raționalitatea bazându-se, în schimb, pe procesele reflexive asociate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
decât faze tranzitorii, iar logica lor se aseamănă, într-o anumită măsură, cu cea a sistemelor multipolare). Astfel definită, structura permite conceptualizarea politicii internaționale: deși își mențin autonomia, statele ocupă poziții specificabile unele în raport cu celelalte, iar interacțiunile lor pot fi teoretizate. Conceptul de structură permite diferențierea între schimbările la nivel de unitate și cele la nivel de sistem. În cazul acestora din urmă, unicul eșalon la care ele pot apărea este al treilea (polaritatea); primele două (anarhia, respectiv absența diferențierii funcționale
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
introdus de M. Weber (1964) și care este folosit pentru a fundamenta rolul dominant al organizațiilor În societățile moderne. Expansiunea organizațiilor nu poate fi astfel detașată de influența covârșitoare a conceptului de raționalitate În științele sociale. Capitalismul Însuși, așa cum este teoretizat de M. Weber, este asociat cu actorul rațional și „propovăduit” de știința economică ce Împărtășește aceleași asumpții ale raționalității. Organizațiile sunt coextensive unui mod de gândire raționalist și pragmatic a cărui Întruchipare tipică este știința economică. Începând cu deceniul al
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
aceea a măsurii În care controlul social informal, opus contractelor și instituțiilor formale, guvernează tranzacțiile În diadele antreprenoriale. Larson analizează un eșantion de relații diadice stabile ce constituie astfel de rețele Între organizații antreprenoriale. În același sens, Powell (1990) a teoretizat rețelele ca o formă distinctă de organizare, ce nu se confundă nici cu piețele, nici cu ierarhiile sau o combinație a acestora. Astfel, rețelele se bazează pe reciprocitate, colaborare, reputație, interdependență complementară și, mai ales, pe un climat informal de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
valorificând la maximum posibilitățile expresive ale limbii germane. În jurul anului 1770, când se afirma mișcarea Sturm und Drang, iar Goethe publica romanul Werther, se afirmă romantismul german. "Grupul de la Jena", constituit în jurul lui Fichte, devenea prima școală care încerca să teoretizeze un concept ce releva mai mult o atitudine, decât o teorie filosofică 339. Romantismul german devine expresia naționalismului latent, traumatizat de către ocupația franceză 340. Schimbul de generații privește spiritul tradiționalist de la Heinrich Heine până la frații Iacob și Wilhelm Grimm, care
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
are drept motto un citat din G. Călinescu: „Punctul de plecare al criticului și al istoricului literar este opera ca realitate artistică”. Chiar și titlul pare călinescian, amintind de conceptul de organicitate a literaturii române, pe care marele critic îl teoretiza. S. notează mai ambiguu: o „mișcare în direcția sintezei”. Ar fi o justificare a unirii într-un sumar miscelaneu a unor articole oarecum diferite și îndepărtate în timp, ilustrând „un orizont al conștiinței faptului estetic”, fie și prin limitarea investigației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
cît., p. 8. 50 Ibidem. 51 Exponenți ai curentului instituționalist. 52 Ioan Mircea Păscu, Nicolae Vintilă Sergiu, Teoria relațiilor internaționale, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Științe Politice, București, 2003-2004, p. 16. 53 Boulding Kenneth (1989) a teoretizat conceptul de putere; el vorbește despre hard power (ca fiind puterea de a comandă, a constrânge, a ordona, a impune) și soft power (ca fiind puterea de a induce/determina cooperarea, legitimitatea). Cf. acestuia hard power a fost mereu importantă
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
se ajunge Însă la tensiuni insuportabile și la construirea obsesională a salvării prin dispariție fizică. În aceeași măsură, se poate vorbi de un cod al onoarei și de un gentleman’s agreement pe care Drieu Îl face cu sine Însuși. Teoretizat cu o pedanterie uneori ridicolă, Întors pe toate fețele, pactul sinucigaș devine o deltă mistică ce migrează inconștient sentimentele. Filtru negru În fața invaziei negativității, acesta doar amână o sentință care fusese luată de la bun Început. Asaltat de incertitudinile, uimirile și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un paradox faptul că gînditori din toate timpurile și locurile au preferat să cerceteze valorile ideal-pozitive ale existenței umane binele, adevărul, frumosul etc. decît pe cele negative. O dată în plus, fariseismul pare a predomina în opțiunile umane: avem sentimentul că teoretizînd mai mult asupra valorilor pozitive ne apropiem și în realitate mai mult de ele. Să recunoaștem, însă, că nu am putea vorbi de bine decît prin contrapondere cu răul, de adevăr decît în opoziție cu minciuna, de frumos decît prin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este disipată de îndată ce recuperăm realitatea că unul dintre ele mai importante principii epistemologice aplicate nu doar în sfera științelor naturii, ci și în aceea a științelor socio-politice în lumea contemporană este cel al "încercărilor și erorilor", așa cum a fost acesta teoretizat de filosoful științei și teoreticianul politic liberal-conservator Karl Popper. Practic, fără a limita progresul cunoașterii, acest principiu indică posibilitatea identificării și înlăturării erorilor. În plan socio-politic, aplicarea sa creează condițiile de posibilitate pentru derularea "ingineriei sociale graduale", opusă rigidelor scheme
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
la nivelul imaginarului social și care, alături de mituri, legende, habitudini, tipare comportamentale și atitudinale , au rolul de a trasa un cadru normativ și acțional cu privire la stilul de funcționalitate al respectivei societăți 4. Dincolo de a fi un prim pas înspre a teoretiza o abordare normativă a ideologiei, definiția redată mai sus permite, în opinia mea, deschideri ulterioare către analiza empirică a modului în care ideologiile particulare au configurat, din modernitate și până în epoca noastră, diferite proiecte de schimbare socială. În acest sens
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
din perioada contemporană, deși liberalismul a suportat, între timp, numeroase avataruri. Tradiția filosofico-politică a avansat diverse seturi de argumente în favoarea principiilor acestei ideologii, încât astăzi putem distinge trei principale linii de gândire. Este vorba, mai întâi, despre doctrina drepturilor naturale, teoretizată în manieră clasică de John Locke și recunoscută în contemporaneitate în demersul teoretico-politic întreprins de Robert Nozick. Semnificația acestei linii de argumentare este aceea potrivit căreia ființele umane pot avea pretenții întemeiate cu privire la libertatea lor, în virtutea existenței unor drepturi fundamentale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Distincția de mai sus a fost pusă în evidență, pentru prima dată, de filosoful politic Benjamin Constant, într-un celebru discurs din 1819, a fost apoi redată într-o carte (Despre libertate la antici și la moderni, fiind preluată și teoretizată în secolul al XX-lea de către Isaiah Berlin, în eseul său intitulat " Două tipuri de libertate", din cartea Four Essays on Liberty (1969). Desigur, promovând principiul limitării sferei de intervenție a puterii de stat în viața oamenilor, ideologia liberală accentuează
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
că ea există În mare parte În domeniul teoretic cu puține legături cu ceea ce se Întâmplă În practică; cu toate acestea, este drept să considerăm că securitatea, asemenea majorității practicilor și proceselor, este mai bine conștientizată și Înțeleasă atunci când este teoretizată, atunci când practicile „de pe teren” sunt privite În perspectivă. Acesta este un exercițiu util atât analiștilor, care Încearcă să sublimeze mecanismul securității din realitatea relațiilor internaționale, cât și practicienilor care au nevoie să raționalizeze anumite alegeri pe care le fac În
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
globală (grand strategy). În același timp, În primele decenii ale secolului XX, trauma primului război mondial și suferințele generalizate ale războiului de uzură au condus la reformularea unor principii operaționale terestre. Britancii J.F.C. Fuller și Basil H. Liddell Hart au teoretizat o „strategie indirectă”1, metodă ce avea să fie adoptată, dezvoltată și practicată În special de ofițerii germani sub numele de Blitzkrieg („război fulger”). În aceeași perioadă, Giulio Douhet, Hugh Trenchard și Billy Mitchell formulează și primele principii ale strategiei
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
erau, dar acest lucru nu reprezintă o piedică în a sublinia faptul că acele configurații care corespund unei culturi sau unei societăți particulare nu sunt totuși de o arbitrarietate totală. Antropologul găsește acolo regularități și, comparându-le cu celelalte, poate teoretiza aceste elaborări diferite ale sensului. De exemplu, el poate regăsi la populația Samo din Burkina-Faso o nomenclatură a termenilor de rudenie identificată deja la indienii Omaha din America de Nord, sau poate compara diverse forme de regalitate care au existat în spațiu
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
socială și economică autarhică ce descuraja pătrunderea străinilor în sistemul comunitar și printr-o identificare puternică cu comunitatea. Așadar, o comunitate care, datorită caracterului ei închis la elemente materiale și culturale din afară, era extrem de apropiată de acel ideal tip teoretizat de Tonnies. 3. MODURI DE RAPORTARE LA COMUNITATE ÎN TĂLMĂCEL ȘI LUDOȘ Ideea că lumea întreagă ar putea fi o comunitate, un sat global (McLuhan) își are originea în analiza de rețea. Această paradigmă pornește așa cum am văzut de la ideea
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
septentrională. La finele secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX apar primele monografii de localități în zona cercetată, unele dintre aceste scrieri fiind și astăzi lucrări de referință 5. Interesul cercetătorilor pentru explorarea istoriei și culturii locale este teoretizat, în anii '30, în cadrul curentului mai larg denumit "localism creator", tributar criticului literar sibian Alexandru Dima, axat pe ideea recuperării și promovării valorilor locale autentice. Dacă în perioada dintre cele două războaie sursele documentare se cercetează pentru o cunoaștere cât
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]