1,117 matches
-
infinit, ținut la o ședință festivă la Academia Ștefan Gheorghiu, câteva fraze remarcabile. (Citez) Dezmembrarea unor state, divizarea arbitrară a unor popoare sunt prezentate, de asemenea, drept expresii ale unor necesități istorice, iar rezultatele unor asemenea situații artificial create sunt teoretizate și interpretate ca un proces firesc de formare a unor națiuni distincte. Și mai departe (citez din nou): Experiența istorică ne învață că dezmembrarea unor țări, fărâmițarea unor națiuni au reprezentat totdeauna o frână în calea dezvoltării sociale, au împiedicat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
clasic al criticului: naturalismul e acuzat că anulează prin întâmplător caracterul de generalitate al artei (Frumos, grațios, sublim), parnasianismul este respins, întrucât excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul” (Despre poezia descriptivă). F. utilizează noțiuni și definiții din Buffon, teoretizează asupra apropierii dintre pictură și poezie, dar și asupra armoniei imitative. Mereu limitat în aprecieri de dogma sa clasicistă (poeziile lui Nerval sunt „bizareriile minții sale bolnave”, Baudelaire nu este niciodată citat), emite uneori și observații interesante, cum ar fi
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
Umbrele nopții, înfățișând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părți constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc”; ele ilustrează o „literatură cu program”, teoretizată în diverse studii și articole, pe o linie oarecum protocronistă, „idee” perimată astăzi, dar de mare actualitate în anii ’70-’80. Scriitorul urmează și o altă filieră, ortodoxist-mistică și tradiționalistă, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
o politică este din ce În ce mai mare și nu poți identifica, În final, un actor a cărui influență să fi fost decisivă. Modelul lui Heclo este Însă parțial contestat. Richardson, Jordan, Walker, Marsh, Rhodes (apud Richardson, 1996) sunt de acord cu rețelele teoretizate de Heclo, dar, afirmă ei, acestea nu sunt unicele responsabile pentru elaborarea unei politici. Dacă ne limităm la rețele, neglijăm importanța unor instituții, precum Comisia sau Consiliul de Miniștri, care au dezvoltat interese proprii. Rețelele, conform autorilor menționați, răspund mai
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sunt Curtea Europeană de Justiție și Consiliul European, iar raționalitatea care stă În spatele unor astfel de decizii este politică sau legalistă. Deciziile luate la acest nivel sunt explicate cel mai bine prin intermediul macroteoriilor de tipul neorealismului și neofuncționalismului. Neorealismul 1, teoretizat de Kenneth Waltz În Theory of International Politics (1979), a fost aplicat la UE ca o teorie conform căreia guvernele naționale sunt „gardienii” tratatelor. Neofuncționalismul, foarte des comparat cu interguvernamentalismul 2, este o teorie nenormativă care s-a fundamentat pe
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
fie Împărțite În trei categorii și, În funcție de fiecare În parte, să apelăm la alte teorii deja existente, pentru a putea Înțelege respectivele procese. 1.3. Modelul agregării preferințelor și modelul transformării preferințelor Eberlein și Kerwer (2002) Împart Încercările de a teoretiza modul de guvernare european În două mari categorii: cele care consideră că procesul de luare a deciziei constă Într-o agregare a preferințelor și cele care consideră că avem de-a face cu o transformare a preferințelor. Teoriile de agregare
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de identitate normativă colectivă, care confunda voit identitatea de sex cu cea de gen, acordă drepturi formale femeilor, dar exclude identitatea de gen, ignorând feminismul politic al valului al doilea sau cel al politicilor valului al treilea. Politologii feminiști au teoretizat atât feminismul socialist, cât și pe cel marxist (M. Miroiu, 2004), marcând deosebirile dintre cele două doctrine: În timp ce prima are ca scop anularea inegalității sociale, a doua se fundamentează politic prin conceptul de revoluție proletară, având ca scop reconfigurarea relațiilor
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
școală în teoria și practica versificației. Este evidentă influența formalismului macedonskian în numeroasele exerciții de versificație apărute în paginile D.: dactili (I. C. Săvescu), sextine (B. Florescu), anapeste (M. Demetriade), sonet dublu (M. Demetriade), sonet răsturnat (Z. Stoican). Aici B. Florescu teoretizează asupra sonetului și amestecului ritmurilor și, alături de M. Demetriade, experimentează poemul în proză. Pe lângă anecdotele versificate ale Anei Ciupagea și stanțele de album ale Elisabetei M. Z. Ionescu sau vetustele reluări pe teme clasice ale lui B. Florescu, revista a
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
realistă cît și de poezia romantică, expresia astfel formulată tinde spre autarhie. Acel ceva a cărei expresie este rămîne mereu un ceva, o ființă, niciodată ipostaziată pentru că neîntruchipabilă. Aceasta este celebrarea poeticii expresivității, pe care Jacques Rancière continuă să o teoretizeze cu tot mai multă Încăpățînare, pînă În finalul volumului, pentru ca să se Înțeleagă bine care este contradicția internă majoră a literaturii, cea dintre „forma necesară și conținutul indiferent” sau, altfel spus, și adus Într-un registru lingvistic, a arbitrariului stilului. Un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pasiunile și să Încălzească numai mințile: muzica, pictura și arhitectura fac același lucru: alături de romane impersonale, de teorii de ansamblu, cresc În jurul orașelor „marile ansamble” de blocuri, care dau depresii specifice, mobilierul e cubist, simplu, minimalist. Muzica devine tehnicistă, muzicienii teoretizează - vezi cazul dirijorului și compozitorului Pierre Boulez. Există, la sfîrșitul anilor 1970 - dincolo de mari scriitori neînregimentați ca Marguerite Yourcenar, Michel Tournier, Julien Gracq sau Romain Gary, apoi Patrick Modiano și Jean-Marie Gustave Le Clézio - semne că tranziția palinodică și ablutivă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
beckettiană, dar cu lecția ei Învățată, la adăpost de inocența vechii litertaturi romantice, ea continuă totuși să exprime modestie. Nu se mai smerește, dar Încarcă să se impună tocmai prin mimalismul ei, să-și impună personajele ca mini-eroi. Vidul social teoretizat de Lipovetsky a fost, În lipsă de altceva, tematizat el Însuși În operele „literaturii de apartament”, iar romanele „temperaturii de 20ș” au apărut pentru a inaugura un alt drum pe care literatura apuca după ce Noul roman nu atît eșuase, cît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unite cu sentimentul dezolant al provizoratului alcătuiesc structura psihologică a prozei lui. POMPILIU CONSTANTINESCU Anton Holban a fost un „analist”, în înțelesul cel mai propriu al cuvântului. [...] Ca și alți autori din generația sa, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Anton Holban teoretizează ideea literaturii nude, simplă înregistrare a trăirii unor „experiențe” sufletești. Romanul se confundă cu jurnalul intim și-și descoperă substanța nu în creația epică (talentul e considerat o prejudecată), ci în capacitatea de a fixa cât mai exact și cât
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
și caracterul animalelor, de fisionomie s-au ocupat Rubens, Leonardo da Vinci, dar mai ales Charles Le Brun, care creează și sisteme de măsurare pentru a-și demonstra teoria. Prin poziția înaltă ce o avea la Curtea Franței, acesta a teoretizat o caracteriologie uman-animalică, bazată pe virtuți și defecte, care să orienteze suveranul în alegerea sfetnicilor. E interesant că presupusa asemănare cu animalele nu a sugerat doar o caracteriologie temperamentală, ci una a calităților morale. Către sfârșitul secolul al XVIII-lea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nemaisfiindu-se să și-i atribuie. Nu au apărut însă doctrine importante centrate pe persoana umană. Preocupările intelectualilor vizau dezvoltarea științei, istoriei și politicii statelor naționale. În cadrul Romantismului s-a acordat atenție persoanelor de excepție, geniului - pe care l-a teoretizat tot Kant (1981Ă în cea de-a treia Critică, personalității creatoare, în artă și istorie. Inspirația acestora a fost, la un moment dat, considerată de sorginte divină - la fel ca în vremea lui Platon - dar, uneori și demonică. Vremea romantismului
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu cele etice, economice, politice, spirituale și chiar psihologice ale conceptului de „persoană”. Programele economice nu se mai sustrag pespectivei personaliste, tocmai ca o contrapondere față de accentul pus de unele doctrine pe macroeconomie și în raport cu cinismul în afaceri practicat și teoretizat de anumite grupuri de acțiune. 1.10. Sensul larg al noțiunii de persoană Noțiunea de „persoană” are, desigur, și un înțeles psihologic specific uman care va fi comentat în continuare, dar el nu se reduce la universul psihologiei. În secolul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
să nu furi, etc. Actul uman reprobabil este un aspect diferit de caracteristicile de fond ale unui individ prin care el e caracterizabil temperamental, și la fel faptul de a fi curajos, bun, înțelept, blând, generos. Această problemă a fost teoretizată în lumea Greciei antice, după revoluția de atitudine marcată de SOCRATE prin teoria virtuților a lui ARISTOTEL. Virtuțile exprimau o atitudine și un comportament de dorit, autocontrolat, în cadrul căruia se ține buna măsură între extreme. Astfel ar fi curajul, între
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și personalitatea umană a poetului, dar privirea rămâne permanent ațintită asupra operei eminesciene. Sunt studiate cum nu se poate mai minuțios arta imaginii și mai cu seamă arta cuvântului, mergând până la fonetism, căruia i se atribuie valențe simbolice. Imaginarul eminescian - teoretizează C., fără evitarea sofisticii - exclude structural pesimismul, prin „dinamica” lui, prin direcția „axei imaginilor”. Această „axă” ar fi mereu ascensională, „chiar și în cele mai sumbre contexte”. Aserțiunea este doar parțial validată de texte. În ceea ce privește fonetismul, în tentativa de a
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
predilect al literaturii sale, cel dobrogean, văzut încă de pe acum ca o alternativă la dimensiunile existențiale „mioritice”, definite de Lucian Blaga, și chiar ca o subdiviziune particulară a specificității „bărăganice”, ilustrată de scriitori ca A. I. Odobescu și Panait Istrati și teoretizată de un eseist ca Vasile Băncilă. Există în piesa lui C. o chemare a necunoscutului, o neurastenie a stepei presimțind marea, o salvare purificatoare prin moarte din mlaștina vieții, adevărată obsesie a dramaturgului ce vrea să sugereze eliberarea continuă, până la
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
a gustului public și, în același timp, expresia unei conștiințe de sine” (Eugen Simion), E. Lovinescu s-a dovedit a fi un fidel și un constructiv receptor al acelui saeculum, al unui „spirit al veacului” său, pe care l-a teoretizat ca pe un element constitutiv al operei de valoare. În cazul c.l. pe care E. Lovinescu l-a condus, instituția se confundă, într-un anumit sens, cu locuința amfitrionului, devotat întru totul vocației sale literare (la orele cinci ale
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
și formație, Rabelais, L. Sterne, G. Flaubert, A. France. Farmecul lui Creangă i se pare inanalizabil, ca și farmecul poeziei eminesciene: „Singura metodă de convingere a criticului rămâne izolarea locurilor mai caracteristice și citarea lor”, procedeu pe care autorul îl teoretiza încă de la începuturile carierei. C. și-a fundamentat ideile teoretice care l-au călăuzit în biografiile consacrate lui Eminescu și Creangă și, mai cu seamă, în Istoria literaturii române..., în volumul Principii de estetică și în prelegerea Istoria literară ca
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
când și-a compromis o parte a operei și a biografiei prin concesii făcute „esteticii” proletcultiste și regimului comunist. Cartea nunții e un roman-exercițiu programatic, în care autorul își manifestă (polemic față de tradiționalism) opțiunea pentru citadin, pe care o va teoretiza adeseori. Eroii fac automobilism, asistă la meciuri de box, se duc la cinematograf, frecventează baruri de noapte. Scrierea nu are densitate epică și nu relevă psihologii de un contur mai accentuat. Ceea ce domină este caracterul poematic, chiar atunci când se încearcă
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Istoriilor lui Herodot. Are studii în domeniul retoricii literare, al poeticii și esteticii antice, medievale și moderne. Urmărește problema imitației creative (tractatio) în cadrul școlilor retoricii antice, precum și diferitele faze ale imitației propriu-zise de la copierea servilă la emulația cu modelele tradiționale. Teoretizează modalitățile de manipulare ale unor atare modele în sensul manierismului literar și în sens politic. A scris și despre anumiți autori antici, medievali, neolatini, priviți sub raportul calității lor retorice sau poetice, al relației cu modelele urmate. SCRIERI: Eroi politici
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
acestuia P. Pavlov. Ceea ce poate explica numărul mare de convergențe dintre conexionism și reflexologie, precum și evoluția similară a psihologiei în America și Rusia de-a lungul secolului XX. Thorndike pare să fi pornit de la observații simple pe care le-a teoretizat prea pripit. I-au fost suficienți puii unei pisici de casă pe care îi așezase într-o cutie. Puii încercau să scape din cutie și, întâmplător, unii au reușit să desfacă lacătul; eliberarea din cușcă era rezultatul dorit și puiul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
unei discipline de sine stătătoare și care se numește psihogenealogie, apărută acum aproximativ patru decenii și care cumulează atât virtuți de diagnoză, cât și de psihoterapie. Printre pionerii acestei prețioase orientări menționăm pe I. Böszörmenyi-Nagy (apud Mitrofan, Stoica, 2005), care teoretizează conceptual de „loialitate familială invizibilă”(mecanismul prin care un membru al familiei se identifică inconștient cu unul dintre antecesorii săi care a murit tragic), A. Ancelin Schutzenberger (1978), care decelează prezența unui „sindrom aniversar”, conform căruia, pe filieră transgenerațională, la
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ai rezilienței, așa cum apar în urma unor cercetări. încercăm să nu pierdem din vedere ideea diferențelor care există, cu toate că acestea sunt mai puțin studiate până acum. Reziliența, adesea utilizată ca substitut al conceptului de factori de protecție, a fost cercetată și teoretizată în legătură cu evenimentele traumatice ale vieții, evenimente adverse unei dezvoltări sănătoase a individului. Astfel de evenimente erau studiate datorită potențialului lor de a conduce la apariția unor manifestări de tipul stresului posttraumatic sau al unei varietăți de manifestări psihopatologice, de tipul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]