1,088 matches
-
și nu ca un sistem rigid de idei, căruia trebuie să-i subscrie autorii, pare a fi o accepțiune mult mai profitabilă, pentru că "postmodernismul este o stare de spirit a culturii contemporane, și el nu poate fi redus nici la teoretizările din lucrarea lui Jean-François Lyotard și nici la oricare alt autor, ci se regăsește într-o anumită tonalitate dominantă a discursivității contemporane, preocupată firește de marile mutații spirituale ale sfârșitului de mileniu"331 (s. a.). Modul de scriere și tehnicile discursive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în concepția lui Derrida, discursul se reflectă și se investighează pe sine ca discurs și doar intertextualitatea mai poate crea sensul, prin intermediul relațiilor dintre texte. Intertextul sau colajul sunt experimente care au deja vechime în teoria și practica discursivă, iar teoretizarea simulacrelor și simulării vine să se așeze în spațiul defectuos dintre lume și scriitură. Descoperirea "structurilor" discursive de profunzime prin care Baudrillard introduce sau subscrie acestor idei va fi un alt obiectiv al secțiunii următoare. Dacă scriitura actuală se vrea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dominată de producție, progres și consum. De altfel, suntem avertizați de către majoritatea criticilor importanți ai lui Baudrillard că ar fi o mare eroare să lecturăm, de pildă, Le système des Objets în termenii postmodernismului lucrarea rămâne o sursă importantă pentru teoretizarea mai târzie a unei interesante relații inversate dintre subiect și obiect 342, dar, în sine, descrie lumea modernă subsumată sistemului de consum în masă, ce a condus la o largă proliferare a bunurilor și serviciilor. Așa cum majoritatea filosofilor postmoderni și-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dat de prezența obsesiv-constantă în interiorul discursului publicitar a "celui mai frumos obiect de consum" corpul, asociat cu aproape orice lucru la care se face reclamă, într-un "erotism funcțional" la care Baudrillard va reveni și în lucrările anterioare, continuându-i teoretizarea. Astfel, publicitatea devine ea însăși obiect de consum, semnele publicitare fiind considerate "legende", în sensul în care prima activitate pe care o solicită este aceea a lecturii, și apoi a interpretării. Publicitatea reprezintă atât un obiect despre obiecte, dar și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceperii ierarhiei bunurilor și a valorilor este unul posibil, se pare că totuși el nu aparține prezentului, ci unui viitor încă îndepărtat. Aceste reflecții sunt concordante cu ideile baudrillardiene despre consum, dispuse diferit în etapele scriiturii sale. Dacă putem introduce teoretizările despre consum din scrierile sale timpurii ca acoperind faza a doua a consumului descrisă de Lipovetsky, abordările din textele sale de după 1980 corespund descrierii fazei a treia a consumului. La fel cum mitul consumului are, după cum remarca Baudrillard, un discurs
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de obicei pe Baudrillard sub semnul unui nihilism apocaliptic, care nu oferă nici o speranță pentru ceea ce s-ar numi "reinventarea" realului. 5.2. Succesiunea simulacrelor 5.2.1. Sfârșitul mitului originii Conceptul de hiperrealitate nu poate fi înțeles în lipsa unei teoretizări a simulacrelor, mai ales că de cele mai multe ori a fost asimilat ultimului stadiu al acestora, acolo unde își găsește întreaga semnificație de imagine fără referință, produsă în absența originalului. În "L'ordre des simulacres", Baudrillard prezintă procesul complex prin care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind una majoră. 6.3. Seducție și retorică Întrebarea care ne preocupă în acest moment este: poate reprezenta seducția un procedeu retoric, alături de cele recunoscute în mod general? Pentru a găsi răspunsul la această interogație, am investigat o serie de teoretizări pe care un număr important de autori le-au realizat în acest sens. În general, analiza termenului de seducție s-a dovedit mereu pusă în relaționări complexe cu alte concepte de maximă generalitate și importanță, precum argumentare, persuadare, convingere, minciună
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
declarat omor simbolic din câmpul ideilor, îi corespunde, ca strategie de deturnare a clasicului punct de vedere, acțiunea termenului de seducție, care, așa cum s-a observat, are un spectru larg, de la cel strict discursiv, la cel social, politic sau mediatic. Teoretizarea seducției ca pe o variantă radicală a respingerii sistemului și a categoriilor vine în sprijinul teoriilor care susțineau existența, la Baudrillard, a unei rupturi radicale cu modernismul. Construcția propriului discurs în jurul temelor simulacrului, hiperrealității, seducției, subiectului fractal, i-a dat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei examinări critice a sistemului actual de gândire și a ideii de centru în sine. În acest context, jocul devine singura "regulă", iar deplasarea către problematica limbajului, vizibilă în foarte multe domenii, conduce la o serie de consecințe importante și teoretizări noi: "este momentul în care limbajul invadează câmpul problematic universal; momentul în care, în lipsa unui centru și a unei origini, totul devine discurs (...), altfel spus, sistem în care semnificatul central, fie el originar sau transcendental, nu este niciodată absolut prezent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
memorii, articole, interviuri), precum și a îmbinării diverselor stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) procură alte elemente care să susțină rizomatica scriitură baudrillardiană, precum și curiozitatea de a cerceta diverse teme și domenii: "alegerea formelor neortodoxe de scriitură, întrețeserea dintre teoretizare și jurnale de călătorie, aforisme și însemnări din jurnal, confesiuni și modelări cibernetice abstracte prezintă o provocare adusă formelor convenționale de cercetare, metodologie și scriitură"569. De aici trebuie extrasă drept cheie a înțelegerii operei sale postularea fundamentală a polemos-ului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abordării. Baudrillard rămâne vulnerabil în multe dintre justificările aduse teoriilor sale, dar partea pozitivă pe care o aduce se găsește în alt topos, și anume acela al provocării pe care o lansează prin modul său de a concepe teoria și teoretizarea lucrurilor. De altfel, respingerea corespondenței dintre realitate și descrierile sale teoretice i-a adus concepției lui Baudrillard calificativul de "anti-program", iar Barry Sandywell consideră chiar că acesta ia forma unei ""puneri între paranteze" epistemologice radicale, care în mod sigur dobândește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Polivalența postmodernismului se dezvăluie încă de la primele încercări de încartiruire teoretică, însăși problema periodizării deschizând multiple căi de interpretare (ca perioadă, stil, metodă, epocă etc.), una dintre cele mai importante probleme pe care o pune în discuție fiind aceea a teoretizării contemporaneității și a tratării trecutului în interiorul său. Aprofundarea postmodernismului în termeni filosofici a deschis spinoasa problematică a delimitărilor dintre poststructuralism și postmodernism, mai ales că unii teoreticieni sunt asumați în mod egal de către ambele curente (precum Barthes sau Derrida). Subscriind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doar un exemplu al complicatelor perspective și presupoziții implicate de aceste delimitări. Accentul diferit pus pe prefixul "post-" trimite la orientări diferite ale interpretării, astfel încât un istoric al receptării acestuia ne-a evidențiat un set important de direcții ale analizei. Teoretizările întreprinse în acest sens de Bell, Lyotard, Virilio, Culler etc. au reprezentat surse valoroase de orientare discursivă și sistematizare. Prin urmare, alegerea dintre postMODERNism și POSTmodernISM indică încă o parte consistentă a evaluării acestuia, "cearta" dintre moderni și postmoderni fiind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cel al scriiturii înseși, care este în sine un exemplu de abordare postmodernă a limbajului, referinței, semnificației etc. Pentru lucrările timpurii ale lui Baudrillard, semnificative sunt subiecte precum societatea de consum, lumea obiectelor, schimbul simbolic, cotidianul etc., iar apropierile dintre teoretizarea lor și cele oferite de Marx, Debord, Lipovetsky, Lefebvre sunt sugestive. Pentru lucrările mai târzii, decupajul prezentat s-a centrat în special pe conceptele și temele care țin de filosofia postmodernă (hiperrealitate, simulare, seducție, strategie fatală etc.) și pe discutarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
jocurilor verbale (care este o obiecție ce nu a fost adresată doar filosofilor postmoderni), postmodernismul a ridicat un număr semnificativ de întrebări și a pus sub semnul îndoielii și criticii radicale multe dintre presupozițiile unor moduri de gândire și de teoretizare. Mai mult decât atât, deși au trecut câteva decenii bune de când a cunoscut momentul de explozie ideatică, postmodernismul continuă să suscite interesul și astfel, la fel ca vechile tipuri de filosofii, începe să se solidifice într-un corpus din ce în ce mai închegat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de idei și concepte. La fel ca Andreas Huyssen, cred că indiferent de ce parte a discuției ne situăm, cunoașterea premiselor postmodernismului devine o necesitate, din moment ce în sectoare importante ale culturii modificările la nivelul sensibilității, practicilor discursive, experiențelor și propunerilor de teoretizare și-au instituit deja existența și continuă să și-o ateste progresiv. Iar caracterul contradictoriu al acestui fenomen a mai produs un paradox: în pofida eforturilor deconstructive și a radicalismului, metanarațiunile și unele idei cu valoare de fundament continuă să reapară
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în marginea temelor de factură postmodernă, interpretând în mod critic sau chiar îmbrățișând acest curent. 95 Cf. Mihaela Constantinescu, op. cit., p. 25. 96 Anthony Giddens, Consecințele modernității, trad. de Sanda Berce, Editura Univers, București, 2000, p. 153. 97 De menționat teoretizarea a două tipuri de modernități: o modernitate a civilizației burgheze, caracterizată de idealurile de progres, utilitate și raționalitate, precum și o modernitate estetică, care în literatură îl are drept exponent pe Baudelaire. 98 Ibidem, p. 9. 99 Jean Baudrillard, "Modernité", în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
această luare de poziție destul de exagerată, având în vedere că Baudrillard a folosit chiar în lucrările ulterioare termenul de postmodernism, dezvoltându-l constant, poziția lor fiind aceea de a explica distanțarea lui Baudrillard din unele interviuri mai ales față de unele teoretizări cu care acesta nu se identifica, dar în nici un caz cu postmodernismul în genere. 174 Steven Best, Douglas Kellner, The Postmodern Turn, p. 26. 175 Mircea Martin, "O sinteză epocală, postfață la ediția din 1995", în Matei Călinescu, Cinci fețe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
p. 246. 383 Ibidem, p. 235. 384 Roger Silverstone, Televiziunea în viața cotidiană, trad. de Claudia Morar, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 149. Comparând teoriile asupra consumului oferite de Baudrillard și Bourdieu, Silverstone se dovedește a fi mai apropiat de teoretizarea lui Bourdieu, pentru care consumul este definit ca un limbaj ce creează posibilitatea comunicării, decât de perspectiva baudrillardiană, care prezintă un fenomen al consumului excesiv și de necontrolat. 385 Jean Baudrillard, Simulacres et simulation, Galilée, Paris, 1981, p. 116. 386
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
O a doua valoare (ca perspectivă, metodă etc.), nu mai puțin clasică, reinterpretabilă, la fel, în sens actual românesc, este ideea de sinteză. și aceasta în plină epocă de cunoaștere strict specializată, parcelată, fragmentată. De unde, orientarea spre generalizarea necesară, spre teoretizare, globalizare, tendință considerată în Occident ca depășită, perimată, un semn sigur de amatorism și diletantism. Sinteză deci pe toate planurile. Inclusiv sau mai ales, în foarte multe cazuri între referințele străine și românești. În politologie, filozofie, teoria literaturii etc. unde
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
prin imagini artistice; este un poet de o uluitoare simplitate, un poet de o impresionantă vigoare». Trei afirmații care constituie tot atâtea exagerări, pe care, de altfel, Însuși Eugen Campus va avea grijă să le bemolizeze simțitor atunci când, părăsind terenul teoretizărilor și al aprecierilor gratuite, va analiza câteva din poemele lui Baconsky. Poetul care gândește va deveni poetul care raționează formalist (În Fabulă din lumea coniferelor), uluitoarea simplitate și impresionanta vigoare, Își vor lepăda calificativele, și cronicarul, În fața exemplelor citate În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
istoriei mici” - a intrat de foarte puțin timp în sfera de preocupare a cercetătorilor din România. Cel puțin în domeniul istoric, „urmele” bibliografice ale conceptului nu depășesc granița temporală a ultimelor dou) decenii. Lucrările consultate degajă o vădită dificultate în ceea ce privește teoretizarea problematicii în discuție, dar și o anumită ambiguitate a țintelor finale, o neclaritate a obiectului cercetării. De fapt, istoriografia românească a preluat aceste dileme din spațiul intelectual al Europei occidentale, acolo unde dezbaterile privind limpezirea cadrului teoretic - inițiate, în cadrul curentului
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
acele libertăți și acel acces ar fi devenit realități. De aici s-a născut, în această clasă, un curent împotriva "relelor" politice, rezultate din noua stare de lucruri. Să se observe bine: un curent împotriva relelor politice, și nu economice! Teoretizarea cea mai conștientă a acestui curent s-a numit junimism. La acest curent s-au alipit câțiva mandarini ai păturii intelectuale, câțiva aristocrați ai profesiunilor liberale, dintre care cel mai însemnat a fost dl Maiorescu. Dacă dl P. P. Carp
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dintre patruzecioptiști, împotriva lui C. A. Rosetti. aceasta rezultă nu din "Împărat și proletar", cum au voit unii, căci "socialismul" din prima parte a acestei poezii are acolo numai rolul de piesă de sprijin pentru partea a doua, care e teoretizarea pesimismului. Socialismul lui Eminescu, manifestat în poezii, și, firește, sentimental, cel mult în "Viața", apare în proza lui sporadic ca, de pildă, când, vorbind de suferințele lucrătoarelor de la Regie (în "Viața" e vorba de lucrătoarele cusătorese), scrie că: "chestiunea socială
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aveau să alcătuiască viitorul patriei române -, elementul acela era subjugat unei clase care îl înăbușa. Și dorința spiritelor luminate de a scoate la iveală, de a pune în valoare tot ce putea da acest element își găsea o justificare, o teoretizare, o stea conducătoare, în acele concepții răspândite de Franța revoluționară, nu-mite democratism. Naționalismul și democratismul - și democratismul mai ales ca mijloc pentru naționalism - iată ce a făcut pe oamenii luminați să introducă în țările române cultura apuseană - cultura care ar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]