5,751 matches
-
Papahagi, cu Nicolae Diaconu, cu Ioan Radin. El nu e singur. Noi, da.” Încă nu ne despărțim de trecut? Grupul pentru Dialog Social a organizat recent o dezbatere cu o temă care, din păcate, ne preocupă și astăzi: Securitatea - de la teroare la supravegherea totală. Revista 22 (nr. 47) publică fragmente din discuția moderată de Ion Stanomir. Aflăm lucruri interesante. Astfel, colonelul SRI Dumitru Dumbravă, participant la dezbatere, consideră că predarea arhivelor Securității, odată încheiată, va consfinți ruptura actualului Serviciu de informații
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
liberă este greu de imaginat că nimeni nu se încumeta să spună un banc politic, că din cauza asta puteai dispărea și înfunda pușcăria ani la rînd. Denunțările fără obligația de a aduce dovezi erau frecvente în acei sîngeroși ani de teroare, primii ani de consolidare a stăpînirii comuniste, comparabili, din punct de vedere al extremismului, cu cei ai nazismului. Firește că acțiunile personale de răzbunare puteau să fie în dezavantajul unuia sau altuia. Mai puțin vizați erau cei cu origine sănătoasă
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
într-un discurs în fața Congresului: "Libertatea și frica sunt în război. Dar America va continua să definească vremurile pe care le trăim și nu se va lăsa definită de vremuri, SUA au decis: omenirea nu va trăi o epocă de teroare, ci o epocă de libertate." Confruntată însă cu această "internațională a resentimentului" care globalizează frica de libertate, nostalgia revenirii la inerție și la preuman, precum și retragerea în "regnuri fără răspundere", va reuși oare America să infirme regula ascensiunii, prăbușirii și
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
Sunt anii în care, la început, se situase de partea comuniștilor, spre a-și da apoi destul de repede seama că aceștia urmăresc alte țeluri decât salvarea țării, desființând una câte una libertățile, acționând implacabil în sensul impunerii unui regim de teroare. Nu este un jurnal propriu-zis Ochiurile rețelei ci o carte de mărturii despre fapte trăite și despre oameni reali, figuri istorice sau persoane comune din anturajul imediat al autoarei. Nicolae Florescu remarcă tensiunea și dramatismul acestui text realizat �în spiritul
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
tăcerea - și mă voi salva salvând-o. Sonetul II Nu scormoni în infinit cu ochii! Sub omoplatul tău, pe limba încă scrumită de dulceața mierei, într-o măruntă cută a durerii tale de cap - acolo se-vârtesc planeții. Răspundem fiecare de teroarea acestui cosmos cald, de libertatea atomilor din noi de-a ne ucide, și de palpitul gurii care mușcă. Sideful de pe unghii are-un licăr de martor al teribilei explozii. Prizonier al cărnii, infinitul e generos: ne lasă-n patul morții
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
cenzorii vremii nu s-au înșelat. Romanul lui Augustin Buzura conținea o radiografie drastică a degradării și înjosirii individului în lumea comunistă. Moartea psihică, anihilarea voinței, disoluția intelectuală, omogenizarea socială în primitivism erau, în Absenții, rezultatele opresiunii ideologice și ale terorii sistemului. Interzicerea cărții nu l-a demoralizat însă pe Augustin Buzura, următorul lui roman, Fețele tăcerii, având aspectul unui manifest insurgent îndreptat împotriva tăcerii axfisiante așternute peste zbuciumata și însângerata istorie românească de după al doilea război mondial. Publicată în 1974
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității 3, în preambulul căreia se constată, pentru prima oara într-un act legislativ în România post-decembristă, ca "puterea comunistă instaurata în România începând cu data de 6 martie 1945 a exercitat (...) o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale". Prin această lege s-a înființat CNSAS. În ianuarie 2008, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțională Legea nr. 187/19994. Funcționarea instituției a fost însă restabilită în parametri constituționali prin OUG
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
violări masive ale drepturilor omului. Aceste încălcări, care au variat în funcție de cultură, țara și perioada istorică, au inclus asasinate și execuții individuale sau colective, decese în lagărele de concentrare, moarte prin înfometare, deportări, tortură, muncă forțată și alte forme de teroare fizică colective, persecuția pe grupuri etnice sau religioase, atacuri la libertatea de conștiință, gândire și de exprimare, la libertatea presei și la lipsa pluralismului politic. Crimele au fost justificate în numele teoriei luptei de clasă și a principiului dictaturii proletariatului. Interpretarea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept". Prevederile legii propuse privesc exculsiv aceste situații, prin interzicerea organizațiilor comuniste extremiste care propovăduiesc făurirea unei societăți bazată pe răsturnarea ordinii constituționale prin teroare și construirea unei societăți bazată pe ură de clasă 13 și prin interzicerea manifestațiilor, arborarea simbolurilor comuniste și a cultului personalităților regimului comunist. Proiectul de lege nu îngrădește în niciun fel studierea istoriei și propagandei comuniste, a clasicilor acestei doctrine
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
1989 și Decretul Lege privind constituirea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 4 din 27 decembrie 1989". Acestea au consacrat căderea regimului comunist, ca un regim de teroare. Chiar și în Decizia nr. 308 din 28 martie 2012 a Curții Constituționale, care respinge Legea lustrației prin sentința, subliniată ca fiind definitivă și general obligatorie, se admite că "lustrația este permisă doar cu privire la acele persoane care au luat parte
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
legea privind deconspirarea Securității, a agenților și informatorilor ei. În Expunerea de motive a Legii 10/2016, parte integrantă a acesteia, se arătă între altele: "în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, regimul totalitar comunist a exercitat un regim de teroare și opresiune, supunând proprii cetățeni unor numeroase acte de violență fizică și psihică. Prin aparatul de partid, precum și prin structurile de represiune ale statului comunist au fost încălcate în mod repetat și constant drepturile și libertățile cetățenești. În cei 45
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
statului comunist au fost încălcate în mod repetat și constant drepturile și libertățile cetățenești. În cei 45 de ani de dictatură, angajați ai instituțiilor represive au comis numeroase abuzuri și crime politice cu scopul instaurării și perpetuării unui regim de teroare. (...) Represiunea comunistă a avut grave consecințe la nivelul societății românești, prin lichidarea fizică a unor membri ai comunității, precum și prin incriminarea oricărei forme de opoziție. Acțiunile cu caracter represiv au fost instrumentate de către persoanele care făceau parte din instituțiile de
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în realitate istoria societăților comuniste a fost făcută de indivizi ce nu s-au prea încadrat în șablonul oficial. După cum ne arata Georgeata Condur 7, "preconizatul Om Nou s-a născut cu forcepsul și prezența multiple malformații. Chiar și folosind teroarea în anumite perioade, sau resocializarea mai subtilă în altele, rezultatele obținute au fost modeste față de așteptări. [...] În România, după mai bine de 20 de ani de la instaurarea așa-numitei dictaturi a proletariatului, liderii comuniști înșiși încă mai țineau discursuri în
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de abordare din partea statelor membre ONU. Preambulul Agendei 2030 realizează și conexiunea juridică dintre combaterea sărăciei extreme și libertățile fundamentale înscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului/1945: în speță, este reamintita libertatea speciei umane de a trăi eliberată de teroare și sărăcie. De asemenea, tot în Preambulul acestui document-cheie pentru întreaga structura a societății umane în următorii cincisprezece ani, în privința provocărilor globale și a modalităților (tot globale) de abordare a acestora, remarcam și directă referire, în primă dimensiune ("Oameni"), la
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
sec. XXI: dreptul omului la a fi la adăpost de foame, dreptul de a-și atinge pe deplin întregul potențial creator, dreptul la libera dezvoltare a personalității umane, dreptul de a trăi în demnitate, dreptul de a trăi eliberat de teroare și sărăcie, dreptul la prosperitate și la o viață împlinită. În special, revelator pentru conținutul juridic al dreptului omului la oraș, pe care vom încerca să îl individualizam în secțiunea următoare, ni se par anumite drepturi incluse în dimensiunile "pace
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și sigur, drepturile politice și culturale, drepturile economice, dreptul la muncă în special, libertatea de întrunire pașnică, libertatea de asociere, dreptul omului de a trăi într-o ordine constituțională bazată pe respectarea drepturilor omului, pe siguranță, pe eliberare de teamă, teroare, opresiune, nedreptăți și nevoi, de sărăcie și foamete). În raportul Adunării Generale ONU din 2001, intitulat We the peoples: The role of the United Nations în the 21st century 12, unul din mesajele-cheie a fost promovarea modelului holistic, ca reacție
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
orașele în strategiile de management și de combatere a dezastrelor, a adaptărilor la schimbările de climă. Acest Scop se conectează cu Scopul 16, care privește dreptul omului de a trăi în cadrul unor societăți pașnice, juste și inclusive, la adăpost de teroare, opresiune, nedreptate, violență, discriminare. Astfel, statele își iau obligația de a reduce în mod semnificativ toate formele de violență, de a opri abuzurile, exploatările, traficul de ființe umane și toate formele de violență, de a promova statul de drept și
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
dreptul la liberă circulație, cu dreptul la demnitate, cu dreptul la sănătate, cu dreptul la un mediu sănătos, curat și durabil - implică și drepturile economice, culturale și politice - se conectează și cu libertatea omului de a trăi la adăpost de teroare, mizerie, opresiune, foame, nedreptate, nevoi (preambul/ DUDO) - se conectează și cu dreptul omului de a beneficia, pe plan social și internațional, de existența unei ordini care să permită că drepturile și libertățile enunțate în DUDO să își găsească o realizare
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
asupra acestui specific deoarece el este argumentul cel mai solid pentru afirmația potrivit căreia genocidul pentru contemporani (victime și supraviețuitori) se continuă în memoricid pentru posteritate (urmașii supraviețuitorilor și, probabil, ai victimelor)5. Mai mult, daca genocidul cuprinde "spaimă și teroare", memoricidul pe care acesta îl antrenează cuprinde "manipulare și uitare" (p. 232), cu alte cuvinte se produce o transformare a violenței fizice (genocidul) în violență simbolică (memoricidul). Din punct de vedere cronologic, problema memoriei genocidului se pune imediat după căderea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
clonați, neavând habar de disciplina oratoriei clasice. Ieșiți din granițele logicii, ignoranți lipsiți de un minim bagaj de cultură, complexați ca și patronii lor politici, nu-și ascundeau ura viscerală față de intelectuali. Vorbirea era discurs gol, auzit ca instrument de teroare verbală, dar nu ascultat. Un paralizant al oricărui act de voință. Iar actio nu era rezultat al elocinței convingătoare, ci mișcare automată determinată de teama semănată prin aparatul represiv nevăzut, neauzit. Gol, cum era, discursul trecea numai prin gura celui
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
-i peste nouri ridicară (că mai toți supușii de frică obișnuiți sunt, nu ceea ce adevărul, ci ceea ce stăpânul poftește, aceea să laude și să fericească)." Onomatopeea ironizează calitatea, iar paranteza atrage atenția supra paradigmei, nu alta decât figura auditoriului sub teroare, perfect valabilă în gulagul comunist și sub orice tiranie, mai veche sau mai nouă. Suntem în atmosfera oricărui congres comunist, realitate și nu trucaj literar. Despotismul dispare, el își schimbă numele, timpul și, eventual, locul. Ar trebui să avem între
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
și cosmopolitismului(sic!). După ce a ieșit din pușcărie a făcut carieră literară (și avere), cu nenumărate volume de poezie ilizibilă și de texte Ťcriticeť care trădau un mare grafoman" (sic!). în realitate Ion Caraion e una din marile victime ale terorii comuniste și unul din cei mai mari poeți români... Alte căteva aspecte ale Jurnalului. Tușante observații sînt formulate referitor la situația mormintelor scriitorilor noștri de la cimitirul Bellu. ,Colțul Eminescu" n-ar mai fi ,Colțul Eminescu", deoarece în acel spațiu ,sacru
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
comuniste românești, deși fiul său este un colonel de Securitate, recent epurat, și care nesuportându-și păcatele vs. consângeni, se va sinucide. Sub trăsăturile savantului profesor Mendelică, îl recunoaștem pe lingvistul Alexandru Graur . Pe deja cunoscutul fundal de Delațiune, arestări, teroare a dosarelor, aflăm de un Nando Rossi, cetățean italian repatriat o dată cu instalarea la putere a comuniștilor, și revenit la sora lui căsătorită la București cu un român. Misiunea comunistului Nando este de a-l determina pe secretarul general al PMR
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
în care ordinele date de o minoritate bine selecționată trebuiau executate neîntârziat și fără discuție de activiștii partidului transformați în simpli roboți. Comuniștii au utilizat în scopuri strict propagandistice termenii de democrație, libertate, egalitate, cultură, solidaritate, cultivând în realitate ura, teroarea, dezbinarea, delațiunea. Chiar și marxismul a fost pentru ei un simplu instrument demagogic, deoarece teoria succesiunii ineluctabile a orânduirilor sociale de-a lungul istoriei și a luptei de clasă ca fiind motorul evoluției omenirii, avea pentru spiritele simpliste valoarea unei
Argumente pentru condamnarea comunismului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10654_a_11979]
-
-și asigura - dar nu în chip absolut, căci ar fi cu neputință - libertatea de conștiință în unicat: "Am rămas un métčque, un vagabond, un nomad, un călător care încearcă să scape din această nouă formă de barbarie modernă dominată de teroarea banului, a reușitei materiale, a imaginii (care va înlocui pagina scrisă) și a despiritualizării existenței. Nu-mi rămîne decît o acțiune solitară și donquijotescă - demolator de impostură și trișerie - în care să caut supranaturalul în artă și naturalul în cunoaștere
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]