1,900 matches
-
au răspuns la ostilitate cu ostilitate și în cele din urmă i-au scos pe acești reacționari din sală. Așa cum am bănuit, ideile mele sunt prea înaintate pentru cartierul în care am ținut conferința. Ongah nu și-a făcut apariția, ticălosul. În ceea ce mă privește n-au decât să-l trimită înapoi în Africa. Am fost într-adevăr convinsă că tipul ăsta are ceva în cap. Dar se pare că e foarte apatic când vine vorba de politică. Mi-a promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nevoie de gene, au nevoie de tehnologie. Ele sunt trecutul. Noi suntem viitorul. Noi suntem locul în care se află banii! Prin asta atrase aplauze uriașe. Vasco se foi pe scaun. Auditoriul aplauda, chiar și cei care știau că acel ticălos le-ar fi făcut compania bucăți într-o secundă, dacă asta s-ar fi potrivit cu scopurile lui. — Bineînțeles, întâmpinăm obstacole în calea progresului. Unii - indiferent cât de bine intenționați se cred ei - aleg să stea în calea binelui omului. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Angeles, iar acel spectacol al celui mai important investitor extern al lui îl umplea de neliniște. Pentru că Diehl știa că, în ciuda caracterului plăcut afișat și a articolelor din presă cu copii negri zâmbitori, în realitate, Jack Watson era un adevărat ticălos. Așa cum spusese cineva: „Cel mai bun lucru pe care-l pot spune despre Watson este acela că nu este un sadic. Este doar un nemernic de primă clasă.“ Diehl acceptase finanțarea din partea lui Watson cu foarte multă reținere. Își dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
toți îl urau pe Barry Sindler. Auzise că L.A. Magazine pregătea un articol serios despre caz, în mod sigur nefavorabil pentru el. Nu că l-ar fi interesat prea mult. De fapt, cu cât era mai mult descris ca un ticălos fără principii și fără scrupule, cu atât mai mulți clienți aveau să-l caute. Pentru că atunci când era vorba de un divorț, oamenii voiau un ticălos fără scrupule. Stăteau la coadă ca să prindă unul. Iar Barry Sindler era, fără îndoială, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ar fi interesat prea mult. De fapt, cu cât era mai mult descris ca un ticălos fără principii și fără scrupule, cu atât mai mulți clienți aveau să-l caute. Pentru că atunci când era vorba de un divorț, oamenii voiau un ticălos fără scrupule. Stăteau la coadă ca să prindă unul. Iar Barry Sindler era, fără îndoială, cel mai fără scrupule și mai nemilos, mai dornic de publicitate, mai plin de el și mai ticălos avocat de divorțuri din California de Sud. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Charlie părea exasperat. Vorbim despre televiziune. Povestea asta este exact ca cea cu șarpele cu două capete. Revino-ți. — Șarpele cu două capete a fost real. — Trebuie să-i duc pe copii la școală. Vorbim mai târziu. Și Charlie închise. Ticălosul. Nevastă-sa îi duce întotdeauna pe copii la școală. Mă evită. Henry Kendall începu să se învârtă prin laborator, se uită pe fereastră, începu iar să meargă. Inspiră adânc. Știa, bineînțeles, că Charlie avea dreptate. Trebuia să fie o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prins la telefon, pot să vă verific adresa? La noi scrie 348 Marbury Madison Drive, La Jolla. — Da, asta este. — Mulțumesc pentru amabilitate, dr. Kendall. Asta fusese toată conversația. La momentul respectiv, Henry își spusese doar că Bellarmino era un ticălos parșiv. Nu știai niciodată ce punea la cale. Dar acum ... cu primata aceea din Sumatra... Henry clătină din cap. Charlie Huggins n-avea decât să comenteze cât voia, dar el era sigur că savanții creaseră deja o maimuță transgenică. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
plecat de la birou pentru următoarele două săptămâni. Dacă aveți nevoie de asistență urgentă, vă rog să mă contactați prin telefonul de la birou ... — Am sunat la biroul lui și, ghici? Bellarmino merge la Sandusky, Ohio... și apoi la Blackpool, în Anglia. — Ticălosul, spuse Charlie. Dacă vrei să furi propunerea de cercetare a altcuiva, măcar ai bunul simț să schimbi ceva în ea. — E clar că lui Bellarmino nu-i pasă dacă aflăm că a furat-o, zise Henry. Asta nu te enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zise Raza. Nu noi am făcut treaba aia cu plumbul. Jur. Noi folosim întotdeauna lemn. — Țeavă de plumb ..., spuse Marty, clătinând din cap. E o nebunie. — Nu noi am făcut-o, Marty. Jur că nu noi. Trebuie să fi fost ticăloșii de la cimitir. Știi cât de ușor merge. Se ține ceremonia, familia aruncă puțin pământ și toată lumea pleacă acasă. Sicriul nu e înmormântat. Îngroparea efectivă are loc abia a doua zi. Așa că se întorc în aceeași noapte, ca să ia oasele. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
neautorizate pe oameni, dar dacă era trimis la închisoare, și asta s-ar fi reflectat urât asupra companiei. Tocmai încerca să-i înfigă lingurița în gură fetiței sale când începu să sune telefonul. Iar lucrurile deveniră mult, mult mai rele. — Ticălosul! Rick Diehl se întoarse cu spatele la șirurile de ecrane de securitate. — Nu-mi vine să cred, zise el. Pe ecrane, detestatul Brad Gordon deschidea ușile laboratoarelor, atingând capsulele Petri de peste tot și trecând mai departe. Brad fusese înregistrat cum trecea metodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Tot ce știu e că am auzit-o pe Nadejda țipând, iar când m-am dus în bucătărie, ea arăta spre fereastră. M-am uitat și am văzut pasărea planând spre sol. Bineînțeles, am alergat imediat în stradă, dar dispăruse. Ticălosul se chinuia să nu zâmbească. — Richard, este o problemă foarte serioasă. E un animal transgenic. Dacă scapă, e posibil să își transmită genele și altor papagali. Te asigur că a fost un accident. — Unde e Nadejda? — Vine la prânz, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În caz de nevoie. Nu-ți folosi cărțile de credit. Închide-ți telefonul celular. Nu spune nimănui unde te duci. Împrumută mașina cuiva. Trimite-mi un semnal când ajungi la un motel. Ține-l pe Jamie cu tine“. Alex oftă. — Ticălosul! — Ce este? — Uneori, tatăl meu mă înfurie, spuse ea. Nu era cazul ca Amy să audă detaliile. Știi ceva, azi e joi. Ce-ar fi să-ți iei un week-end prelungit? Asta voia și prietenul meu să facem, spuse Amy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
va fi foarte scump. Dar, dacă o facem, va fi din cauza acelei companii de genetică. Știți că publicul nu are nici o simpatie față de aceste companii de biotehnică. Sondajele de opinie publică arată 90% împotriva lor. Sunt percepuți ca fiind niște ticăloși fără scrupule, cărora nu le pasă de ființele umane. Culturi modificate genetic... își bat joc de mediu. Patentează gene, pun stăpânire pe moștenirea noastră comună, profitând de neatenția generală. Încasează mii de dolari pentru medicamente care costă câțiva bănuți. Pretinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se aștepta să o vadă pe doamna Malouf, doamna de culoare care locuia la etajul doi al clădirii lui, stând afară, cu cei doi copii ai ei. Când trecură pe lângă ea, femeia se aplecă și începu să urle la el: — Ticălosule! Mi-ai pus familia în pericol! Ai pus în pericol viața copiilor mei! Frankenstein! Frankenstein! Sanger era extrem de conștient cum avea să apară acel moment la știrile de seară. O mamă de culoare urlând la el și spunându-i Frankenstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
funcționa. — Jamie, du-te și adu-o pe Alex, zise el. Spune-i că trebuie să vorbesc cu ea o clipă. — Dar, tată ... — Du-te acum. Și nu spune nimic poliției. Alex se holba la ecran. — O să-l prind pe ticălosul ăla și o să-i spulber creierii. Cine-mi atinge copilul, e mort. Avea o voce calmă, rece. Henry se înfioră. Alex vorbea serios. — Unde se duce? întrebă ea. — A plecat de pe coastă și merge spre interiorul continentului, dar este posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la ea să se miște, spunându-i că trebuiau să plece. Toate celelalte femei din grădină începură să huiduie și să șuiere. — Otrăvire cu testosteron! strigă o babă în pantaloni mulați. Iar altele începură să țipe: — Las-o în pace! — Ticălosule! — Violatorule! Ar fi vrut să poată striga și el: „Lucrează pentru mine! „, dar, bineînțeles asta nu mai era adevărat. Dolly era în stare de șoc. Iar babele în colanți începuseră să strige după poliție. Așa că lucrurile nu puteau să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
deși era greu de spus spre ce anume erau Îndreptate reproșurile lor. În mijlocul acelei agitații, Zeliha a zărit un autocolant fluorescent ce strălucea pe apărătoarea roților din spate ale taxiului: NU-MI SPUNE CĂ SUNT UN TICALOS, spunea acesta. SI TICĂLOȘII AU INIMĂ. Pe când stătea acolo, uitându-se fără nici o expresie la cuvintele alea, s-a simțit dintr-odată foarte obosită - atât de obosită și de uimită, Încât s-ar fi spus că nu avea de-a face cu problemele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la taxiul din față cu o uimire crescândă, Asya s-a chinuit să descifreze scrisul de pe autocolantele de pe bara de protecție. Acolo, printre multe altele, a zărit un autocolant fluorescent pe care scria: NU-MI SPUNE CĂ SUNT TICĂLOS. ȘI TICĂLOȘII AU INIMĂ. Șoferul taxiului era un bărbat oacheș, cu o figură colțuroasă și o mustață à la Zapata, care părea să aibă cel puțin șaizeci de ani, fiind prea bătrân ca să se implice Într-o astfel de manifestare fotbalistică. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nevastă. „Dacă aș fi fost acolo, l-aș fi pus eu la punct“, zisese tata. Mama continuase: „Cu un zîmbet scîrbos de tip care crede că are totul la degetul mic. - O să-l judece Dumnezeu, să nu mai vorbim de ticălosul ăsta“, conchisese tata. Și pe mine mă judeca Dumnezeu, și nu numai Dumnezeu, ci și doamna Marie-Isaure, mereu fidelă la post. Oare cînd s-a sfîrșit delirul meu paranoic cu ea? CÎnd anume am Încetat să mai fiu bolnav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu dădusem peste o infirmieră mult mai Îndatoritoare: „Eu sînt cea care trage ponoasele pentru că-s la curent cu toate mizeriile tale, iar tu faci pe țanțoșul acasă la marea ta iubire! Spune, și ea Îți Înghite sperma? Ești un ticălos! Ești un tip josnic!“. Îi răspunsesem că nu făceam amor cu Isabelle, ci stăteam să ascultăm discuri și discutam despre scenariu. Furia Tinei sporise și mai mult: „E scenariul meu! Cele mai bune idei Îmi aparțin! Îți interzic să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
el arătă spre o femeie drăguță, de vârsta lui, cu o figură hotărâtă, dar altfel destul de comună, ceea ce Îi dădu lui Kitty o rază de speranță. Poate că, totuși, banii nu-l transformaseră Într-un tip superficial sau Într-un ticălos. Poate că era, la urma urmei, capabil de o relație normală, serioasă. Mă bucur să văd că prietena ta nu era vreo pipiță. — Nici una din prietenele mele nu era așa, se lăudă el. — Bine, dar probabil că te-ai culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu era duduița suferindă, iar Matthew nu era personajul negativ. Nici Desert Rose nu era duduița suferindă, iar ea, Kitty, personajul negativ. Era o perspectivă tentantă, Însă ea nu credea În bine și rău, nu credea În eroi și-n ticăloși. Viața nu era atât de simplă, nu se Împărțea În alb și negru. Nu voia să cedeze În fața Îndoielilor și a slăbiciunii. Nu acum. Probabil că mai târziu, la New York, avea să sufere cumplit, Însă În momentul de față trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme toată casa în bordel. Dar am intuit că hărțuindu-l în asemenea împrejurări câștigam o biruință importantă. Și n-am greșit. L-am auzit scrâșnind: „Trebuie să fie ticălosul de Daniel”. Dar Luchi l-a oprit să mă bată, iar a doua zi tata mi-a arătat două bilete: „Mergem diseară la circ”. Seara, s-a plâns că-l durea capul. „Dacă vrei, du-te tu, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: „Ce, ăsta-i bărbat?”, iar alții i-ar fi ținut isonul: „Simpatic, drăguț sculptorul, dar...” complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încât să n-am nici o strângere de inimă, dar nici nu vroiam să se spună că eram slab de înger. Așa ceva mi-ar fi putut compromite șansele de a mă impune în azil. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gură de șarpe că fusese înșelat: „M-a mințit! Mi-a vorbit despre moartea lui Seneca și a lui Petroniu, m-a asigurat că e o moarte dulce, ca o sfârșeală, fără dureri, dar m-a mințit. Ce, nu știa ticălosul că o să am crampe îngrozitoare?” Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. „Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]