1,581 matches
-
în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se răspândeau În cele patru zări, erau democratizate, În special privilegiile libidinoase, dreptul de a fi dezinhibat, spontan, de a urina, defeca, râgâi, de a se Împreuna În toate pozițiile, triplu, cvadruplu, polimorfic, nobile prin a fi firești, primitive, combinând tihna și inventivitatea luxoasă a Versailles-ului cu ușurința erotică acoperită de hibiscus din Samoa. Romantismul Întunecat prindea rădăcini. La fel de vechi, cel puțin, ca orientalismul straniu al cavalerilor templieri și de atunci umplut cu Lady Stanhope, Baudelairi, Nervali, Stevensoni și Gaugaini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
relație care ne lega. Mă simțeam singur chiar dacă în jur era lume multă și unii din ei îmi erau prieteni. Nu voiam să mă las descusut și afișasem o față de om sociabil ca sub acea mască să-mi derulez în tihnă toate gândurile care mă frământau. Cel de lângă mine turuia într-una și vorbea din ce în ce mai tare în încercarea de a acoperi muzica ce venea dinspre scenă. Pe acel ritm cunoscut mai spuneam din când în când câte un “Da” să nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
toată clasa odată și parcă formam un întreg, apoi, când o melodie lentă umplea golul dintre noi, cercul se destrăma, iar eu rămâneam de fiecare dată singur. Ieșeam afară și mă ascundeam după cantină să pot savura o țigară în tihnă. Mă cocoțam cu picioarele pe o bancă cu multe scânduri lipsă și deveneam dintr-o dată monumentul perfect al celor uitați de lume. Niciodată nu mi-a făcut bine fumatul dar tocmai acel mic rău mi-l doream pentru a mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să recunosc - ceea ce nu ieșea la suprafață - cu o emoție egală cu sufocarea. Mă cuprinse - de necrezut - regretul că prin desființarea judecătoriei fusesem nevoit să părăsesc comuna, nu comuna ci casa lor în care, descoperii acum, puteam să trăiesc în tihnă până la sfârșitul acestei vieți. Mai erau oamenii cu care mă salutam când treceau prin fața casei sau mă întâlneam în drum cu ei, păduricea și iazul și ulițele acelea străvechi, de sute de ani, păziți de câini dormitând în praful din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un proces de «estetizare» livrescă.“ (N. Manolescu) Pe Deleleutc "Pe Deleleu" Toamna începuse și se isprăvise în secetă. Unduiau lin funigeii prinși de cheutorile și streșinile caselor; cerul alburiu și zările în ceață se desfășurau, zile după zile, în aceeași tihnă blândă. Moș Calistru Pușcașu, cunoscător vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era mulțămit. Într-o sară, pe când Dăvidel Boghean sărise pârlazul și venise să se așeze pe prispă, începu a cârni din nas și a mormăi, cum îi era obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pomenirea de patruzeci de zile. Culi își încreți fruntea. Însă aceste știri trebuiau numaidecât cunoscute, căci, făcându-se rugăciunile poruncite, sufletul celor duși încetează de a mai rătăci prin preajma noastră și de a neliniști pe cei vii, căutându-și tihnă la scaunul Domnului Dumnezeu, la loc de verdeață și de bucurie. Când a început a se muia viscolitura din ianuarie, Nicula Ursake era ieșit la slujba lui și nana Floarea socotea trecută primejdia. Iarna nu fusese nici prea lungă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața după desnădejdea și căderea din toamna trecută. Fără amărăciune, nu s-ar cunoaște bucuria și dulceața. Așa ne pare de rău întăi! și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în onoarea domniei tale. Omul râdea; ochii lui mari și negri sub sprâncene puternice și subt o chică zbârlită și căruntă, mă priveau cu tristeță. — Am să mai adaog, urmă el, că acest neguțător armean, care-și caută loc de tihnă sub soare, s-a pregătit să fie profesor de arheologie. Și pe arheolog îl ajută tot negoțul de antichități îndoielnice și rondele de fildeș cu desene obscene. M-am înclinat strângându-i mâna și l-am rugat să urmeze a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
banii germanilor. Deja câțiva trecători se adunau ciorchine în jurul nostru. — Am vizitat destule monumente pe ziua de azi, l-am implorat eu. O să ne întoarcem altă dată. Și, fără să mai aștept o clipă, am fugit să mă refugiez în tihna vechii mele temnițe, jurându-mi să nu mă mai plimb niciodată prin Roma având drept ghid un adept al lui Luther. Pentru vizita următoare, am avut norocul să-l am companion pe Guicciardini, care tocmai se întorsese dintr-o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici an caz de genul acelor pe care mi le dă Selina mie... În câteva clipuri, prințul apărea jucând polo, zburând pe aparate de luptă, cățărându-se pe munte, comandând un vas de război. Ședea în fața unui cămin, tăifăsuind în tihnă cu mama lui, Cloșca. Apoi prințul a răspuns la întrebări despre copilăria și tinerețea lui, privind direct în cameră. Spunea el că e tare mândru de faptul că fusese instruit în spiritul autodisciplinei încă de la o vârstă fragedă. Autodisciplina, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fumat. Conform experienței anterioare, niciodată nu s-a întâmplat să nu fumez în cele din urmă. Am aprins o țigară și am așteptat reacția. Mexicanul cu părul inelat, care conducea, a strigat ceva, gesticulând, dar eu mi-am văzut în tihnă de fumat, fără ca în final să se mai întâmple ceva. Zvonurile locale susțin că Little Italy e cea mai curată și sigură enclavă din Manhattan. Când pe stradă se ivește împleticindu-se vreun drogat sau unul din Bowery 1 cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și totuși omul a fost uluit - de ce aveam nevoie, de ce mai rămăsese din mine. Spre seară m-am prezentat la Georgina acasă cu o sticlă de Desdemona Cream. Urma să fie o seară obișnuită, spaghete, bârfa zilnică, micul ei televizor, tihna din patul strâmt. Era devreme, pentru că Fiasco-ul și-a văzut de treabă și a pornit, în ciuda tuturor problemelor lui. Georgina nu venise încă acasă și eu tot pierd cheile pe care mi le dă ea. Are o garsonieră spațioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ridica și de a porni senin pe drumul meu întru coborâre... 17tc "17" Am fost pus, fără să-mi dau seama, ani mulți în starea de a alege. Am avut șansa de a putea alege, în experiențele multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pur, amețitor al satului. Dormeam câte trei--patru zile, cu pauze rare de mâncat câte ceva, spre disperarea părinților. Credeau că mă întorc bolnav. Eram doar iarăși curat, mă limpezeau aerul satului meu, pădurea și balta cu respirațiile lor, zumzăiala curții și tihna grădinii, cerul ocrotitor și respirația devălmășită a acelor ulițe, case și trupuri între care reveneam ca o picătură de ploaie revenind pe pământ după ce fusese abur și hălăduise cine știe pe unde. Și am mai dormit astfel, adânc și uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai am, să-mi urmez drumul pe care îl simt al meu? Nu am ucis. Nu am învinovățit pe cineva cu mărturie mincinoasă. Nu am făcut astea până acum. Ajute-mi Domnul să nu le fac nici de acum înainte. Tihna Bibliotecii cu puterea din atâtea și atâtea vieți închise în paginile acestea colbuite de ziare, cărți, manuscrise îmi e sprijin în aceste momente. Puterea iubirii cu care sunt ocrotit și puterile Bibliotecii îmi sunt dreptul meu de a trăi. Visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amintire, femeia dintr-un timp pierdut pare că-l va întreba ceva, pare că-i va șopti ceva, pare că-l va dojeni sau poate va zâmbi, nepăsătoare, la rându-i, la timpul care, până și în acele clipe de tihnă în jurul unui tort, se prelinge fără susur, fără cadență, fără povară. Va urmări naratorul de peste timp cum la un moment dat femeia aceea doar întoarce amuzată capul, se trage puțin spre dulapul cu pantofi de lângă ușă, lăsând să se strecoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
actele ratate sau, de ce nu?, și le provoacă (diferența nu este prea mare)... „Am fost pus, fără să-mi dau seama, ani mulți în starea de a alege. Am avut șansa de a putea alege, în experiențele multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai ales În ce scop s-au suit În acest tren și ce-i așteaptă la destinația finală... Șirul de vagoane Noimann Îl asemui cu o omidă pe care locomotiva o trăgea În ascunzișul său pentru a o devora În tihnă... „Destinație finală”, murmură stomatologul. Sintagma Îi suna În urechi destul de lugubru. În fond, Încotro se Îndrepta el? Inițial, Noimann avusese de gând să ia trenul de București, dar, aflându-se Într-o stare agitată, fără să stea prea mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cimitir. Umbla de la un mormânt la altul, de la o cruce la alta, silabisind numele celor decedați. Găsi acolo tot felul de nume, care de care mai fistichiu. Le notase cu răbdare pe un carnețel, cu gândul să facă acasă, În tihnă, alegerea potrivită. Dar, tot umblând de la un mormânt la altul, dădu peste numele de Edward. „Ia te uită”, Își spuse el, „acesta pare să se potrivească.” La doi pași de Edward, scris Însă cu un simplu v, inginerul văzu Înscrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cu o mână care tremura ca de friguri, a luat-o și cu greu a dus-o la gură. După câteva înghițituri de rachiu și puțină hodină, parcă a revenit cu picioarele pe pământ. L-am lăsat să mănânce în tihnă. Încet-încet, își revenea... ― Ai procedat tocmai cum trebuia. Dacă îl luai la întrebări prea repede, întâi nu aflai nimic și apoi cine știe ce șoc suferise ostașul și îi făceai mai rău. Și până la urmă ați aflat ce s-a întâmplat? ― Când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-mi îndrepte "doi"-ul! * Toate acestea fuseseră pentru mine un fel de "colac peste pupăză", căci numai grija de a ieși cu fața curată din mâinile profesorilor îmi lipsea acum, când trebuia să fiu liniștit și să-mi pregătesc în tihnă rolul lui Hefaistos pentru serbarea care bătea la ușă! În sfârșit, a venit și multașteptata zi plină de emoții a faimoasei noastre serbări. Avuseserăm grijă să ne invităm din timp toate simpatiile, eleve la liceele de fete: Carmen Sylva, Centrală
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
voia o poezioară de împăcare... Se dusese omul în Cișmigiu cu iubita... Luaseră o barcă "pe-o oră". Obosit de canotaj, băiatul trăsese barca sub o salcie pletoasă, ca să se odihnească la umbră și să-i vorbească fetei mai în tihnă, fără gâfâielile inerente sportului. Bineînțeles că n-avea nici un haz să stea în fața fetei. Trecu lângă ea, începu "s-o vrăjească", luîndu-i mâna și mîngîindu-i-o; apoi, văzând că fata nu se împotrivește, îi cuprinse brusc mijlocul și-ncercă s-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician horti viticol, îl cunoșteam din copilărie, iar vrednicia și priceperea lui le-am admirat și prețuit de-a lungul timpului. Se spune că surcica nu sare departe de trunchi. Adevărul acestei zicale s-a confirmat
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ale trecutului? Ce dovadă mai bună că ai locul tău propriu, că ai ajuns la sfârșitul călătoriei tale? Ascultându-i pe cei doi Chapel, el își potrivește trupul în posturile lor pline de încredere, savurează gustul de prună dulce al tihnei lor. Își aude vocea englezească cerându-i lui Star niște sos de hrean și cu o anumită mirare urmărește cum degetele ei apucă vasul și i-l întinde. S-a terminat prea repede, li se ridică farfuriile, ceșcuțele cu cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]