1,238 matches
-
noastre de pe strada Santa Ana, mi se păru demnă de hotelurile de lux unde nu pusesem piciorul niciodată. Am rămas mai multe minute nemișcat sub șuvoaiele de abur ale dușului. Ecoul loviturilor căzînd asupra lui Fermín Îmi izbea În continuare timpanele. Nu-mi puteam scoate din minte cuvintele lui Fumero, nici fața acelui polițist care mă prinsese, probabil ca să mă protejeze. Imediat am băgat de seamă că apa Începea să se răcească și am prepupus că epuizam rezerva de apă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tăcută și neclară, zgri bulită într-o manta fumurie. Pe măsură ce imaginea se limpe zește, o recunoaște și pe ea. Scribonia! Își duce, îngrozit, palmele la ochi, dar glasul arhicunoscut ce nu-i dă pace nici zi, nici noapte îi sfredelește timpanele: Ia aminte la vorbele mele! Își astupă urechile. Degeaba! Își dă seama că el însuși repetă, fără să vrea, vorbele pe care le-a auzit de atâtea ori încât a ajuns să le învețe pe dinafară: — Cinstirea acordată de principe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și eleganțe corintice, manivelă și capitel, cazan și coloană, roată și timpan. Jacopo Belbo, chiar departe fiind, căuta să mă târască În capcana halucinantă care-l pierduse pe el. Trebuie să mă comport ca un om de știință, Îmi spuneam. Oare vulcanologul ia foc ca Empedocle? Frazer fugea oare hăituit prin pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puse streașină la ochi și, În timp ce Helen o urmărea, privirea Îi deveni fixă și Începu să zîmbească. Cred că-i - da. Ce nostim! Ridică mîna mai sus și-o flutură. Ursula! strigă Julia atît de tare Încît vocea Îi sparse timpanele lui Helen. Aici! Helen se ridică În cot și se uită În direcția În care Julia flutura mîna. Văzu o femeie suplă, elegantă, care se Îndrepta spre ele și rîdea. — Doamne sfinte! zise femeia, cînd se apropie mai mult. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cea de a cincea zi, scoțându-și bărbia prin acoperiș și făcând semne spre Gregg. Marchant se apleacă spre el cu un aer confidențial. — Jumătate din timp nu te aude. Este tare de urechi, din război, când i-au spart timpanele. Odată, la Beaumont Hamel a trebuit să tragem salve cu tunurile de 20, timp de treizeci și șase de ore, în linie dreaptă. Nimeni n-a mai auzit nimic după aceea vreo săptămână, iar el a rămas așa. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
devenit instinctiv. Dar impactul glontelui tras de aproape împinsese monstrul atât de puternic încât jetul de acid nu le atinse. Deși amortizat, reculul o trânti pe Ripley de ușa zăvorâtă. La început, orbită de deflagrație, clipi în nădejdea recuperării vederii. Timpanele încă îi mai vibrau din cauza detunăturii. În centrul de exploatare, Hicks își ridică ochii la timp pentru a vedea una dintre creaturi sărind asupră-i. Trase și forța de impact a glontelui vibrant îl zvârli pe asediator într-un dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
coloniei. Newt își păstra mai ușor echilibrul decât adulții și le-o luă înainte. ― Pe-aici, pe-aici! striga. Veniți, am ajuns! ― Așteaptă, Newt! Ripley grăbi pasul pentru a o ajunge din urmă pe fetiță. Bătăile inimii îi răpăiau în timpane și plămânii scoteau un șuierat chinuitor. Pereții deveneau neclari. Percepea vag prezența lui Hicks care alerga în urma ei suflând ca o mașină cu aburi. În pofida handicapului reprezentat de harnașament, bărbatul ar fi putut să o întreacă. Dar nu încerca. Prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dublului, o temă foarte des abordată de Nichita Danilov, influențat, probabil, și de nuvela dostoievskiană Dublul: „O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau În jurul capului lui Noimann, scoțând un vuiet Înfundat, care-i punea la grea Încercare timpanele. Nu era prea plăcut să-ți vezi propria față multiplicată În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un ecou de fața ta reală, alcătuită din carne, sânge și oase, pentru a dispărea În hău. Forțându-și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
cu voioșia caracteristică vârstei, își vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt, rostit cu putere, se rostogoli ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru, fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se spune, prin stepă, n-am casă, n-am masă, n-am decât o tradiție, fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întoarcă pentru un moment spre ușa de la intrare. Profitând de șansă, am pășit spre el și l-am pocnit peste urechi cu toată puterea, simțind cum pumnii mei și-au atins ținta, deși nu destul de tare încât să-i sparg timpanele. Era prea înalt pentru asta. Eram gata să-mi prind mâinile una de alta și să-i dau una cu fiecare cot, pe rând, înainte să sar înapoi, în afara razei lui de acțiune. S-a azvârlit după mine, lovindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că unul din ei nu era client obișnuit al localului, ci un negustor preocupat de afaceri... Mi s-a pus băutura În față. Barmanul se uită peste umăr, În spate, și deschise tonomatul. Începu o muzică nebună, de-ți spărgea timpanele. M-am simțit imediat complet izolat de restul barului. — SÎntem norocoși. Mi-au spus că vine imediat. Iau și eu un whisky cu apă, spuse Tashiro, frecîndu-și palmele bucuros și rîzÎnd cu toată gura. Își scoase paltonul și se cațără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vechituri plăcute ne-au mângâiat auzul, proiectându-ne în trecut și făcându-ne să ne amintim de anii tinereții pierdute... Din când în când, ca și cum ar fi vrut să ne încerce vigilența muzicală, postul meu de radio preferat ne zgâria timpanele cu niscaiva bucăți autohtone, din care, cu maximă dificultate, am reușit să recunosc o insuportabilă Nicola. În rest, ceață groasă și gheață la mal. Melodiile românești începeau bine, aveau ritm, erau lucrate electronic, creau o anume intrare pentru vocile pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și rămase mut. Contempla răbdător încăperea. Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o pendulă necruțătoare. Se instalase o tăcere agresivă, greu de suportat. Fata se ridică de pe scaun, argumentă că se făcuse târziu, n-o contrazise nimeni, chiar așa și era, se făcuse târziu. Își controlă ceasul și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de obstacole neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i cazul să vorbească de două ori, nimeni nu poate pretinde că n-a auzit, chiar dacă s-ar afla în cea mai îndepărtată cameră. Dacă nu ești obișnuit cu ea sau dacă încăperea e prea mică din pricina tonalității îți vibrează timpanele. Ar fi bine dacă ar muți, așa, dintr-odată, presupuse absurd inginerul în timp ce migălea cu măiestrie la aparatele sale. Și doar citește destul de mult, ori de câte ori are puțin timp liber, dar e vinovată, draga de ea că reține numai amănuntele neesențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care nu cobora să sape parcela de pământ din fața blocului. De obicei îi povestea cu lux de amănunte motivul nemulțumirii sale, îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau. O liniștea cu vorbe domoale, uneori era tandru, ea îl asculta atentă, îl aproba, chiar așa, îi zicea luminată, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
verific dacă persoana merită, nu, să fie luată în seamă. Dacă nu merită, n-are decât să-și răcească gura cât o vrea. Dar mă supără, mă intrigă. Duca-se dracului, nu? Marcu respira ușurat când se sfârșea totul și timpanele lui intrau în relaxare. Nu știa ce s-ar fi făcut dacă i-ar fi cerut sprijinul într-o problemă mai dificilă, el nu avea forța de a decide atunci, pe moment când era vorba de familia sa, nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic În afară de zgomotul incendiului. Reușiseră să-l mai domolească, dar lângă hublou rămăsese o porțiune cuprinsă de flăcări. Se Întoarse și Împrăștie spumă pe podeaua ce ardea la picioarele sale. Explozia Îl surprinse nepregătit, unda de șoc izbindu-i dureros timpanele. Întorcându-se, observă că un furtun de apă fusese desfășurat În Încăpere, iar apoi Își dădu seama că unul dintre hublourile mici cedase sau arsese și apa năvălea Înăuntru cu o forță incredibilă. N-o mai putea vedea pe Tina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de CNSAS în 2000, ca parlamentar și pretendent la cea mai înaltă funcție în stat. SRI răspunde: necunoscut în evidențe, ceea ce e o minciună cât casa, le era cunoscut foarte bine, atât șefilor fostei Securități, cât și trepădușilor de la diviziunea „timpanul“, care i-au interceptat telefonul ani de zile. Tăcerea se așterne asupra lui C.V. Tudor până în 2003, când, la solicitarea CNSAS, SRI îi pune în brațe Consiliului dosarul de problemă Artă Cultură. Se știa de existența lui din Cartea Albă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
în ce ?” „în tot”) și se expuneau în acel univers umed cu infinit mai multă naturalețe decît o făceam eu. Dacă aș fi putut să-mi adun gîndurile într-un singur fascicol i-aș fi spus următoarele vocii lipite de timpanul meu : nu vezi că marea mea problemă, acum, este mîna dreaptă ? cu mîna stîngă s-a rezolvat, în ea țin paharul cu șampanie, dar mîna dreaptă nu-și găsește nicio utilitate, niciun sprijin, niciun sens, nu reușesc să-i imprim
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de carton și să-l pun pe primul morman de cărți, astfel încît să fie vizibil imediat ce intră cineva. „Vă rugăm nU atingeți cărțile cu urechea.” Pentru că de cîteva luni situația este jenantă, indivizii vin și aproape că își lipesc timpanele de cărți. Puțini vizitatori le mai răsfoiesc cu mîinile, mai toți vin aici ca la concert. — Vreau și eu... — nu știu, Domnișoară ri, dacă această muzică subtilă poate fi auzită cu una cu două... eu personal am încercat chiar și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe un acoperiș de tablă literele pe care le imprimați pe hîrtie sunt ca niște picături grele care cad care cad care cad buf buf buf pe acoperiș peste noi toți ne inundă nu se mai poate așa avem deja timpanele sfîșiate ne-ați înnebunit vă rog să părăsiți imediat încăperea puțin ne pasă ce ați scris dumneavoastră acolo chiar dacă este vorba de o capodoperă puțin ne pasă chiar dacă este vorba de cea mai uluitoare carte a tuturor timpurilor aceasta este
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
copleșit. în fața lui se deschidea un șantier imens în fața căruia se simțea de fapt destul de dezarmat. Un fel de sistem de autoapărare începu să funcționeze în el, era ca și cum un fel de mic diavol i s-ar fi trezit în timpan și ar fi început să-i spună în șoaptă : „Dă-o dracului de listă. Cu cît o lungești mai mult, cu atît tot tu te vei simți mai vinovat. mai bine întrerupi lista și în felul acesta nu mai ai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este formată din oameni ca tine care nu au nicio putere pentru a rezolva problemele umanității.” — nu, nu mă pun pe listă. „Pune-te pe listă !” — nu mă pun pe listă. „Pune-te pe listă pentru că altfel te mușc de timpan.” — nu mă pun pe listă, lasă-mă în pace. Pleacă. Pleacă! Domnul Busbib deschise ușa izbind-o cu furie de perete și se precipită în stradă pentru a recupera pubelele golite. mașina de gunoi se îndepărta încet macerînd în pîntecele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
marcat de un roman după ce îl citești. sunt romane care te însoțesc timp de o viață, care rămîn în tine, care durează... Iată de ce spun că un roman bun este o victorie în timp. Vocea domnului Courtois părea lipită de timpanul meu, îi auzeam cuvintele fără să-l văd, dar nu eram nici intrigat și nici iritat, mă interesau acele considerații, singura mea uimire ținea de faptul că nu emanaseră din propriul meu creier. — Vă datoram această frază, mai spune domnul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]