KorAP: Find »[drukola/base=tipic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 >

1,020 matches

Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626

muncitorilor în Oțel și pâine de pildă, în locul unui personaj tipic, descoperim diferite fragmente care ar fi trebuit să-l compună”. Dacă adăugăm și articolul-fluviu: Tipicul și esența fenomenelor social-istorice de N. Tertulian 22, cam aceasta a fost aria dezbaterii tipicului; a fost, desigur, menționată și experiența sovietică, în special a lui Gorki, prin contribuțiile lui S. Damian 23 și N. Moraru 24. A fost și o opinie din inima laboratorului de creație; aparținând, adică, unui scriitor, lui Petru Dumitriu 25

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
special a lui Gorki, prin contribuțiile lui S. Damian 23 și N. Moraru 24. A fost și o opinie din inima laboratorului de creație; aparținând, adică, unui scriitor, lui Petru Dumitriu 25: „La disputa în curs la noi, asupra problemelor tipicului în literatură, contribuția scriitorului cu tezaur de observații și constatări adunate de-a lungul experienței sale, poate fi deosebit de folositoare. În orice artă există așa numitele «secrete» ale meseriei (...). Un asemenea «secret» sau mai bine, o problemă care merită să

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
fi deosebit de folositoare. În orice artă există așa numitele «secrete» ale meseriei (...). Un asemenea «secret» sau mai bine, o problemă care merită să fie analizată în dezbaterile literare, este aceea a individualizării noului în opera literară. Operația de sesizare a tipicului în viață poate fi mai mult sau mai puțin intenționată. Putem fi siguri că Homer nici nu știa ce este aceea tip sau tipic, și că numai datorită geniului său artistic, a sesizat cum face în «Odiseea», tipul corăbierului aventurier

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
asta. Ar fi oare bine ca toți poeții noștri să semene, adică să aibă toți și felul de a vedea lucrurile ca Dan Deșliu și Eugen Frunză? Să ne întrebăm: ce-ar fi dacă toate poeziile ar semăna între ele? Tipicul se va exprima într-o contopire desăvârșită a ideii celei mai limpezi cu forma cea mai măiestrit individualizată”. Dar, chiar dacă suflul teoretic despre noile dimensiunii ale tipicului n-a fost foarte puternic și emulativ, în schimb demonstrarea aspectelor ne-tipice

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Să ne întrebăm: ce-ar fi dacă toate poeziile ar semăna între ele? Tipicul se va exprima într-o contopire desăvârșită a ideii celei mai limpezi cu forma cea mai măiestrit individualizată”. Dar, chiar dacă suflul teoretic despre noile dimensiunii ale tipicului n-a fost foarte puternic și emulativ, în schimb demonstrarea aspectelor ne-tipice în literatură, în special în proză, va fi ocupația predilectă a criticii literare în acest an. ARIA CENUȘIULUI ÎN PROZĂ Pe filiera Malencov, cuvintele cenușiu-monoton-plicticos au făcut

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
apărut inițial în serial în Viața românească, în 1951; atunci, critica literară a salutat evenimentul, dând și o serie de sfaturi; în anul următor apare în volum, fiind distins cu premiul de Stat cl.III; în acest an, în lumina tipicului, respectivul roman apare preponderent în exemplificări negative; nici în urma dezbaterii acestui roman cu cititorii, acesta nu apare într-o lumină mai favorabilă. O sinteză a acestor probleme face Ovid S. Crohmălniceanu în Scânteia într-o cronică literară. Rara avis, faptul

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
primul rând, felul în care sunt zugrăvite câteva personaje principale - în special bătrânul inginer Gașpar și Anca soția inginerului Bunea ilustrează foarte limpede o atitudine inconsecventă a artistului față de eroii săi (...). Lipsa de combativitate îl împinge pe autor în afara sferei tipicului. N. Jianu înfățișează adesea obiectivist dușmanul, nu așa cum viața ne-a învățat să-l cunoaștem, ci așa cum dușmanul însuși încearcă să se prezinte. Imaginea deformată a modului în care se desfășoară procesul luptei de clasă e accentuată și de felul

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
și semnificația lor revoluționară (Mircea Zaciu, Pasagerii) (...). Această slăbire a spiritului de partid se face simțită tot atât de puternic în paginile de critică ale revistei, unde au fost neglijate constant problemele esențiale ale creației literare din momentul de față: discuția despre tipic, pe baza prețioaselor învățături ale tovarășului Malencov (...). Acestui scăzut nivel teoretic al sectorului de critică, i se adaugă atitudinea negativă, de lichidare uneori, manifestată într-o serie de cronici literare privind opere realizate ale literaturii noastre tinere: cronica lui E.

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
și să lupte. Cartea lui Petru Dumitriu este una din cele mai valoroase creații ale noii literaturi românești (...)”. *** G.CĂLINESCU 41 își începe comentariul continuând discuția din precedentul său articol publicat în Contemporanul, menționat de noi în capitolul despre problemele tipicului (vezi nota 20 și contextul): „Problema ridicată de redacția Contemporanului în nota la articolul meu Discuții și analize literare, cu privire la durabilitatea operelor de artă clasice, este dintre cele mai importante și n-am putea continua dezbaterea noastră fără să ne

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Teofil Bușecan, Eusebiu Camilar, Al. Jar, Aurel Martin, Ion Istrati, C. Ignătescu, Iulian Mihu, Remus Luca, Florin Petrescu, Emil Stoleru, Sorana Ursu, Constantin Varta, Tiberiu Vornic, Ștefan Andrei. Critica fiind bântuită de alte priorități, printre care și analizele în lumina tipicului, puține din aceste cărți s-au bucurat de cronici sau recenzii; despre unele volume am aflat câte ceva din aceste radiografii. S-a mai scris despre două nuvele apărute în serial în Viața românească (Pasărea furtunii de Petru Dumitriu, Cișmele și

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
fie spus, după o perioadă de relativă liniște de nici doi ani în jurul numelui său, Baconsky reintră pe „lista neagră” fiind pomenit, preponderent, în contexte negative. Teoretizând dogmatic și intransigent, prin formule ca: „noi milităm”, „noi cerem”, - conceptul și nivelul tipicului în poezie, S. Damian 55 dezvăluie multe aspecte ne-tipice și ne-luptătoare, poezii cenușii, monotone, plicticoase, moleșitoare în lirica vremii, în contrast cu poezii valabile, militante, civice semnate de M. Beniuc și E. Frunză. Măsura originalității, a individualității poetice este dată

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
noi alei!/ Ei știu - prin munca lor croiesc potecă/ Și legii noastre noi îi dau temei/ Mai mare mă simt văzându-le zâmbirea (...). Pentru a reda caracterul tipic, esența fenomenelor vieții, poezia lirică trebuie să fie individuală, personală. Unitatea între tipic și individual în poezia lirică, rezidă tocmai în participarea afectivă a poetului. Eroul liric exprimând bucuriile sau tristețile sale (...) reliefează tocmai ceea ce este caracteristic, esențial, tipic în viața sufletească a poporului său (...). Pentru a fi într-adevăr poet, poetul trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
lui despre cei doi poeți au mai multe avantaje: sunt recente, adică din acest an; sunt comentarii și nu cronici de serviciu; în plus, în cazul lui E. Frunză, opera acestuia - cele două volume de poezii - este interpretată prin prisma tipicului, așa cum încercase să-l teoretizeze autorul Principiilor de estetică. Să-ncepem cu opiniile lui G. Călinescu 73 despre poezia lui Eugen Frunză: „Voi face acum câteva observări asupra poeziei tov. E. Frunză (Zile slăvite, Sub steagul vieții etc.). Bag de

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
noi. Articole și studii critice. Două cronici reproduse în culegerea din 1952 sunt comentate în Iașul Nou75: „În cronica Romanul luptei tractoriștilor, reprodusă în culegerea Probleme noi ale literaturii noi din R.P.R., M. Gafița încearcă unele digresiuni teoretizante cu privire la problema tipicului. Vorbind despre veridicitatea lui Mihai Zaharia și a celorlalți tractoriști din roman, criticul susține pe drept cuvânt că aceștia sunt elemente tipice tocmai pentru că sunt «fruntași între fruntași» și reprezintă de aceea «tendința de dezvoltare a realității» (pag. 112). Atunci

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
din roman, criticul susține pe drept cuvânt că aceștia sunt elemente tipice tocmai pentru că sunt «fruntași între fruntași» și reprezintă de aceea «tendința de dezvoltare a realității» (pag. 112). Atunci însă când discută despre chiaburii din Ogoare noi, cronicarul identifică tipicul cu media artistică (...). În sprijinul afirmației sale, M. Gafița citează chiar date statistice, recurge la calcule și ajunge la concluzia că în satele noastre, cu o populație de 300 până la 500 familii în medie, trebuie să existe 15 până la 25

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
în adâncuri» propriile creații! Adevărații gropari au fost alții, autorul - retras de vreo trei ani într-o tăcere suspectă - arată cu degetul spre iepurele din fabulă, uitând răgetele leilor. Însă propunerile de reeditare ale lui Z. Stancu nu ies din tipic, vehiculând aceleași nume publicate: cronicarii, Văcăreștii, generația de la 1848, Creangă, Coșbuc, Caragiale, Eminescu. Dar să părăsim comentariul nostru și să-l ascultăm pe Zaharia Stancu 83: „Acum câtva timp am participat la o foarte interesantă ședință a Consiliului redacțional al

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
1993 18. G. Călinescu - Unele probleme ale criticii literare în lumina Raportului tovarășului G.M. Malencov la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S. În: Contemporanul, nr. 7 (332), 18 febr, 1953 19. Ion Mihăileanu - Pe marginea unor articole. (Rubrica. În legătură cu problema tipicului în literatură). Idem, nr. 15 (340), 10 apr. 20. G. Călinescu - Discuții și analize literare. (Rubrica: În legătură cu problema tipicului în literatură). Ibidem, nr. 18 (343), 1 mai 21. Ovid S. Crohmălniceanu - Exagerarea conștientă și problemele tipicului. Ibidem, nr. 23 (348

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-lea al P.C.U.S. În: Contemporanul, nr. 7 (332), 18 febr, 1953 19. Ion Mihăileanu - Pe marginea unor articole. (Rubrica. În legătură cu problema tipicului în literatură). Idem, nr. 15 (340), 10 apr. 20. G. Călinescu - Discuții și analize literare. (Rubrica: În legătură cu problema tipicului în literatură). Ibidem, nr. 18 (343), 1 mai 21. Ovid S. Crohmălniceanu - Exagerarea conștientă și problemele tipicului. Ibidem, nr. 23 (348), 5 iun. 22. În: Contemporanul nr. 26 (351), 26 iun. 23. S. Damian - Un model strălucit al artei tipizării

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
articole. (Rubrica. În legătură cu problema tipicului în literatură). Idem, nr. 15 (340), 10 apr. 20. G. Călinescu - Discuții și analize literare. (Rubrica: În legătură cu problema tipicului în literatură). Ibidem, nr. 18 (343), 1 mai 21. Ovid S. Crohmălniceanu - Exagerarea conștientă și problemele tipicului. Ibidem, nr. 23 (348), 5 iun. 22. În: Contemporanul nr. 26 (351), 26 iun. 23. S. Damian - Un model strălucit al artei tipizării (M. Gorki: Viața lui Clim Samghin, roman). Idem, nr. 13 (338), 27 mart. 24. N. Moraru - Gorki

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
crimă a țăranilor și crima reală a boierului. În cadrul acestei desfășurări a subiectului se conturează personajele, nu prea numeroase, ale cărții. Și la crearea acestor personaje - ca și în construcția subiectului - scriitorul a recurs la exagerarea conștientă, pentru a reliefa tipicul. Tocmai de aceea sunt adânc veridice și impresionante, provocând cititorilor ură și un dispreț nimicitor, personaje ca Juvete sau Budu. Este Juvete un personaj tipic? Desigur că da. (...) Trebuie să spunem totuși că, într-o anumită măsură, Zaharia Stancu abuzează

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
viața! 72. Ion Horea - Note despre o poezie. În: Viața românească, nr. 10, oct, 1953 73. G. Călinescu - Discuții și analize literare. În: Contemporanul, nr. 18 (343), 1 mai 74. În: Contemporanul, nr. 39 (364), 25 sept. 75. D. Costea - Tipicul și media statistică. În: Iașul Nou, nr. 3-4, dec. 1953 76. George Munteanu - Între publicistică și critică literară. În: Almanahul literar, Cluj, nr. 3, 1953 77. Din reportajele publicate în Scânteia, 1949: - în nr. 1574, 5 nov.: Petru Dumitriu - Printre

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
apariții editoriale Un poet apărat: Eugen Frunză Alte volume de poezii Proza - tablou editorial În dezbatere: Vladimir Colin Aspecte ale romanului Evoluția nuvelei Aspecte ale dramaturgiei (1949-1952) Lingvistica. Proiectul noii ortografii Varia Note și comentarii 1953 Uragan la Uniunea Scriitorilor Tipicul în literatura realist-socialistă Aria cenușiului în proză Petru Dumitriu nu mai este singur Proza: Concluzii Aspecte ale poeziei Comandă socială - poezie de dragoste Poezia debutanților. Alte profiluri lirice Poetice faceri Critica și istoria literară Reportajul literar: 1949-1953 Sămânță și rod

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416

pentru colectarea cărților, a revistelor și ziarelor în colecții cât mai întregi pentru alcătuirea materialului necesar, ce se va trimete la Vatican; tot Sfinția Sa va trebui să cutreiere centrele de Presă din Eparhiile latine pentru a afla istoricul recerut de tipicul trimis de Vatican" (AARC București, dosar 134/1934-1936, f. 318. 858 Iată cei scria episcopul de Iași celui de București în privința susținerii financiare a pregătirii expoziției: "Îndată ce voiu avea în scris consimțământul Excelenței Voastre pentru delegarea Monseniorului Dr. A. Gabor

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490

lui, însă ne trezim stârniți să-l dezaprobăm cu furie. Naratorul cărții e condamnat la ironie ironia lectorului, ironia romancierului, ironie tipică pentru orice Desperado contemporan. Frazele lungi și ample dezvăluie simțul excepțional pentru atmosferă al lui Ishiguro, priceperea lui tipic japoneză de a surprinde fixitatea frumosului. Lumea plutitoare e de fapt alcătuită din cei mai frumoși ani ai lui Ono, toți pierduți, ani când era fericit, pentur că era tânăr și avea un viitor al lui. Acum, când viitorul a

by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
simetrică "să răspund oare? / aș răspunde..? / i-aș spune..?" Ca orice bun artizan al cuvântului. Alan Brownjohn are o gramatică a sensului. Povestea e simplă: o fată părăsită vrea dar nu poate să uite, în clipa de față bărbatul fiind (tipic pentru Brownjohn) absent. E aici un ecou al Tărâmului Pustiu (Eliot), unde, în grădina cu zambile, bărbatul e împietrit. La Eliot însă ambii simt nefericirea, chiar dacă le e imposibil să comunice. Pentru Brownjohn ca pentru toți poeții Desperado intensitatea trăirii

by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]