2,089 matches
-
critice III, ed. cit., p. 293). Comparația - din nou, contrastivă - între „abstractizarea” romantică (subiectivă, „laminată” expresiv și profund personală: „stilul eminescian e unic”, „imposibil de imitat”) și cea modernisto-avangardistă (imagistă, impersonalizată, nonfigurativă, mult mai pîndită de „spiritul de școală”, de tirania „formulei”) îi prilejuiește lui Perpessicius cîteva relevante disocieri teoretice între poezia tradițională și cea (ultra)modernă. Treptat, adeziunea criticului la poezia lui Voronca se transformă în critică de susținere. Comentariul despre Zodiac (v. Mențiuni critice IV, ed. cit. pp. 85-89
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
împiedică să aibă păreri despre toate lucrurile. Omul de azi este, după acest criteriu, mai ales un om al maselor. Astăzi, spune Ortega y Gasset, eroii tragediei au dispărut; a rămas doar corul. E ceea ce un alt scriitor contemporan numește ‹‹ tirania conștiinței mijlocii ››. De ce o acceptă individul ? În bună parte din ușurință. A avea lucrurile de-a gata, e tot ce poate fi mai pe gustul omului contemporan. E drept că, dacă nu lear avea de-a gata, în cunoaștere ca
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
zis. Dar dacă te găseai continuu În compania lui, nu puteai să nu te Întorci mereu la Banchet. A fi uman Însemna a fi retezat de jumătatea ta, mutilat. Omul e incomplet. Zeus e un tiran. Muntele Olimp e o tiranie. Misiunea umanității În starea ei de Înjumătățire este aceea de a‑și căuta jumătatea pierdută. Și după scurgerea atâtor generații, adevărata ta pereche e de negăsit. Eros e doar o compensație atribuită de Zeus, posibil din rațiuni politice știute numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o tradiție profesorală engleză, care merge Îndărăt până În Evul Mediu, iar la Oxford și Cambridge Încă puteai vedea robe academice găurite, peticite cu bandă de scoci. Îmbrăcămintea lui Rakhmiel Kogon degaja o anume acreală. Arăta ca un tiran, dar cu tirania impregnată pe față. Imposibil de camuflat prin blândețe, milă creștină sau amabilitate. Când ieșea În oraș, purta o pălărie mare de fetru și un baston gros - „ca să‑i cotonogesc pe țărani” - glumea el. Și chiar că era o glumă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a lungul unei vieți întregi. Vă jur că, până în ziua aceea, mi se păreau absolut obligatorii și nu înțelegeam existența fără ele. Dar, de îndată ce le-am dăruit, mi-am dat seama că nu-mi lipseau. Eram încă un sclav al „Tiraniei Superfluului“ care ne ținea legați în lanțuri. — Te înțeleg, admise misionarul. Deși, în realitate, n-aveai nevoie să mergi atât de departe ca să ajungi la o asemenea concluzie. Noi, călugării, învățăm această lecție din ziua în care intrăm la Seminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
necrezut, dar au fost pe punctul de a nimici totul. Probabil că, dacă Theodore Roosevelt nu ar fi ajuns la putere, astăzi, Statele Unite ar fi un deșert de la un capăt la celălalt. Roosevelt a fost primul care a demonstrat că „tirania bogăției“ a ultraindividualiștilor mergea împotriva principiilor democrației și i-a pus frână. Se așeză din nou pe scaun și continuă: Din păcate, aici nu s-a născut încă un Roosevelt care să știe să-i înfrunte pe cei care, neputând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
singura ei dimineață când poate să doarmă mai mult. Înțeleg, spuse Brunetti. La fel e și la mine acasă. Și eu a trebuit să mă furișez afară ca un hoț În dimineața asta. Făcură schimb de zâmbete la gândul acestei tiranii iraționale a femeilor care dorm, după care Brunetti Începu: — Aș vrea să vă Întreb despre fiul dumneavoastră. — Daniel? Întrebă americanul. — Da. — Mă gândeam eu. Nu păreți surprins, remarcă Brunetti. Înainte să răspundă, soldatul făcu câțiva pași și se sprijini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ar constitui altceva decît gestul cel mai frumos, totodată purificator, și nu văd altă cinste mai de preț decât aceea de a ne da viața trupească Întru izbăvirea Țării și a poporului nostru de cea mai Îndelungată și mai cumplită tiranie. Numai astfel ne-am Învrednici cu prisosință de cel mai Înalt titlu cetățenesc, acela de autentic patriot. Deși sînt ferm Încredințat că am fost destul de explicit, totuși voi accentua, spunînd că un adevărat patriot nu este cetățeanul care, posedând din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În toate domeniile de activitate (perestroika) Înseamnă că, măcar la Începutul acestui proces din cale-afară de complex și plin de riscuri, de pericole, deci În perioada tranzitorie, ar trebui să năzuim nu la eradicarea din temelii a Întregului sistem de tiranie absolută, ceea ce, practic, s-ar dovedi o soluție pe cât de imposibilă pe atât de pernicioasă, ci la eliminrea lui treptată prin democratizare și alegeri parlamentare cu adevărat libere. Fii sigur că am fost receptiv la sfaturile tale Înțelepte. Sper ca
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
proprietăți, și evidența pământurilor: câte sunt, pe unde anume, cu ce este cultivată, ori acoperită, cutare sau cutare parcelă, care este profitul net obținut de pe fiecare unghie de pământ, și, așa mai departe. Și era, de o severitate, soră cu tirania, În privința a tot ce putea să Însemne, scurgerea, la moment dat, a vreunei firimituri de profit, În gura, fie, cât a unei vrăbiuțe, de om sărac și necăjit. La un moment dat s-a pus problema lărgirii ariei acordate cimitirului
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cei doi se întîlneau adesea noaptea, când într-o odaie, când într-alta, și așa, pe intuneric, se pierdeau în reverii caste. Felix s-ar fi simțit dezonorat să facă un gest îndoielnic, oricât de neînsemnat, și când, prin acea tiranie a subconștientului, o imagine senzuală năvălea în mintea lui și se ținea, chinuit încerca s-o alunge, se simțea mizerabil, josnic. Era încredințat de puritatea Otiliei și pătruns de fericire la ideea unui devotament inocent. Viața i se păru plină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
regiunea în care totul e permis, în care sufletul se poate arunca fără remușcări în vulgaritate, în sublim sau în grotesc, realizând o complexitate atât de bogată, încît nici o direcție și nici o formă de viață să nu-i fie închise. Tirania exteriorului și a generalului, ce domină existențele comune, dispare pentru a-i lua locul absoluta spontaneitate a existenței unice, cu norma topită în fluiditățile ei interioare, cu legea în ea însăși, dincolo de orice formă și de orice schemă. Cum să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adapteze nevoilor poporului rusesc; ea n-a înțeles nimic din tragicul problemei sociale rusești și s-a făcut - împotriva curentelor revoluționare - un instrument al autocrației. Ea a avut însă atâta energie încît să nu cedeze și făcîndu-și din inerție o tiranie și-a dovedit atâtea rezerve de forță. Ortodoxia noastră este circumstanțială, atenuată și neprimejdioasă. Stilul nostru religios este labil și gelatinos. Neavând nimic iruptiv, el nu mai poate constitui o intervenție în destinul nostru. În viitor, ortodoxia se va tîrî
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a marilor personalități, care, ridicând națiunile la un nivel anormal de mărire, le pricinuiesc implicit prăbușirea. Tensiunea născută de viziunea cezarismului înalță națiunea dincolo de nivelul ei istoric firesc și-i slăbește pentru mai târziu rezistența. De aceea, dictaturile mari - nu tiraniile - scot, în bine și în rău, națiunile din făgașul lor. Ethosul agresiv este un fel de șira spinării a națiunilor. Altcum nu se explică de ce instrumentul instinctului agresiv - armata - este o instituție atât de legată de toate formele existenței naționale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sumă de voințe individuale, care n-are o realitate și un sens decât în unitatea substanțială a statului. Atât de puțin a înțeles el societatea și atât de mult statul, că în scrierile din tinerețe susținea că anarhiei este preferabilă tirania, deoarece ea se realizează prin stat. O societate abandonată sieși, nerecunoscând statului mai mult de o semnificație juridică, își pierde repede centrul, sâmburele ei. Devine antiistorică și centrifugală. Consecința fatală a oricărei democrații consecvente este atomismul social. Din societate mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de mare, România n-avea nevoie de accelerarea ritmului ei istoric, ci de o aerisire a individului, de o mișcare liberă și arbitrară, de toată fantezia și capriciul care alcătuiesc un farmec indiscutabil al acestui regim. Dacă intram după o tiranie milenară într-un regim de autoritate, ne idiotizam cu toții, deveneam automate oficiale, cretini balcanici. Este drept că prin democrație România s-a lăbărțat în așa măsură, că a devenit un elastic, de care întinde primul venit. A fost însă fatal
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar putea arde etapele. Și un regim de dictatură este absurd și criminal, dacă nu arde etapele. Concep dictatura ca o revoluție permanentă. Ea este însă numai atunci creatoare, dacă e populară. Prin aceasta se deosebește de cezarism și de tiranie. Ce este dictatura populară față de aceste două fenomene? Diferențele dintre ele derivă din raportul diferit în care stă omul politic față de colectivitate. Și acest raport este determinat de ideile specifice pe care le reprezintă. Tirania nu servește un crez. Autoritatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deosebește de cezarism și de tiranie. Ce este dictatura populară față de aceste două fenomene? Diferențele dintre ele derivă din raportul diferit în care stă omul politic față de colectivitate. Și acest raport este determinat de ideile specifice pe care le reprezintă. Tirania nu servește un crez. Autoritatea prin bunul plac ar fi singura ei "idee170. Tiranul nu trebuie să aibă vreo calitate. Căci neurmărind nici un alt scop, decât capriciul lui și un statu quo al imbecilității, de ce fel de însușiri ar trebui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cezarismul după fiecare perioadă democratică. Totuși, locul istoric al lui rămâne amurgul culturilor. Atunci izvorăsc personalități, fiindcă nu mai sânt idei și nu mai sânt idei dinamice. Într-un astfel de moment istoric, cezarismul suplinește un vid al culturii. Dacă tirania n-are nici un asentiment al colectivității, cezarismul este acceptat și uneori chiar iubit. Ar fi să ne înșelăm prea mult asupra omului dacă am crede că el se simte bine multă vreme în libertate. Adevărul este că nimic nu-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se simte bine multă vreme în libertate. Adevărul este că nimic nu-i e mai greu de suportat decât libertatea. Lăsat multă vreme pradă ei, își pierde echilibrul și se prăbușește într-un haos complet. Atunci preferă cea mai sinistră tiranie, pentru a scăpa de teroarea libertății. Regimurile de autoritate au la bază o concepție pesimistă a omului. Fără o viziune antropologică nemiloasă este imposibil să înțelegi alternanța dintre democrație și dictatură în cursul istoriei. Naivii nu vor pricepe niciodată că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bun cunoscător de oameni, dacă nu a te îndoi de ei? După moraliștii francezi (La Rochefoucauld, Vauvenargues, Chamfort etc.), oamenii politici au cunoscut totdeauna mai bine oamenii. Au avut și ei darul introspecției, dar n-au fost sinceri destul... În fața tiraniei și a cezarismului, se înalță dictaturile populare. Ele se bazează atât pe o necesitate istorică, cât și pe un asentiment al maselor. Pe ele nu le cer numai logica internă a evoluției culturilor, ci condiții sociale, aspirații colective și naționale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
puterea are caracterul unei durate efemere?! Dictaturile au toate un caracter de răscruce și de gravitate. Nu este caracteristic că războaiele cele mai multe se fac de regimurile dictatoriale? Încordarea excesivă și anormalul ritmului numai în război își află o ieșire, afară de tiranie, care naște revoluția. În perioada democratică a unei țări, o revoluție n-are un sens măreț și nici o dimensiune monumentală. Numai întru cât sfarmă tradiția unei tiranii, primește un caracter de întorsătură istorică. Împotriva dictaturilor, toate obiecțiile pe care le-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Încordarea excesivă și anormalul ritmului numai în război își află o ieșire, afară de tiranie, care naște revoluția. În perioada democratică a unei țări, o revoluție n-are un sens măreț și nici o dimensiune monumentală. Numai întru cât sfarmă tradiția unei tiranii, primește un caracter de întorsătură istorică. Împotriva dictaturilor, toate obiecțiile pe care le-a adus lumea se reduc la atîta: cu ce drept ne impune un dictator voința sa? De unde erijarea unui individ în absolut? Obiecția sau mirarea aceasta este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
politic este un fenomen destul de ciudat. Cei care-l cântăresc și nu-i găsesc merite și calități justificative uită că orice om politic este un destin înainte de a fi o valoare. Dictatura care n-are o ieșire imperialistă sfârșește în tiranie, precum iubirea în scârbă sau în milă. Elanul dictatorial, la început dornic de a crea forme noi și a da o expansiune nelimitată unei țări, se osifică într-un autoritarism rigid, mort, precum democrația se destramă într-o paradă de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
productivitatea peste rezervele insuficienței lor. Orice conținut de viață are o formă. Când el se uzează, forma constituie substitutul vieții. Astfel se nasc o sumă de scheme moarte, care trebuie răsturnate de năvala altor conținuturi. Dictatura sfârșește de obicei în tiranie, democrația în anarhie. Dictatura are o formă, tirania are numai formă; democrația are și ea o formă; anarhia nu mai are deloc. Spre fericirea noastră, viața nu tinde numai spre echilibru. De ar fi așa, de mult ne-am fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]