1,739 matches
-
deveni regele insulei feacilor, care este țara păcii - dar Nausicaa se îndeletnicea numai cu spălatul rufelor, nu și cu urzirea. Doar mama ei, regina Areta, putea interveni, pentru că era torcătoare de caiere de purpură 21. Dar se pare că regina torcea firul vieții fiicei sale, și nu pe al lui Odiseu. Celelalte trei femei se implică profund în soarta lui Polytropos. Calipso îl reține (în insula Ogigia) pe Ulise șapte ani, oferindu-i-se ca soție și dăruindu-i „tinerețe fără
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
buburuză (1986), Băieței, clopoței și fetițe, luminițe (1991). Poeziile de început din Cea mai tânără Ecaterină, în afara celor omagiale, întrețes o atmosferă de vrajă, de magică iubire: „Eu le-am menit cu-atâta dor/ Spre mine toate-ncet le-am tors”. Mai târziu, Drumuri (1977) și Nesfârșitele vămi (1979) jalonează și descriu itinerarul parcurs în căutarea unui ton mai convingător. În Cochilii cântătoare (1982), nod liric ce definește o ținută artistică acum bine structurată, versurile configurează mai degrabă un univers închis
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
așteptări erau destul de neînsemnate. în asemenea momente, cînd plutești o zi întreagă, sub un soare blînd, pe o mare legănată de o hulă domoală, așezat într-o ambarcațiune ușoară ca o luntre de mesteacăn, parcă amestecîndu-te cu valurile înseși, care torc aidoma unor pisici lipite de copastie - în asemenea momente de dulce reverie, privind pielea superbă și lucioasă a oceanului, uiți că sub ea palpită o inimă de tigru și nu vrei să-ți aduci aminte că această laba catifelată ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
, Valeriu (6.XI.1945, Babele-Ismail), prozator și poet. Este fiul Anei (n. Toarcă) și al lui Petru Babansky, intelectuali. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1972). A colaborat la „Basarabia”, fiind apoi redactor-șef al revistelor „Quo vadis” și „Columna”. De coloratură romantică, volumul de nuvele Cântecul păsării
BABANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285514_a_286843]
-
îl unește pe om de Dumnezeu. Nașterea, cu imaginea cordonului ombilical, și moartea, cu firul ce leagă corpul de suflet, au loc prin ruperea acestora. Faptul în cauză este ilustrat în reprezentarea țesătoarelor celeste, Moirele grecești și Parcele romane, care torc, deapănă și în cele din urmă taie firul vieții. Fusul este, ca atare, simbolul timpului care se scurge inexorabil, al mișcării perpetue, al ciclului neîntrerupt al nașterii și al morții. Firul este de asemenea ghidul indispensabil, reperul datorită căruia se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dar și o lecție: „Gigel, dresajul se face cu răbdare, prin recompensă și nu prin pedeapsă, așa cum ai încercat o dată cu Piki...” Așa era, Piki nu voia să dea lăbuța și mă chinuiam de vreo zece zile. COCO! Scena 3 Miki „toarce” leneșă pe o canapea. Piki, cu căștile pe urechi, ascultă muzică și dirijează de zor, urmărit de Coco, care se dă în leagăn. Din senin țipă Coco: Scrisoarea!Scrisoarea! (scoate din colivie un plic) Mama, tata a scris... Miki: Și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pupat, m-am culcat iar și de-atunce n-am mai visat nimica. - Eu câte două nopți nu dorm ! zise deodată o femeie care tăcuse într-un colț. Clipi cu sfială din ochii galbeni și-ntoarse spre adunare capul mic. Torc la buci, iar a treia noapte mă las puțintel pe laviță ș-ațipesc. Așa-ntr-o noapte, zise femeia cu gura ei largă și uscată, m-am întins oleacă. Și cum m-am întins, s-a făcut că strigă factorița
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
uita înăuntru pe fereastră. Lumea îi da câte-o mână de făină s-o lingă. Bunică-mea, Iordăchioaia, într-un rând venise la moară și, cum era avană baba după treabă, umbla mereu cu furca-n brâu. Și, când mergea, torcea ! Numai iaca ce vine țapul lui Melinte și se uită pe fereastră înăuntru - negru și cu ochii galbeni. Când ridică baba ochii de pe fus, l-a văzut pe dracu !... A răcnit odată Iordăchioaia, iar mâna i s-a făcut lemn
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Melinte și se uită pe fereastră înăuntru - negru și cu ochii galbeni. Când ridică baba ochii de pe fus, l-a văzut pe dracu !... A răcnit odată Iordăchioaia, iar mâna i s-a făcut lemn pe fus. N-a mai putut toarce câte zile a avut. - Așa am pățit eu când eram băiet, rosti Dârloman cel cu nas pătat. Mă urc în pod și, când mă urc în pod, numai ce văd în fața mea o dihanie de om mâțâțăl care ședea țeapăn
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
după ce a mâncat laptele și bucățelele de salam? Se linge pe bot, uite Mamă, se curăță pe blana ei roșcată. - Da, pisica este un animal curat. Apoi se apropie de nenea și de tanti și se încolăcește în jurul picioarelor și toarce de zor. - Toarce? Doar nu face lână? - Nu, dragul meu, așa se cheamă cântecul pisicii fericite. - Uite pisoiașul stă la pândă și înaintează tiptil, ce vânează oare? - Vreun porumbel sau vrabie, care caută firimituri pe pământ. - Dar lebedele acelea mari
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Am deschis cărțulia broșată și mi-am plecat capul. Părul mi-a căzut În față, făcând să dispară totul - Maxine, domnul da Silva, mușcatele din seră - În afară de carte. De după perdeaua de catifea, vocea mea de cântăreț ambulant a Început să toarcă. ― Afrodita și-a dat jos faimosul brâu, În care erau țesute toate farmecele iubirii, potența, dorința, șoaptele de dragoste și forța seducției, și care Îi lăsa fără prudență și judecată până și pe cei mai cumpătați oameni. Era ora unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decolat de la baza aeriană din munți pentru a survola zona și că un convoi militar, presupun că ar fi Gardienii, vor ajunge aici în jurul orei trei sau patru după-amiază. Excelent! Felicitări, Velail! Mi-ai depășit așteptările! Dacă ar fi putut toarce, eu cred că ar fi făcut-o în acel moment. Pune pe câțiva dintre oamenii tăi să verifice camerele de luat vederi de la blocurile din apropiere, care ar putea avea vedere la școală, și cele de la intrarea în oraș. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
om de calitate încât s-ar duce să vâneze nu știu ce înaripate prin Numidia. Parcă a pomenit ceva și de mormintele din Etiopia. Oricum, undeva departe, la capătul lumii, unde va avea de luptat cu fiarele sălbatice. Ca și cum s-ar în toarce de acolo cu decorații, ca lumea să se minuneze de cu rajul lui! Ce naivitate cretină! Să te lași devorat în timp ce prinzi un vânat pe care-l va mânca altul. Pe Hercules! Nu sunt mai bune produsele crescute de noi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de moștenirea lui Otacilius, nu? Printre sughițuri și suspine, acesta încuviințează. — Într-un asemenea caz, legea e de partea lui, spune avocatul. Scribonius geme sfâșietor, imagine vie a deznădejdii. Asinius Gallus îi contemplă un timp mina necăjită, apoi se în toarce la locul său murmurând încet, ca pentru sine: — Legiuitorul a vrut să-i apere pe copiii acestor oameni care, fiind în continuare sclavi în fața legii, nu pot contracta o uniune recunoscută ca atare. Scribonius Libo ridică nedumerit ochii spre el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ciocanul de lemn în cap, așa, să te asiguri că nu mai mișcă. Morfăie scârbit: — Unii sunt în stare să se prefacă, numai să scape cu zile. Rufus s-a răsucit pe călcâie să plece, dar, auzindu-l, se în toarce iute îndărăt. — Unde sunt sicriele? — Le-am aliniat, răspunde plin de sine Ganymedes. — Bine, dă din cap instructorul. Încearcă să-și ascundă nemulțumirea. Intrigantul ăsta cunoaște deja toate secretele meseriei. Își tamponează fruntea asudată. Peste puțin timp, va fi în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că-i pot vedea cotul lui Geraldine, care stă în ușă și bate darabana pe melodia pe care presupun că o fredonează. Geraldine și mașina ei se potrivesc de minune. Ambele sunt strălucitoare, șic, au exterioare lucioase și motoare care torc. Geraldine s-a aranjat superb, ca de obicei. Poartă un costum bleumarin frumos croit, jacheta abia îi atinge coapsele, iar reverele dau la iveală o bluză de mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari negri de soare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încrucișez mâinile la piept și-mi scot cămașa peste umeri, lăsând să se vadă numai piele goală. Îl împing pe Brad într-un scaun și-i cuprind poala cu picioarele, în timp ce-mi strecor mâinile în jurul gâtului lui. ― Promit, torc eu, promit, pe cuvânt. Capitolul douăzeci Mă întind cu voluptate în pat, lăsându-mă să cad pe grămezile de perne, gândindu-mă la viața mea. Mă gândesc la Brad, care a făcut dragoste cu mine chiar în dimineața asta înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ei silfe șopotinde, Cu-a ei vise de amor; Câte inimi în plăcere Ii resaltă, ușurel! Dar-pe câte dureroase Cîntu-i mistic le apasă, Cîntu-i blând, încetinel. Două umbre albicioase Ca și fulgii de ninsori, Razele din alba luna. Mi le torc, mi le-mpreună Pentru-ntregul viitor; Iar doi îngeri cîntă-n plângeri, Plâng în noapte dureros, Și se sting ca două stele, Care-n nuntă, ușurele Se cunun-căzînde jos. Într-un cuib de turturele Ca și fluturii de-ușor, Saltă Eros
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
negru purec; Să-mi moiu degetul în gură - am să-l prind - ba las săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa sa stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un stat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stîlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas; Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. Credința zugrăvește icoanele-n biserici - Și-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici, Dar de-ale vieții valuri, de al furtunii pas Abia conture triste și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit, Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vântul lovește în ferești, Se toarce-n gîndu-mi firul duioaselor povești, Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amîndouă de gâtul meu te-anini Și parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fereastră. Se-ntuneca. — Vreau să am părul lung ca să mi-l prind la spate și să-mi fac un coc mare pe care să-l pot simți, spuse ea. Vreau o pisicuță care să-mi stea În poală și să toarcă atunci când o mângâi. — Mdaaa? făcu George din pat. — Și mai vreau să mănânc la o masă pe care să fie așezate tacâmurile mele de argint; și vreau lumânări. Mai vreau să fie primăvară și să mă pieptăn la oglindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prieten, pe șahistul, Vecinul lui de cartier, Profesionistul. Acum nu-și mai încape-n pene, Se crede mare campion. Atunci când mută tura, geme La fel când mută un pion. Se laudă că el e campionul, Că variante știe zeci, El toarce-n barbă ca motanul, Prin față nu mai poți să-i treci. Pe toți îi bate zi și noapte, Aplică scheme, strategii, Zicând că toți sunt papă lapte, Pe lângă el sunt jucării. Dar vai de el și de tot planul
?ahistul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83199_a_84524]
-
nu știe ce s alea și ce gust minunat au!... Apoi, poznașul s-a dus pe cuptor și în curând a adormit. Bunică, ce se aude? De unde vine zgomotul ăsta? Parcă ar fi un ferăstrău! spune Sorina. E Țâncul nostru, toarce! Cum așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus. Sorin a scos, între timp, un fulg dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă să doarmă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]