KorAP: Find »[drukola/base=toiag & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...55 >

1,372 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

oricărui sunet, acesta se oprise cumpănind situația. Inspectorul nu mai stătu pe gânduri, ieși de după copac și se proțăpi în mijlocul drumului. Acolo însă nu se găsea Vasilică. Un bărbat în vârstă, cu barbă albă și stufoasă stătea sprijinit într-un toiag care aducea mai mult cu o bâtă. Surprins, Toma se opri în fața moșnea gului. Cine ești și ce faci dumneata aici? îl întrebă el, măsurându-l din cap până în picioare. Bătrânul părea a avea mult peste șaptezeci de ani. Părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Bătrânul nu mai era atât de bățos ca mai înainte. Devenise un moșneag peste care vârsta înaintată își lăsase amprenta. Îmbrăcat în hainele acelea din pânză țesută în casă, se făcuse și mai mititel și acum părea mai aplecat peste toiagul în care se sprijinea. Traista care-i atârna pe umărul stâng părea că îl trage în jos cu greutatea ei, dar încheieturile pumnului se albiseră strângând toiagul de lemn lustruit. Ileana îl luă de braț pe inspector și plecară mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în casă, se făcuse și mai mititel și acum părea mai aplecat peste toiagul în care se sprijinea. Traista care-i atârna pe umărul stâng părea că îl trage în jos cu greutatea ei, dar încheieturile pumnului se albiseră strângând toiagul de lemn lustruit. Ileana îl luă de braț pe inspector și plecară mai departe spre vârf. Bătrânul mai stătu câteva clipe pe loc, după care porni și el după ei. Mergea cu pași mari, de om obișnuit cu ascensiunile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să se prăbușească peste el. Orice instinct de conservare dispăruse și el încremenise pe loc. Își ridicase mâinile deasupra capului și se chircise la pământ. Nu vedea și nu auzea nimic în jurul său. Uită-te la el! arătă Calistrat cu toiagul spre tânărul prăbușit. Crezi că va rezista? Nu mi se pare de loc potrivit pentru misiunea lui. Dumneata îți mai amintești cum a fost prima oară când ai venit aici? Așa ceva nu poți să uiți. Atunci nu mai vorbi! Lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
văzuse și ieri în pădure, privea direct în obiectivul camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că fotograful îl imortalizase cu doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou la bucățica de carton pe care o avea în față. E tatăl dumitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai observase sus pe platou cu o zi în urmă. Stai și tu pe aproape! cedă Calistrat. Negreșit va fi nevoie și de ajutorul tău. Bătrânul își îndreptă spinarea și se apropie cu pași mari de ușă. Luă de acolo toiagul și reveni la locul lui pe laviță lângă polițist. Aceeași lumină ciudată sclipea și în ochii bătrânului, dar se stinse imediat ce se așeză. Încet, Toma își revenea din nou în apele lui. Își amintea vag de conversația purtată de cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
oameni s-au făcut nevăzuți de pe fața pământului în ultima vreme aici, la Baia de Sus, spuse Calistrat către Cristian, fără să-l privească. Vorbea încet, ca și cum și-ar fi căutat cuvintele. Stătea așezat, sprijinindu-se cu amândouă mâinile în toiag. Inspectorului i se păru ciudat faptul că bătrânul era la curent cu aceste cazuri pe care poliția încerca să le țină în cel mai desăvârșit secret. Deveni dintr-o dată atent și îl întrebă plin de curiozitate: Știi ceva despre aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cum de nu te ia și pe tine? Cum faci de pe tine te iartă? Tu nu ești tot om? Ori poate că nu-i place gustul ciolanelor bătrâne? Ochii lui Calistrat aruncau acum fulgere. Se ridicase de pe laviță și ridicase toiagul amenințător spre polițist. Părea dintr-o dată mult mai înalt decât înainte și avea o privire sălbatecă. Ileana interveni imediat și calmă tensiunea dintre cei doi: Lasă-l, ți-am spus că de acum mă ocup eu! spuse Ileana fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe care le lăsase el și cu Ileana în drumul făcut de la mașină până la bușteanul pe care se așezaseră. În urma lui Calistrat, vegetația se ridica la loc, ca și cum nimic nu o deranjase. De data aceasta nu se mai sprijinea în toiagul pe care îl purta în mâna dreaptă, ci îl ținea ca pe o lance la subsu oară. Petrecută pe după gât, purta o traistă la fel de sură ca și mantia lungă ce îi atârna pe spate, prinsă cu un șnur de umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Fii te rog înțelegător! Ai răbdare cu moșul și încearcă să nu-i ieși din cuvânt! Pe drum nu schimbaseră mai mult de câteva vorbe, Calistrat mulțumindu-se numai să indice direcția pe care trebuiau s-o urmeze cu vârful toiagului. Mergeau întins și inspectorul deja începuse să gâfâie. În ciuda vârstei, moșul încă era zglobiu și nu părea de loc obosit. No, haide, băiete! Fă pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai ales de ce. Trebuie să recunosc că ai făcut o treabă bună, te-ai apropiat destul de mult de adevăr. Numai că nu căutai unde trebuie, autorul se afla pe alt munte, aici unde suntem noi acum, îi arătă bătrânul cu toiagul de partea cealaltă a prăpăstiei. Vorbele lui Calistrat stârneau în memoria inspectorului amintiri vagi. Știa că se afla acolo cu o misiune. Trebuia să găsească autorul unor infracțiuni foarte grave. Își amintea de Ileana și de cercetările pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape scuturată din pa chetul lui Calistrat și o aprinse. Stăteau amândoi așezați pe buștean, fumând în tăcere. Bătrânul își așezase toiagul de-a curmezișul în fața lor, ținându-l rezemat de genunchi. Cu coada ochiului, Toma îl observa, încercând să ghicească ce urma să se întâmple. Îl vedea numai din profil și nu se putu abține să-l compare cu Sfinxul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
încă bine. Apoi, ceața deveni repede mai consistentă. Ciudat, pentru că nu se întindea mai aproape de ei, ci rămânea numai acolo unde o văzuse la început. Calistrat observase și el negura din față, pentru că îl simți încordându-se lângă el. Ridicase toiagul și îl ținea ca o pavăză înaintea lui Cristian. Vine! șopti acesta. Uită-te la mine, acum! Inspectorul se întoarse și îl privi pe moșneag. Iarăși văzu lumina aceea stranie strălucind în ochii lui. Trezește-te și lasă deoparte descântecul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu bătea nici o pală de vânt, simțea un suflu înghețat venind dinspre ea. Moș Calistrat îl ținea strâns de braț ridicând toia gul în fața lor. Valuri mai închise la culoare se agitau pe suprafața ei, ca un lichid care fierbe. Toiagul lui Calistrat era ca o barieră de care negura nu putea să treacă. Rămăsese la trei pași în fața lor, curbându-se peste ei. Vălătucii negri ce ieșeau dinspre interior se izbeau bezmetici ca de un zid invizibil dincolo de care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lui arătarea cețoasă scurgându-se din măruntaiele muntelui, îi simțise răsuflarea înghețată și răutatea nemărginită. Mai era și felul în care se ținuseră pe urmele ei. Alunecarea aceea pe deasupra pământului îl umplea de uimire. Însă, cel mai mult, îl contraria toiagul lui Calistrat. Deși bătrânul nu vorbise de loc despre el până atunci, își dădea seama că este un obiect foarte important. Îi protejase de ceață și observase că moșul nu se despărțea de el niciodată. Fără îndoială că nu degeaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nu o putem lăsa să mai răpească viața cuiva. Noaptea asta o vom petrece numai așa, vreau s-o vezi și să cunoști ce poate să facă. Uite că vine! îl trase iarăși pe inspector mai aproape de el, ridicând totodată toiagul înainte. La nu mai mult de douăzeci de metri, siluetele fantomatice ale copacilor începeau să se estompeze. Ceva trecea prin fața lor interpunându-se între ei și aceștia. Cristian pricepu că vâlva cobora repede panta muntelui. Porniră și ei după ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
privi, plin de curiozitate, inspectorul. No, sigur că putem. Atunci de ce am așteptat până acum? Calistrat nu-i răspunse. Se opriră pe loc, acum nu mai alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare pietrele de pe drum. Bătrânul ridică toiagul în poziție verticală și îl sprijini de pământ. Toma îl privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din bârlog, niciodată nu-ți iei privirea de la ea. O clipă numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
gata să renunțe, îi era frig și întunericul îl împresura acum din toate părțile. Lumina lunii dispăruse înghițită de ceața densă din jurul său. Abia îl mai distingea pe Calistrat aflat la numai un pas de el. Moșul ridicase din nou toiagul de la pământ și îl ținea deasupra capului amândurora. Dă-te mai aproape de mine, băiete! îl auzi el pe moșneag. Apucă și tu de toiag și strânge-l bine în mână! Hai să ne jucăm puțin cu arătarea, să-i arătăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl mai distingea pe Calistrat aflat la numai un pas de el. Moșul ridicase din nou toiagul de la pământ și îl ținea deasupra capului amândurora. Dă-te mai aproape de mine, băiete! îl auzi el pe moșneag. Apucă și tu de toiag și strânge-l bine în mână! Hai să ne jucăm puțin cu arătarea, să-i arătăm că nu face ea ce vrea, nu atâta timp cât mai este un păzitor în viață! Ușurat, Cristian apucă toiagul. Ca arsă cu un fier roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe moșneag. Apucă și tu de toiag și strânge-l bine în mână! Hai să ne jucăm puțin cu arătarea, să-i arătăm că nu face ea ce vrea, nu atâta timp cât mai este un păzitor în viață! Ușurat, Cristian apucă toiagul. Ca arsă cu un fier roșu, negura se retrase de lângă ei. Se aflau acum într-un fel de bulă de aer curat înglobată într-o mare de pâclă densă. Fuioarele de ceață se agitau pe lângă ei, oprindu-se însă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
foarte mult, lui Toma chiar îi făcea impresia că aproape stă pe loc. Trecură fără probleme pe deasupra și se opriră dincolo de ea. Ce spui, mai încercăm o dată? îi șopti moșul la ureche. Cristian îl aprobă tăcut din cap. Dădu drumul toiagului și se proțăpi în mijlocul drumului. De data asta nu-și mai luă ochii de la dușman. Câteva clipe, nu se întâmplă nimic, inspectorul crezând că vâlva încă nu-l simțise. Lovi cu piciorul în pământ și își frecă tălpile de pietre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ajutor. Dintre fuioarele ce se încolăceau înăuntru îi vedea chipul descom pus de spaimă și lacrimile curgându-i pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl apucă strâns de braț sprijinindu-l. Ai auzit și tu? întrebă înfrigurat Cristian. Ce să aud? Ileana, mă chema la dânsa. Nu era ea, spuse moșul, clătinând din cap bestia te ademenea la dânsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
poate să te și păcălească pe felurite căi. Nu-i trebuie prea mult ca să pătrundă în mintea ta și să găsească acolo cele mai ascunse taine pe care nu va pregeta să le folosească pentru a te înșela. Stând sub toiag și așteptând ca vâlva să treacă peste ei, inspectorul se gândea febril, căutând să înțeleagă ce se întâmplă cu el. Cu numai câteva ore mai devreme, n-ar fi crezut în ruptul capului că aceste lucruri sunt posibile. Undeva, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în ochi. Atunci nu știam despre ce e vorba și n-am dat importanță, abia mai pe urmă am priceput că săraca mă căina ca pe un mort. În timp ce vorbea, Calistrat se ridică și se apropie de ușă de unde luă toiagul rezemat tot acolo unde îl văzuse Cristian și cu o zi mai devreme. Timp de aproape un an de zile tata m-a luat după el pretutindeni, spuse el, oprindu-se în fața tânărului inspector. M-a învățat tot ce știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu o zi mai devreme. Timp de aproape un an de zile tata m-a luat după el pretutindeni, spuse el, oprindu-se în fața tânărului inspector. M-a învățat tot ce știa el despre bestie și despre datoria paznicilor. Vezi toiagul acesta? Este singurul lucru de care se teme vâlva. Eu îl am de la tata și el la rândul lui de la taică-su și tot așa mai departe. E transmis din mâna unui paznic în cea a următorului, din tată-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]