1,334 matches
-
învins de speranță se întoarce și se roagă,/ mai sărac decât străbunii săi,/ mai sărac decât umbra din zare,/ bătrân și cu mâinile goale,/ proiectat în asfințitul de soare,/ lumină de purpură caldă" (Păgânul năvod), orbul care "clatină-n mână/ toiagul de ceară topită" pentru a întârzia dansul fatal al Viperei cârne, în sfârșit, Cel Dintâi, "așezat anume la porți", care "se-ntrupează,/ plutește-n văzduh, se despoaie de sine/ de-a lungul luminii" sub ochii poetului, pe deplin convins de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Marianne, cu care întreține o relație fuzională, deși conflictuală. Doar anumite aspecte din trecutul lui Marc revin, anxiogene, tăioase ca niște cioburi de sticlă, dar el nu le formulează și nu le analizează, prin urmare cititorul nu dispune de acel "toiag" omniscient al romanului clasic, în care totul i se servește detaliat și gata digerat, deci nu știe de cele mai multe ori ce anume motivează reacțiile și acțiunile personajelor. Această dimensiune a indeterminării, a neînchiderii întreține, de fapt, o tensiune extrem de stimulantă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
datina complexă a kolabrismos ului. Această denumire se referă la un dans solstițial solar trac, cu implicații rituale, medicale, războinice și catarctice. datina se desfășoară În cerc, În hore, care imită mersul soarelui pe cer. Participau doar bărbații care purtau toiege mascoide ce simbolizau razele solare transformate În mascoide de cai solari. Moștenirea acestui ritual s-a transmis la daci, iar apoi la români, atât În dansul Căiuților la solstițiul de iarnă, cât și În dansul Călușarilor la solstițiul de vară
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
este mai bun decât femeia. Faptul de a spera în ființele umane este o iluzie pioasă: La ce slujește să predici acestor miliarde de somnambuli care se îndreaptă spre haos cu pas măsurat, sub păstorirea seducătorilor lor spirituali și sub toiagul stăpânilor lor?212 Aceste teze, care ne sunt impuse mai degrabă ca certitudini dogmatice decât argumentate cu raționamente, trimit la analiza amplă pe care Caraco a furnizat-o în diferite opere, ale căror titluri vorbesc de la sine: Școala intransigenților (L
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
prudență în divulgarea greșelilor altuia, frecventarea fără temei a femeilor, pentru a încheia cu o recomandare): 3. De aceea, fraților, fiți prudenți și totodată milostivi. Căci, cu cât vă aflați într-o stare mai sublimă, nepurtând, după exemplul apostolilor, nici toiag, nici traistă, nici desagă, nici bani la brâu, nici pâine în coș, nici două tunici, nici încălțăminte în picioare (cf. Mt 10,9; Mc 6,8), cu atât mai rușinoasă și mai josnică va fi căderea voastră - Dumnezeu să vă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
s-a povestit îndeajuns în Legendă, aici vom merge mai departe. 2. În anul Domnului 1209, al treilea al convertirii sale, auzind în Evanghelie cuvintele adresate de Cristos discipolilor săi atunci când i-a trimis să predice, a renunțat imediat la toiag, la desagă și la încălțăminte, și-a schimbat îmbrăcămintea, adoptând-o pe aceea pe care o poartă frații acum; a devenit un imitator al sărăciei evanghelice și un sârguincios predicator al Evangheliei. 3. În anul Domnului 1219, al zecelea al
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
voind să intre într-un ordin religios, pe vremea când deja devenise un mare teolog, a îmbrăcat o haină de măscărici și a peregrinat prin diferite mănăstiri pentru a cunoaște viața monastică. El, când ajungea, bătea la ușa corului cu toiagul, iar când vedea călugării privind spre ușă și râzând, spunea: «Dumnezeu nu este aici». Dar când a ajuns la Bec-Hellouin și niciun călugăr nu a acordat atenție celui care bătea la ușă, a intrat în mănăstire ca frate simplu. Apoi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
convent ce se numește și acum Chiliile din Cortona. A șasea vină a fost că îi supăra și disprețuia pe miniștrii provinciali, dacă aceștia nu reușeau să se achite de taxele și darurile impuse de el... și îi ținea sub toiagul său prin mijloace atât de dure, încât se temeau de el, precum papura lovită de apă, sau cum tremură ciocârlia atunci când șoimul o urmărește și vrea să o înhațe. Nu trebuie să ne mirăm, fiindcă, așa cum este scris în Cartea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Regele Ludovic al Franței era subțire și firav, slab și înalt, cu o față angelică și aspect grațios. Venea la biserica fraților (pentru capitul) fără pompă regală; în locul decorațiilor regești venea în haine de pelerin, cu desaga în gât și toiagul în mână. Nu călare, ci pe jos, și îl urmau cei trei frați ai săi, cu aceeași umilință și îmbrăcăminte... Se putea crede că este mai degrabă un călugăr, dacă priveai la evlavia sa, decât un războinic renumit pentru faptele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost general Bonaventura. Text din Series magistrorum generalium Ordinis fratrum minorum, în MGH, Scriptores, XIII, 392. În anul Domnului 1201, Fericitul Francisc, după ce a lăsat haina civilă, a început să umble încălțat, încins cu o curea la mijloc, purtând un toiag în mână, pentru a căuta drumul ce trebuia să-l parcurgă pe calea Domnului, pe care mergea cu multă incertitudine. În anul 1206, auzind din Evanghelie că Domnul le poruncise ucenicilor săi să meargă fără toiag, fără desagă și fără
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la mijloc, purtând un toiag în mână, pentru a căuta drumul ce trebuia să-l parcurgă pe calea Domnului, pe care mergea cu multă incertitudine. În anul 1206, auzind din Evanghelie că Domnul le poruncise ucenicilor săi să meargă fără toiag, fără desagă și fără încălțări, imediat, aruncând toiagul, încălțările și cureaua, a început să meargă încins cu o funie, imitând regula evanghelică și viața apostolilor, și, astfel, la șase ani după convertirea sa, a redactat regula pentru modul de viață
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a căuta drumul ce trebuia să-l parcurgă pe calea Domnului, pe care mergea cu multă incertitudine. În anul 1206, auzind din Evanghelie că Domnul le poruncise ucenicilor săi să meargă fără toiag, fără desagă și fără încălțări, imediat, aruncând toiagul, încălțările și cureaua, a început să meargă încins cu o funie, imitând regula evanghelică și viața apostolilor, și, astfel, la șase ani după convertirea sa, a redactat regula pentru modul de viață al fraților minori, cărora le-a fost călăuză
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și Marele de Jos. Ele nu pot exista împreună, concomitent și în același loc, așa că una urmează a fi eliminată, adică să moară. Este sacrificată, firește, Inanna. Pierderea însemnelor, a „legilor divine”, echivalează cu moartea. Și Dumuzi este deposedat de toiag, căuș, putinei, obiecte sacre, prin acestea luîndu-i-se însemnele și, deci, puterile. În cele din urmă, „cadavrul” Inannei este agățat într-un cîrlig de fier, ca animalele ucise la abator, pedeapsă grozavă, inventată, cum se vede, de asiatici și practicată de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu intenția de a-l sensibiliza după dorință pe tiranul prea temător să nu-și piardă tronul. Pe măsură ce șoaptele se îndesesc, acesta vede amenințarea cîrligelor și a vîslelor abătîndu-se asupra lui: Ciobanii lui Dobrișean Sunt boieri ca de divan, În toiege răzimați Și-n caftane îmbrăcați. Bacii lui poartă cîrlige, Tot cîrlige de argint, Cum n-am văzut pe pămînt, Nici în lume de cînd sunt. În capul cîrligelor, În josul belciugilor, Cîte-o piatră nestemată De plătește lumea toată, Și pietre de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cumva să te ungi cu oloi bun dintr-un vas, căci mireasma lui îi va strînge-n jurul tău. Nu cumva să-ți lași arcul jos, căci cei răniți de săgeți te vor înconjura. Nu cumva să legeni în mînă un toiag, căci ei te vor împresura. Nu cumva să-ți pui încălțări în picioare, ca să nu bocănești în lumea de dincolo: Nu cumva să lovești soția pe care o urăști; nu cumva să-ți săruți fiul îndrăgit; nu cumva să-ți
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
gumari, și scutere. Aici, tot sub un pom bătrân, un salcâm, erau trei moșnegi, foști ceapiști, acum pensionari. Stăteau față în față, așezați pe câte un taburet și pisau scuipatul ce se tot aduna în țărâna din fața lor cu niște toiege cu măciuliile lustruite de atâta purtat în mâinile lor aspre și bătătorite de muncă. Din când în când, iar lansau câte un scuipat țâșnit printre dinți, în direcția știută. Scuipatul frământat mereu cu vârful toiegelor, făcuse un mic noroi, cam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
țărâna din fața lor cu niște toiege cu măciuliile lustruite de atâta purtat în mâinile lor aspre și bătătorite de muncă. Din când în când, iar lansau câte un scuipat țâșnit printre dinți, în direcția știută. Scuipatul frământat mereu cu vârful toiegelor, făcuse un mic noroi, cam dizgrațios la vedere, dar lor nici că le păsa. Dacă erai mai atent la ce vorbeau, le puteai da pe deplin eticheta de radio-șanț. Când m-am apropiat de ei, unul tocmai zicea: - Ion a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din deal...Ce-o să facă? Nu știu. Burta fetei crește și mă-sa se vaită că n-are bani să dea copchilu' afară, zise cel care lansase vestea, apoi mai țâșni un scuipat pe care-l chisă repede cu vârful toiagului. - Da casierul pe unde-o fi? - Naiba știe unde? Că a fugit cu banii acum trei săptămâni și de atunci nu l-a mai văzut nimeni. O fi el pe undeva. Hm, frumos somn! și țâști! un alt scuipat, exact
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ce, noi avem agricultură? Usturoi, varză și ceapă de la turci, fasole de la mexicani, grâu canadian, n-ai ce te face de o portocală, o banană colea! și mai stuchi a năduf pe locul știut, chisând preocupat noroiul acela cu vârful toiagului. - Las-că și cu guvernanții ăștia. De fiecare dată când sunt aleși, imediat după alegere, primul lucru care-l fac este acela că-și măresc lor lefurile. Halal, corb la corb nu-și scoate ochii. - Cică, începu altul, la începutul lumii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de mari? - Da' tu n-ai aflat că în țara asta dreptatea umblă cu capul spart, și asta-i cam de multișor poveste, nu știu care poet a spus-o! și țâșni și el un scuipat în noroiul din fața lui, chisând cu toiagul foarte absent. - Auziți, săptămâna trecută, primarul a trecut pe la porțile oamenilor și i-a îndemnat să iasă cu atelajele ca să care fiecare câte două trei căruțe de nisip și balastru de la râu, că-i pe gratis, ca să facă drumurile care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am să-i văd eu cum își bat vitele când o să intre în noroi roata căruței până la osie, mai zise unul din ei, scârbit de tot și mai lansă un scuipat la locul știut pe care-l chisă repede cu toiagul. - Halal așa oameni! conchise și al treilea, ridicându-se de pe scaun și întinzându-se, ducând mâinile în sus și strâmbându-se de dureri de șale. Eu mă duc acasă. - Da' mai șezi oleacă, să-ți mai spun una. - Nu mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Providență pentru a participa la realizarea unui plan divin, comparându-se cu vechii israeliți. Benjamin Franklin a propus ca marele sigiliu al tinerei țări să-i înfățișeze pe evreii care treceau printre apele despărțite ale Mării Roșii, pe Moise cu toiagul ridicat și oștile faraonului care erau gata să se înece 12. Thomas Jefferson a sugerat ca sigiliul să-i înfățișeze pe copiii lui Israel în deșert, "călăuziți de un nor în timpul zilei și de o coloană de foc în timpul nopții
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
de munți înalți acoperiți cu păduri de conifere. Făcu câțiva pași când apăru din senin o bătrână, dreaptă ca lumânarea, îmbrăcată cu haine negre curate, având fața zâmbitoare și luminoasă, în spate avea o desagă, iar în mână un minunat toiag, care părea de fildeș. -Bun găsit fata mea. Te-ai rătăcit, așa-i? Fetița tremurând de frică mormăi: -M-am, m-am rătăcit. -Ți-o fi foame. Spunând acestea dădu jos desaga din care scoase pâine, măsline, o bucată de pește prăjit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în semnul sfintei cruci. În mijlocul poienii dintre munți apăru ca din pământ un palat imens, fastuos, cu zidurile din cărămizi de aur, acoperit cu plăci groase de argint, cu ferestrele din cristale transparente de diamant. Mai făcu o mișcare din toiag spre munții înalți, acoperiți cu păduri de cedri. La poalele munților au apărut sute de omuleți îmbrăcați în uniforme roșii, albastre sau verzi, având fesuri de aceiași culoare, pe cap. Veneau în fugă spre Brigitte, iar când au ajuns la
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Melchior și Ariel stăpânii întunericului vor să ne fure bogățiile. Păziți bine totul. Pescuiți pește pentru palat, coaceți pâine și scoteți vin din cramele palatului. Ovreme veți locui aici, până trece primejdia. -Hai fata mea să mergem la palat. Mișcă toiagul în semnul știut. În fața palatului au apărut livezi cu pomi fructiferi de toate soiurile, încărcați cu fructe prospete și coapte. Fântânile arteziene și lacul făceau parte din comorile palatului. La intrarea palatului le aștepta trei câini enormi-rasa lup alzacian-gudurându-se la
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]