4,226 matches
-
birouri, răsfoind plictisiți dosarele din fața lor. Ușa se deschise brusc și în încăpere intră repede agentul Vasilică Pohoață. Se îndreptă repede spre biroul său și se rostogoli pe scaun. Deschise sertarul și scoase un vraf de hârtii pe care le trânti cu zgomot pe masă. Ce-i cu voi? întrebă acesta, văzând că ceilalți colegi îl privesc mirați. Avem inspecție de sus! adăugă el, ridicând degetul arătător spre tavan și bătând cu palma peste dosarele din fața sa. Ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne schimbăm și apoi ne vedem la o țigară în grădină, de acord? Da, te aștept acolo, se arătă de acord inspectorul. Nu avea nici un chef să mai urce în cameră, așa încât se îndreptă spre grădina din spatele casei și se trânti într-unul dintre fotolii. Își aprinse o țigară, căutând din ochi scrumiera voluminoasă pe care o văzuse cu o seară înainte. Era pe masa cealaltă, așa încât se ridică oftând și o aduse mai aproape. Fuma tăcut încercând să recapituleze tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rog, și niște apă rece, drăguță! îi ceru Pop. Se ridică apoi de la masă și deschise larg fereastra. Scoase apoi dintr-un ungher o scrumieră uriașă pe care o așeză între ei. Asta, ca să meargă bine cafeaua, spuse Simion Pop, trântindu-se înapoi pe scaun. Știu că îți place să savurezi o țigară la cafea, adăugă el, scoțând din buzunarul de la pantaloni pachetul său mototolit. Nu te servesc cu din astea pentru că știu că le ai pe ale tale. Așteptă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Rândunel. Toată șatra se dăduse jos din căruțe și se strânsese în jurul lui Toma, privindu-l încruntați. Apoi femeile începură să țipe și să amenințe cu pumnii ridicați în aer. Una dintre ele, cu fața descom pusă de durere, se trânti pe jos. Se zvârcolea și bătea cu brațele în pământ, scoțând țipete de jale. Își smulgea părul de pe cap, tângu indu-se de mama focului. Polițistul se uita nedumerit la spectacolul acela, nepricepând ce se întâmplă. Nu înțelegea nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe comandant. Desigur că el ar fi venit, spunea privi rea lui, dar nu avea încotro, aveau deja un program stabilit dinainte, nu o mai putea refuza pe Ileana. Enervat, Pop dădu din mână a lehamite și ieși din casă trântind ușa. Nici doamna Maria nu era prea mulțumită, dar ea nu spunea nimic. Se mulțumise numai să-i arunce o privire încărcată de reproș Ilenei, după care intrase în bucătărie. Unde mergem? întrebase plin de curiozitate Cristian. La Moș Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vru să se întoarcă dar femeia îl luă de braț, trăgându-l afară din casă. Ieșiră din curte și porniră la vale pe ulița prăfuită spre locul unde își lăsaseră mașina. 18 Mă calcă pe nervi bătrânul ăsta, rosti Cristian trântind portiera. Așează-te la rând! Nici eu nu-l simpatizez din cale afară. Însă va trebui să colaborăm cu el, dacă vrem să punem capăt grozăviilor care se întâmplă acum. Draga mea, n-am nimic împotrivă să lucrăm împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nici nu revenise până ce sosise vremea să plece la întâlnirea cu Moș Calistrat. Nici măcar nu izbutise să-și amintească lucrul acela important despre care știa că îl observase cu o noapte în urmă. Urcase în camera lui și se trântise îmbrăcat pe pat. Retrăise în memorie evenimentele petrecute, dar ideea refuza să iasă la iveală. Era sigur că informația se afla acolo, în mintea lui, numai că n-o putea scoate la lumină. Oboseala îl doborâse și somnul îl furase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de apărare. Nici nu știa ce să facă mai întâi, să vadă dacă nu cumva acesta nu s-a rănit în cădere ori să încerce să găsească toiagul. Alese repede a doua opțiune, fără toiag erau morți amândoi, așa că se trânti pe burtă și începu să pipăie febril malul abrupt, sperând să simtă sub degete lemnul lustruit al acestuia. Nici nu se mai gândea la vâlva care, fără îndoială își dăduse seama de impasul în care se găseau și acum, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pietre mici prinseră să zboare în toate părțile și o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor. Încercă să o ia la fugă, dar nu apucă să facă mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de asta, aude un geamăt, un huruit surd în măruntaiele muntelui. Stâncile sfărâmate se ridicară puțin în aer, după care se prăbușiră la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poziție orizontală, Boris se opri câteva clipe. Trase apoi de un cablu subțire aflat lângă el și capacul se închise cu zgomot la loc. Repetară manevra de câteva ori, distrându-se nevoie mare de fiecare dată când capacul masiv se trântea peste marginea cilindrului. La un moment dat, Boris se opri din joaca aceasta. Capacul rămăsese deschis, iar el sări sprinten de pe platformă. Se aplecă să ridice ceva de jos. Era un cablu, care se întindea până la cabina camionului care adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comod pe scaun, după care privi cu atenție înapoi de unde venise. De acolo de unde era, Cristian nu putea vedea ce face acesta dar avea o bănuială. Câteva clipe mai târziu, cablul se tensionă și piesa metalică de la capătul cilindrului se trânti din nou cu zgomot. Pop îl privi nedumerit pe ginerele său: E o capcană, nu-i așa? Inspectorul dădu afirmativ din cap. Era, într-adevăr, o capcană. Bine, dar ce vor să prindă în ea? se întrebă bătrânul cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mâine vreau să reîncepem săpăturile, ai la dispoziție douăzeci și patru de ore să rezolvi situația! strigă Mihailovici de la birou, chiar înainte ca ușa să se închidă în spatele lui Boris. Negru la față, mercenarul părăsi încăperea, îndreptându-se spre biroul său. Se trânti pe scaunul tare de lemn și își aprinse o țigară. Trase cu sete câteva fumuri, după care își întinse picioarele pe masă. Orbit de febra aurului, șeful nu avusese răbdare să-l asculte până la capăt. I-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne-am revenit cu totul în simțiri. Indiferent ce se întâmplă, încearcă să nu-i lași să vadă că am umblat la legături! Deja cheia se rotea în broască, când reușiră să se așeze aproximativ în aceeași poziție. Ușa se trânti de perete, în timp ce doi bărbați intrară zgomotoși. Cristian nu putea să-și dea seama dacă erau tot aceeași care îi prinseseră în pădure, dar purtau aceleași combinezoane negre, ca niște uniforme. Fără să scoată o vorbă, se apropiară de Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răceală. Ne-am Înțeles? M-am ridicat În picioare anevoie și am descoperit că, În sforțarea lui, Neri Îmi ferfenițise jacheta și mîndria. — Cum ai intrat? N-am răspuns. Neri suspină, scuturînd din cap. — Hai, dă-mi cheile, mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am rămas În bezna cea mai desăvîrșită. Am căutat cartea bîjbîind prin Întuneric. Am găsit-o și m-am tîrÎt cu ea pe scări În jos, rezemîndu-mă de ziduri, gîfÎind. Am ieșit afară scuipînd sînge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
După cum ne Învață Freud, femeia Își dorește contrariul a ceea ce gîndește sau declară, ceea ce, dacă cercetăm cu atenție, nu e atît de groaznic, Întrucît bărbatul, după cum ne Învață Perogrullo, se supune, dimpotrivă, dictatului propriului aparat genital sau digestiv. — Nu-mi trînti atîtea vorbe, Fermín, că ți se vede panașul. Dacă ai ceva de spus, sintetizează. Atunci uite, ți-o spun În succintă esență: asta nu are față să se mărite cu Cascorro. — A, nu? Și de ce avea față, ia să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și plecaseră imediat protestând, dacă alegerile fuseseră amânate, cel puțin să fi avut delicatețea de a anunța populația prin radio și prin televiziune, că pentru astfel de informări încă mai sunt bune. Toată lumea știe că o ușă care se închide trântită de vânt face un zgomot de toți dracii, spuse secretarul, iar aici nu s-a auzit nimic. Membrul comisiei ezită, mă duc, nu mă duc, dar președintele insistă, Duceți-vă, vă rog, și aveți grijă, să nu vă udați. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Curând după ce făcu o mutare se lăsă pe spate și-și privi cu o detașare ciudată adversarul - un francez gras și bărbos. Acesta își evalua situația, apoi izbucni brusc în sudălmi joviale și strângând cu un gest nervos piesele, le trânti înapoi în cutie. Îl înjură cu generozitate pe Strickland, iar apoi chemă chelnerul, plăti băuturile și plecă. Stroeve își trase scaunul mai aproape de masă: — Presupun că acum putem sta de vorbă, zise el. Ochii lui Strickland se opriră asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
arată-mi tablourile. Dacă există ceva care-mi place, cumpăr. — Du-te naibii, mi-a răspuns. S-a ridicat și a dat să plece. L-am oprit: — Nu ți-ai plătit absintul, i-am spus zâmbind. M-a înjurat, a trântit banii pe masă și a plecat. Nu l-am mai văzut câteva zile, dar într-o seară când ședeam la cafenea și citeam ziarul a venit și s-a așezat lângă mine. — Văd că până la urmă nu te-ai spânzurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să trec mâine să mi le iau.“ Încercase să zâmbească: „La revedere, draga mea! Mulțumesc pentru toată fericirea pe care mi-ai dăruit-o în trecut.“ Ieșise și închisese ușa în urma lui. Cu ochii minții parcă-l vedeam pe Strickland trântindu-și pălăria pe masă, așezându-se și aprinzând o țigară. XXIX O vreme mi-am ținut gura gândindu-mă la ce-mi spusese Stroeve. Nu-i puteam suporta slăbiciunea și el mi-a citit pe față dezaprobarea. — Bine, dar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
desenat un cap pe sugativa mapei. — Te rog, spune-mi dacă te supără întrebările mele, i-am zis. — Ba nu, mă ușurează dacă vorbesc. O, Doamne, dacă ai ști prin ce chinuri cumplite am trecut în adâncul inimii mele! A trântit jos creionul. Da, știam de două săptămâni. Am știut încă dinainte de a-și da ea seama. — Atunci de ce naiba nu l-ai trimis pe Strickland să se ducă învârtindu-se? — Nu-mi venea să cred. Mi se părea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
metodică făcea ca sinuciderea să pară încă și mai premeditată. Stăpânirea ei de sine era înspăimântătoare. Deodată simți un junghi în inimă și genunchii îi slăbiră atât de tare încât era gata să cadă. Se întoarse în dormitor și se trânti pe pat strigându-i numele: — Blanche! Blanche! Gândul la suferința ei era insuportabil. Parcă o văzu stând în bucătărie - o încăpere puțin mai mare decât un dulap -, spălând farfuriile și paharele, furculițele și lingurile, lustruind repede cuțitele pe fundul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
decât îi stătuse lui în obicei să picteze și se întrebă ce căuta acolo. Se apropie și-l întoarse ca să-l vadă. Era un nud. Inima începu să-i bată, repede căci ghici imediat că e pictat de Strickland. Îl trânti furios de perete. — Cum naiba și-a permis să-l lase acolo? își zisese. Dar mișcarea îl făcu să cadă cu fața în jos pe dușumea. Indiferent al cui va fi fost, nu-l putea lăsa acolo în praf, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bucurându-se cu vioiciunea caracteristică marinei comerciale. De multe ori mai găseau câte o trebușoară de făcut pe la piața de pește. O dată, fiecare din ei a câștigat câte un franc încărcând în camioane cu nenumărate lăzi de portocale care fuseseră trântite pe chei. Într-o bună zi au prins un chilipir strașnic. Unul dintre proprietarii de pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea și plină de emoții, și amândoi trudeam pe rupte. În fiecare zi mă sculam odată cu revărsatul zorilor, curățam terenul, plantam, lucram la casă, iar seara când mă trânteam pe pat dormeam buștean până dimineața. Nevastă-mea lucra la fel de mult ca și mine. Apoi ni s-au născut copiii, mai întâi un băiat și apoi o fată. Nevastă-mea și cu mine i-am învățat tot ceea ce știu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]