7,762 matches
-
catedră, fără a-l desconspira pe făptuitorul delicatului gest. Ea privea floarea, o lua în mână, o mirosea, trecea în revistă întreaga clasă cu gândul să-l descopere pe cel care îi procurase o asemenea bucurie, dar nici o privire nu trăda autorul. Mulțumea, apoi zâmbea conspirativ, se așeza pe scaun și deschidea catalogul. Îl răsfoia la întâmplare ca după câteva clipe să-l închidă. Pășea apoi în clasă; începea desfășurarea lecției, ca de fiecare dată, cu un fragment din cântecul învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să fiu cu voi amândoi!... și se depărtă de mama ei în fugă. Doina observă că din ochii fetei, ca niște boabe de rouă, se rostogoliră mai multe lacrimi. Intră în farmacie cu aerul unui om răvășit. Paloarea feței ei trăda zbuciumul interior. Evitând cu abilitate privirile întrebătoare se strădui să acopere cât mai bine ceea ce se vedea și cu ochiul liber și începu o nouă zi de muncă. * Seara, când Teo parcă mașina văzu lumină în casă. Îi era frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și că, pentru accesul la ea, este permis
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
neinspirat dintre artiști. Aceste persoane, de cele mai multe ori, sunt femeile, iar femeia pe care tocmai am descris-o mai sus era una dintre ele... Trebuie să notez, însă, că aceasta nu mai era nici pe departe tânără, așa cum, bineînțeles, ar trăda-o înfățișarea sa. De fapt, dânsa era trecută - precum avea să afle și bărbatul mai târziu - de patruzeci de ani cu mult. Și, dacă, la vârsta tinereții, frumusețea și frăgezimea formelor sunt cu totul firești și comune, spre bătrânețe, acestea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înțelese numaidecât că Luiza își dăduse deja seama de intenția ei sinucigașă și, lăsând neașteptat totul baltă, biruită de situație, își plecă capul în piept, își acoperi fața cu mâinile și începu să suspine adânc. Se purta de parcă ar fi trădat un mare secret, unul neprețuit și intim, pe care acum nu știa cum să și-l mai ia înapoi. Nu putu, în acele clipe, să scoată vreun cuvânt măcar, ci înghiți cu greutate, de câteva ori, în sec și rămase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir eu? N-ar trebui deloc. Doar este bine știut că, atunci când te afli
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și murdare în inima lui Șerban. Într-adevăr, puternic suferise el atunci, mult își mai înveninase sufletul și mult prea greu izbutise
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am Înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care-i devora pe dinăuntru. Mâinile i-au trădat! Nici nu se putea altfel. Erau conștienți că se despărțeau de o anumită etapă din viața lor. Erau conștienți că aceste clipe mirifice nu se mai Întorc. Erau... Au făcut poza de final. Am coborât de pe scenă, cu brațele pline
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vorbea, se chinuia s-o tragă peste sânii care dezvăluiau transformarea ei Într-o apropiată adolescentă. Gesturile erau stângace, timide și oarecum vinovate. Eram convinsă că este conștientă de acest aspect, care n-o făcea prea fericită și care o trădau Într-un mod fățiș. Cu cine ești aici? am Întrebat-o, uitându-mă la chipul ei frumos și senin. Cu mama mea, care este măicuță. Mama ta este măicuță?. Și tu... Eu stau cu mama aici de doi ani. Mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
câtorva societăți. Adoptarea târzie a sistemului de aducțiune este explicabilă în cazul societății nr. 4 din Agârbiciu prin cristalizarea insuficientă a aspirațiilor de confort satisfăcute prin introducerea apei curente în locuințe și, de asemenea, prezența unei slabe capacități de autoorganizare (trădând lipsa unor experiențe anterioare în domeniul vieții de asociație); am amintit deja că intervenția primăriei, în acest caz, a constituit un factor compensator important. Adoptarea târzie a acestei inovații în cadrul societății nr. 10 din Axente Sever trebuie pusă în legătură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Această experiență îți va îmbogăți opera". Mezinul orchestrei se uită la ea cu un aer fascinat, dar se vede în ochii lui că acesta îi citește gândurile. Nu a spus nimănui că vrea să compună o operă, nu s-a trădat cu nimic până acum, așa crede ea, dar văzând luminițele din ochii mezinului, își dă seama că a fost descoperită. Se uită cu uimire la mezin, acesta îi înfruntă privirea și îi spune: "Uiți că am fost împreună în străinătate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vicioși și fetițe vulnerabile. Dacă ți-ai asigurat un astfel de spate, poți fura și cloșca cu puii de aur din trezoreria de la Moscova. Cel mai rău lucru ce ți se poate întâmpla ar fi ca la un moment dat, trădat de un speculant din rețea, să fii nevoit să fugi din țară și să trăiești, o vreme, din scurgerile de valută în băncile străine. Dar câteodată e tocmai bună o astfel de vacanță, te mai aerisești și tu, până se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
majoritatea veneau la concert ca să uite de foame, sunetele zburau din vioara lui Zinzin și îi făcea mai ușori, le amorțea durerile, majoritatea dintre cei mai flămânzi aveau viziuni, erau părtași la Cina cea de Taină, unde urmau să-l trădeze pe Iisus pentru o bucată de pâine și un strop de vin, viziunea nu era una prea plăcută, dar ei știau de ce li se arată, era exact ceea ce ar fi făcut dacă li s-ar fi oferit o bucată de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
convocare. - Am înțeles, tovarășe colonel. Pot pleca? - Desigur! Locotenentul părăsi biroul comandantului. După ce ușa se închise, colonelul Priboi începu să bată cu creionul pe care îl avea în mână, ca pe o darabană, mapa de pe biroul său. Acest gest îi trăda irascibilitatea, starea de incertitudine. Se putea intui că este marcat de imprevizibilul horei în care intra acum. Întâlnirea ordonată pentru a doua zi putea să fie un eșec, dar și eșecurile fac parte din meseria noastră, gândi el, măcar putem
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și un acoperiș deasupra capului. - Cum văd, nu poți fi zdruncinat din hotărârile tale. - Veți vedea că norocul va fi aproape de mine. Înainte de a deschide o ușă, îl las pe el s-o facă și nu cred că mă va trăda. Până acum nu am nici un motiv a mă plânge. Ina îi ceru cu insistență: - Nu te grăbi, Vișinel, niciodată graba nu a dat roade. Mai gândește-te, mai reflectează...Tu știi că noi te iubim cu inima, cu sufletul, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de nou-născut la cel de sexagenar, în trei intervale temporale de câte douăzeci de ani, reprezentând trei cantilene, trei trude de viață: Crucea de tortură a copilăriei, Purgatoriul unui proscris și Edenul mecenatului nestăpânit, grație privilegiului de a nu fi trădat încă de memoria, suspectată uneori de un refugiu în adulter. Vila în care am copilărit primii ani avea un amplasament de invidiat, pe latura stângă a parcului balnear, cu un etaj pentru închiriat turiștilor veniți la tratamente de recuperare balneo-fizicală
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ei. I-aș fi dat nu unul, ci o sută, o mie de creioane dac-aș fi avut. Dar neșansa a mușcat din mine, sfârtecându-mi inima, pentru că nu găseam niciun creion În mapă. În nenorocita de mapă, care mă trăda Într-un mod atât de neașteptat. Iar ea se amuza discret, văzându-mi Încrâncenarea disperată cu care căutam printre foi și caiete, răscolindu-le febril. Mi-a spus ca nu-i nimic, că mi mulțumește oricum, și sa Îndepărtat ușor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și-l luau deseori peste picior. Asta poate și din pricina bâlbâielii care-l asedia mereu când se emoționa. Îl vedeai mai tot timpul În aceleași haine decolorate, cu țesătura rarefiată de prea multe spălaturi. Dar mersul său drept și apăsat trăda la el un soi de mândrie care, nu știu de ce, Îmi plăcea. Cei mari Îl sâcâiau mereu cu Întrebarea când se va Îmbrăca si el “mai acătări”, că e prea calic, că le e rușine cu el și că să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
privire albastră de sus până jos, fără a scoate un cuvânt. A zăbovit câteva clipe asupra piciorului meu (oricât m-aș strădui să-mi ascund infirmitatea, proteza - dintre cele mai ieftine, pe care statul ți le dă aproape gratuit mă trădează mereu), după care m-a Întrebat sec unde se află și de ce am adus-o aici și ce vreau de la ea. Avea un soi de siguranță În glas care putea fi numită chiar tupeu. După ce am ridicat fâstâcit din umeri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
măcar să dea impresia că nimic nu-l mai poate atinge, nici măcar prezența sau amintirea ei, care erau același lucru. Întinse mâna stângă, ridică solnița și o mută în partea dreaptă a mesei, gesturile îi erau simple, egale, fără să-i trădeze nici o idee sau vreun sentiment. Cineva îi spuse încet, abia perceptibil, un mulțumesc ce nu-și mai avea sensul în acest context, dar lăsă evenimentele să continue de la sine. Yesterday, frânturi de melodie se spărgeau de gândurile lui, care năvăleau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În calitate de particula) din universul natural și va fi, Într-un anume sens, „copt” de către acest univers a cărui acțiune el o va suporta, dar nu va acționa În realitate el Însuși, el nu va realiza propria sa natură; el va trăda cu atât mai mult legea imanentă a propriei sale ființe, ipse se fugiet, cuvântul admirabil al lui Cicero (De Republica, III, 17, C22). Aceasta ne determină să spunem din nou că antiteza (care nu există decât În lumea empirică) Între
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de bine, aparentă, nu putea dura la infinit. Olga ajunsese în stadiul când nu mai era capabilă să-și ascundă ochii, deși se străduia să mascheze un suflet îngropat într-o vinovăție greu de ispășit. Frica de a nu se trăda o urmărea pretutindeni. De la un timp, îi venea greu până să o și întâlnească pe Ina. Sub diferite pretexte, o evita cât îi stătea în putință. Îi era teamă ca nu cumva, fiind în preajma ei, aceasta să-i audă chiar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acestea nu sunt numai sărate, ci și amare. Plecă spre casă înainte cu câteva minute de sfârșitul programului. Nu voia să-și afișeze neliniștile. Pretutindeni se află ochi vicleniți. Și mai știa că, oricât s-ar fi străduit, fața o trăda, putând oricine citi totul fără să fie nevoie de cuvinte. Ajunse acasă. Alex nu venise încă, dar dădu într-un târziu un telefon rugând-o să ia masa împreună cu Mihăiță, pentru că el nu știe exact când va veni. Ina puse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o introduc într-o lume la care nu are acces. Și, pentru asta, cu atât mai bine dacă sunt în măsură să-i aduc ultimul strigăt în literatură. Necesar este a citi, a traduce, a scrie.“ Cuvintele acestea par să trădeze gândirea unui european, dacă vreți, a unui prozator român din perioada interbelică (îmi vine în minte Camil Petrescu). Ele aparțin lui Sadegh Hedayat și sunt spuse într-o discuție cu unul dintre emulii săi, când literatura persană învăța alfabetul modernității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]