14,689 matches
-
este evidentă. Scrie Andrei Zanca și concluziile sale sunt cu atât mai credibile cu cât el este unul dintre cei care a trăit pe propria piele experiența exilului: "Actualitatea textelor Teresei de Avila nu constă atât în descrierea minuțioasă a trăirilor ei mistice, în observațiile psihologice, ci pur și simplu în dorul ei pus în practică după prietenia cu divinitatea. Această atitudine nu a dus la o înstrăinare de lume, ci dimpotrivă la apropierea de lume și om. Întreaga ei viață
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
contemplativ. În încercarea de a te uni activ faci ca muzica să trăiască viața ta; în modul contemplativ te străduiești să trăiești tu extatic, scos din tine, viața muzicii. Ambele ipostaze ascund o anume tulburare. În linii mari, muzica potențează trăirile omului întru dezechilibru. Deopotrivă bucuriile și tristețile ne scot parcă din noi, creând dezechilibre. Însuși extazul reprezintă o ieșire din sine. Paradoxal, el este o aspirație. Dar și o cale de comunicare sonoră. Există construcții sufletești, mai degrabă muzicale, exprimând
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
personalizarea distinctă în susținerea partenerului vocal. Am ascultat astfel liedurile Îngerul cu o carte în mână și Al meu suflet, Psyhe din Ciclul Îngerii lui Nichita, pe versurile lui Nichita Stănescu, de Carmen Petra Basacopol, o muzică de o puternică trăire și înțesată de imagini și de linii expresive, policrome. În continuarea recitalului am audiat Paianjenul și Hai la joc din Ciclul Întoarcere la Blaga, pe versuri de Lucian Blaga, de Viorel Munteanu. Sonoritățile acestor lieduri se încadrează în emoția caldă
Meridian inaugural by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83406_a_84731]
-
despre roluri și teatre, despre compozitori și parteneri, despre principiile fundamentale ale profilului său spiritual. Sunt dialoguri de suflet care mi-au prilejuit revelația misterului existențial a personalității sale și aprofundarea minuțioasă a tuturor mecanismelor de gândire și simțire ale trăirilor sale artistice ilustrate prin verbul său vocal. Aceasta este prețioasa moștenire pe care mi-a lăsat-o artistul, prietenul și omul Nicolae Herlea destinată unei ample monografii gândită împreună, dar pe care va trebui să o prepar posterității singur de
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
Bernard Shaw - Recviemul. A fost mult mai mult decât magie. A fost o stare vie, tulburătoare, prezentă, palpabilă, chiar. A fost lungimea de undă a unui compozitor ce poate fi citită prin timp într-o interpretare sau alta, într-o trăire sau alta. A fost lungimea de undă a unui compozitor, spre a i se întrupa prin execuție, prezența divină. A fost un miracol. Din păcate, doar 4.000 de oameni, cât a cuprins sala au fost martorii încremeniți ai „reînvierii
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
n- am văzut un dirijor, am văzut un om cu o bagheta îmbrățișat de Verdi. Doamne, ce dirijor! Ce tălmăcire! Ce concert! Ce orchestră! Ce cor! Ce mezzosoprană! Ce omogenitate! Ce nuanțe! Ce contraste surprinzătoare! Ce intensitate! Ce cromatizare! Ce trăire! Câtă frumusețe, până la durere chiar. Au fost 90 de minute care aș fi vrut să nu se mai oprească. Și... nici nu s-a oprit la nesfârșit de aplauze, când publicul aclama interpreții, dirijorul și tot aparatul sonor aplauda publicul
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
în forțele proprii, vocea omogenizându-se cantitativ și timbral, cu momente culminante în: intrare, monolog și, mai ales, în moartea lui Otello. Este inteligent, cultivat, cunoaște bine partitura și subtilitățile stilului, stă bine pe scenă și simte evident, multe dintre trăirile umane ale acestui frământat erou verdian. Desigur, nu cople- șește cu gabaritul glasului, dar, este un Otello credibil și expresiv. Și Ștefan Ignat a evoluat, reușind să demonstreze că Iago este nu numai un demon muntos și inflexibil al răzbunării
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
e cântat din lojă și că finalul operei îl găsește pe Iago, ca invingător absolut, în aceeași lojă, sunt „găselnițe” ce pot provoca impresie. După cum, „ploaia” de batiste din tabloul sosirii oaspeților venețieni este emoționantă și de efect. Aici și trăirile obsedatului și „cocârjatului” Otello, ajuns aproape de nebunie, au o atenție meritorie din partea regizoarei. Latura umană e speculată cu atenție. Ce simbol modern poate aduce însă, un duet de dragoste finalizat într-un pat matrimonial concretizat într-o barcă pneumatică, sau
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
sparte, sau în faptul că întâlnirile tensionante dintre Otello și Iago se petrec la o masă pe care se găsesc o tablă de șah și o sticlă cu scotch?... Și dacă Nemirova a fost, cum se povestește, meticuloasă cu lumea trăirilor actoricești ale personajelor, de ce Otello se autodamnează înegrindu-se singur pe față, într-un evident pleonasm, sau de ce își suflecă impasibil mânecile cămășii înainte de a o sugruma pe Desdemona?... Acestea sunt doar câteva dintre „derapajele” unei montări ce putea rămâne valabilă
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
mai lungi. Mai săraci în evenimente - scăpîndu-le, astfel, pe cele însemnate, din devălmășie și anonimat (cine mai știe astăzi ce s-a întîmplat săptămîna trecută?), mai diferiți unul de celălalt, ieșind mai mult în relief. Ani făcuți nu doar pentru trăire, cu oarece nonșalanță, lejeră nebăgare de seamă că timpul care trece e al nostru, ci și pentru gînduri, pentru semne, cruguri și așezări. Un an de sfîrșit de secol, descusut din toate poveștile lui, face aproape cît o carte de
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
senzorială, emoția să fie imediat evocată". Nu cumva suprapunerea eului poetic cu obiectul poeziei, clamată de exegetul nostru, ar deveni imposibilă fără o mediere ontologică? Ce să comunice, în definitiv, eul poetic, oricît de restricționat, oricît de alambicat, decît substanța trăirii sale, ce să vehiculeze textul decît semnificațiile, în sublimare estetică, ale unei asemenea trăiri? Magistru al intelectului suveran, Paul Valéry nu se sfia a recunoaște: "Poezia este încercarea de a reprezenta, prin intermediul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru pe
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
clamată de exegetul nostru, ar deveni imposibilă fără o mediere ontologică? Ce să comunice, în definitiv, eul poetic, oricît de restricționat, oricît de alambicat, decît substanța trăirii sale, ce să vehiculeze textul decît semnificațiile, în sublimare estetică, ale unei asemenea trăiri? Magistru al intelectului suveran, Paul Valéry nu se sfia a recunoaște: "Poezia este încercarea de a reprezenta, prin intermediul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru pe care încearcă, în mod obscur, să le exprime strigătele, lacrimile, liniștea, mîngîierile, sărutările, suspinele
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
amurgul, despărțirea și renunțarea. Celui menit s-o scrie, îi trimit îndemn la tăcere. Biruința va fi astfel deplină și fulgerătoare." (p. 62) Cuvintele acestea, scrise în 1928, sunt premonitorii: Eliade era deja copt pentru convertirea la tiparul legionar de trăire mesianică. Potrivit acestei logici, spiritualul trebuia să se subordoneze naționalului în vederea unei mîntuiri postume - adică exact logica care făcea ca apariția lui Zelea-Codreanu să fie nu numai așteptată, dar chiar dorită. Iar dacă democrația nu e prielnică virilității spirituale, nici
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
un bărbat devine seducător numai după ce a eșuat în propriul efort de transfigurare. Don Juan este un eșec al masculinității, fiindcă el practică femeia așa cum alții practică un sport de performanță: virtuozitate goală și repetiție cantitativă fără culminarea într-o trăire de ordin spiritual. Lui Don Juan îi este de preferat Don Quijote, cu toată bufoneria lui involuntară. De pericolul feminizării societății, care e totuna cu democratizarea ei - o boală ale cărei simptome Eliade le vede în morga socială, în menajarea propriilor
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
încît ființa să fie taxată doar ca un producător de limbaj, ca un secretor inert al acestuia? Să reprezinte individualitatea creatorului exclusiv o mască sau un șir de măști lingvistice menite a disimula nonsemnificația ori cel puțin derizoriul incurabil al trăirilor, al existențialilor? Să restrîngem poezia la pura manifestare a limbajului, la o ars combinatoria de factură semantică precum un formalism sans rivages? La o producție mecanică precum cea de automobile ori de pantofi? Începută poate încă în momentul sofiștilor, criza
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
fier (1981) l-a ferit de grotescul patriotismului pompier a la Sergiu Nicolaescu cu maioneza tăiată a discursurilor recitate cu solemnități împăiate, însă o notă artificială tot răzbate din film, poate acolo unde regizorul a suplinit, a potențat prin discurs trăirea în dimensiunea firescului cu notele sale relativizante. Filmul este înschis în paginile jurnalului, ceea ce se întîmplă ulterior lichidării ofițerilor polonezi amînă într-un fel scena execuției, documentul istoric apare sensibilizat de drama familiilor care așteaptă o veste, care se hrănesc
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
Daniel Corbu A plecat dintre noi, în săptămâna patimilor, Adi Cusin, poetul ieșean de rară stirpe, aleasă inspirație și mari profunzimi ale trăirii lirice. Născut în Iași, la 26 ianuarie 1941, Adi Cusin debuta în presa literară din România odată cu Mihai Ursachi, Dan Laurențiu, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, impunându-se în conștiința cititorului de poezie mai ales după apariția cărții de debut, "A
Adi Cusin (26 ianuarie 1941- 21 aprilie 2008) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8515_a_9840]
-
a măsurii, crede exegetul, o "comoție afectivă" care împinge ființa dincolo de marginile sale naturale, astfel că aceasta se dezechilibrează, se răstoarnă. Poate nu e chiar o pierdere catastrofală a "normalității", o "monstruozitate", "o criză de epilepsie", ci un excedent de trăire, revolta unui intelectual claustrat în condiția sa împotriva servituților acesteia. Un donquijotism ofensiv agita ființa exaltată a junelui Noica, ducîndu-l la suprapunerea teoriei și realului, printr-o delirantă revărsare a reveriei interioare în faptă. E de bună seamă o compensație
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
fantasmele staliniste și maoiste? Exact acesta a fost cazul multora din generația lui Noica: psihologia lor a suferit o ruptură de nivel în urma căreia unghiul din care vedeau lumea s-a schimbat radical. Au trecut cu toții de la un regim de trăire moderată la unul incandescent". În orice caz, "îndrăcirea" căreia i-a căzut pradă Noica l-a marcat și în sensul unui amoralism de care a dat dovadă în anii comunismului, tradus într-un dezinteres nervos față de domeniul în chestiune: Felul
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
cu toată flagranta infantilitate a viziunii propuse, își găsea justificarea. îi iertam aberației inadecvarea la realitate în numele sentimentului din care apăruse. Și chiar asta era pentru mine creștinismul: un caz uimitor în care șubrezenia unei doctrine era răscumpărată de eficiența trăirii. Și cum o minciună care te ajută să supraviețuiești încetează să mai fie minciună, devenind în schimb o unealtă de conservare, eu eram încredințat că, în fond, cultura Europei se clădise pe o minciună utilă. Or, cartea lui Marius Vasileanu
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
minciună, devenind în schimb o unealtă de conservare, eu eram încredințat că, în fond, cultura Europei se clădise pe o minciună utilă. Or, cartea lui Marius Vasileanu tocmai asta mi-a adeverit: că planul teoriei e insignifiant față de cel al trăirii. Că din doctrină se trag toate relele, dar că sub crusta rivalităților teoretice stă aceeași rădăcină a vieții în Hristos. Și am mai învățat ceva: că nu știm cînd anume, întîlnind un om, intrăm în cîmpul subtil al influențelor sale
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
și credibil, reușind să facă ceea ce nici preoții și nici teologii nu prea fac: să vorbească pe limba oamenilor; primii nu o fac fiindcă sînt defazați lexical, ceilalți nu o fac fiindcă sînt sterpi în erudiția lor. Marius Vasileanu ia trăirea de la cei dintîi și cultura de la cei din urmă și, dozîn-du-le, obține singura formă de creștinism pe care o poate răbda o pagină de ziar: misionarismul cotidian ce face apel la intimitatea cititorului. Tot aici, în grupa textelor sa-piențiale, intră
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
literar preocupat exclusiv de situarea și interpretarea unor opere literare, de atenta luare în considerare a altor opinii critice, de elaborarea unor teorii capabile să ordoneze jungla de forme a literaturii a început să facă referiri și la propriile sale trăiri. Un scriitor despre care am fi putut crede că va folosi toată viața persoana a treia utilizează acum în mod curent persoana întâi. O instituție ni se revelează ca un om. Și ce om! Așa cum ni se înfățișează acum, când
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
nu a fost suficient comentat de criticii literari. Este vorba de volumul Parisul e o carte, în care Nicolae Balotă apare, pentru prima oară, în ipostaza de eseist-memorialist. Puține sunt în literatura română scrierile care să aibă atâta autenticitate a trăirii actului cultural, atâta lirism și atâta farmec. Așa cum miile de frunze ale unui arbore îi măresc acestuia, până la proporții fabuloase, suprafața de contact cu atmosfera, miile de informații culturale de care dispune eruditul amplifică participarea lui la viață. Toată teoria
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
atâta lirism și atâta farmec. Așa cum miile de frunze ale unui arbore îi măresc acestuia, până la proporții fabuloase, suprafața de contact cu atmosfera, miile de informații culturale de care dispune eruditul amplifică participarea lui la viață. Toată teoria despre falsificarea trăirii prin cultură cade (încă o dată), dezmințită concret de această fastuoasă demonstrație de extindere, intensificare și nuanțare a existenței cu ajutorul cărților citite. Este suficient să parcurgem, ca să ne convingem, eseul memorialistic Mirosurile Parisului. În cuprinsul lui, Nicolae Balotă inventariază parfumurile, izurile
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]