1,558 matches
-
tufe de zmeură, de dincolo îmi zâmbeau cu ochișorii lor negri afinele, mai încolo își arătau fața măceșele și cătina... Să nu calci alături de potecă, ca să nu zdrobești bunătate de fragi. Ia uite colo cimbrișorul, roinița și sunătoarea, romanița și traista ciobanului. Da’ câte buruieni de leac nu sunt pe aici! Până una-alta, hai să mănânci niște alune. Întâi, însă, vom ruga veverițele să ne lase și pe noi să ne înfruptăm din bunătățile lor...A întins mâna și a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mea? Te-am păcălit. Asta-i, n-am ce-ți face.” Apoi, cu voce tare: Îi o mică moară care merge cu apa pârâiașului din grădină. L-am pus la treabă. Știi cum se spune: „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune.” Dumnezeu mi-o dat apa, iar eu am pus-o...în traistă. Adică la treabă și gata. Îmi place, părinte. Cine a meșterit-o? Apoi mie nu-mi trebuie meșter și nici n-aș avea de unde-l
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Îi o mică moară care merge cu apa pârâiașului din grădină. L-am pus la treabă. Știi cum se spune: „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune.” Dumnezeu mi-o dat apa, iar eu am pus-o...în traistă. Adică la treabă și gata. Îmi place, părinte. Cine a meșterit-o? Apoi mie nu-mi trebuie meșter și nici n-aș avea de unde-l aduce. Stai încă un pic și am să ți mai arăt o jucărie. Când a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
telefonice din ultimul timp nu-mi semnalau vreun nou eveniment editorial. Deci un nou dar de suflet!... Cartea în sine m-a cucerit chiar din primul moment prin culoarea coperților și semnificația pregnant religioasă... Un chip modest, sărăcăcios îmbrăcat, o traistă agățată pe umărul drept, un pachet de lumânări ținut cu brațul stâng, capul descoperit și cu picioarele goale, iar în jur conturul mai multor biserici. Pe contra copertă se vede interiorul unei biserici ortodoxe, frumos împodobită ce-și așteaptă enoriașii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Intona apoi un cânticel despre fata „săracă, fără crezământ, hulită și orfană”... Abia când toți pustiiau locul, pleca și predicatorul, legănându-și fundul. Odată, după ce vorbise, Neculai sări peste marginea șanțului și se tologi acolo într-o râlă. Trase din traistă un codru de mămăligă, un ou copt și un castravete. Era soare. Scorțoșată de noroi, o scroafă cu purceii guzuind sub burtă grohăia în șanț. Fără grabă, Neculai băga dumicații în gură. Clefăind robit, nu băga în samă nimic. Când
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor pășea un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
radioului sau de existența luminii electrice, în schimb, înțeleg, poate, mai bine decât alții că mitul "bunului sălbatic" nu e un moft născut din plictiseala de civilizație. 24. Plecam de-acasă, cu vacile, cam la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în schimb, înțeleg, poate, mai bine decât alții că mitul "bunului sălbatic" nu e un moft născut din plictiseala de civilizație. 24. Plecam de-acasă, cu vacile, cam la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
banului în realitate trăită. Averea imaginată, atunci când devine realitate pipăibilă, se traduce în creștere economică, în rating pozitiv, în cozi la supermarket. În realitatea tangibilă a vânzărilor de peste un miliard de euro în luna decembrie. Suntem primitivi, săraci, neam de traistă față de politicoșii indiferenți și bogați de pe autobahn-ul vestic și asta e șansa noastră. Muncim mai mult, cu salarii de rahat, stăm pe dinaintea vitrinelor de sărbători împodobite tutto a colori și suntem disperați, chinuiți de formula implacabilă a unui cartezianism fără
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
-meu, c-a murit luna trecută. Are nasturi de os. Mi-a întins o sticlă aproape plină și iar i-am văzut arătătorul tăiat și cusut grosolan: — Trage-o gură, să te dregi! Dacă ți e foame, găsești niște bâine-n traistă. Am băut, era țuică. Însă n-am putut mânca, o neliniște îngrozitoare mă strângea de gât. Am trecut de niște ciori care se decupau bine în albul drumului. Nu și au luat zborul, și-au văzut de treabă, croncănind și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe masă. Acum avea, pe lângă o mamă, o colecție de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă și, după ce și-a burdușit buzunarele, l-a rugat pe conducătorul corului, un băiat înăltuț, cu plete ondulate și voce prea răgușită pentru un corist, să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă și, după ce și-a burdușit buzunarele, l-a rugat pe conducătorul corului, un băiat înăltuț, cu plete ondulate și voce prea răgușită pentru un corist, să i le țină și lui. Pe Alexandru l-au găsit în prag, fumând, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-avea habar care, o lăsase în coadă de pește. La întoarcerea acasă pățise iar un necaz, din cele care parcă-l urmăreau în ultimul timp, șeful corului n-a mai vrut să-i dea partea lui de câștig din traistă, vasăzică a rămas numai cu bănuții și cu ce apucase să-și pună în buzunare. S-a strecurat pe ulița lui prost luminată, pe furiș, cu groaza în suflet să nu-l întâlnească pe Botosu și să rămână chiar fără
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu înțelegi că poți avea mereu cerul vieții senin și nu doar cer acoperit de nori prin care doar uneori apare timid o rază de soare. Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiți, de aceea ne-a umplut la fiecare traista sufletului cu mii de daruri minunate, ne-a creat o lume perfectă în care să ne putem împlini visele, ne-a așternut la picioare o întreagă paletă de culori pentru a ne făuri fiecare zi cu bucurie, cu iubire, cu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Transilvania, care a militat împotriva stăpânirii austriece în Transilvania și pentru unirea românilor într-un stat, prin aducerea cărților din Vechiul Regat în Transilvania, trecând pe ascuns granița timp de 30 de ani, și prin distribuirea lor. Le căra în traistă. A mers pe jos la Roma, pentru a vedea Columna Traiană și scenele cu strămoșii săi, dacii. Este un simbol al iubirii de țară și al devotamentului. Mormântul lui se găsește la Sinaia și pe cruce scrie: Badea Cârțan doarme
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
525L-ar fi omorât, dar cesta, năzdrăvan fiind, nu pot. Ei făcură cum gândiră și-l lăsară - așa schilod. La pornit pe fete scoală... Iar Călin de multă trudă Nu simți nici o durere, numa-n somnu-i greu asudă, Chiar picioarele în traistă i le iau, cu ei le-au dus, 530Căci găsindu-le, cum fuse năsdrăvan, și le-ar fi. pus Iar la loc... în zori de ziuă, el a doua zi trezit, Vede cum îl schilodise, - ce să facă amărît? V-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ist săracu a zis într-o zi cătră femeea lui: - Măi femee, tot o moarte - am să mor, ian să mă duc eu în pădurea ceea, să văd ce-oi găsi acolo. Așa i-a făcut nevasta o turtă-n traistă și s-o pornit el-o luat pușca-n spate. Ajungând el acolo lui îi era foarte frică... da omul sărac, sărăcia -l împinge a se duce orunde ca să câștige. Iaca mergând el așa ajunge la un copac nalt și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dragul mamei, da dacă-i pute scoate copacul de aici din pământ. Cum a pus mâna, l-o scos cum aș scoate eu o rădăcină de morcov. I-a făcut măsa v-o câteva mălaie și i-a dat o traistă și s-o pornit. Iaca c-o ajuns într-un sat, da el nu văzuse oameni pîn-atunci. Și i-a venit lui un somn și s-o culcat jos Lîng - o fântână. Ș-așa i s-o arătat în vis
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de sus în jos se mătură, iar nu de jos în sus. 344Tot un cuc nu ne cântă în toată vremea. 345Dracu nu face biserici. 346Șapte frați pe un cojoc. 347Și cu vârf și îndesată. 348Știe moșul ce are în traistă. 349Și din coș grăunțe, și din postavă tărâțe, și din făină parte și din traistă merinde. 350Tot cânele iese din iarnă, dar numai pielea lui știe cum. 351Din pumni străini nu te saturi când bei apă. 352Acul este mic dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu ne cântă în toată vremea. 345Dracu nu face biserici. 346Șapte frați pe un cojoc. 347Și cu vârf și îndesată. 348Știe moșul ce are în traistă. 349Și din coș grăunțe, și din postavă tărâțe, și din făină parte și din traistă merinde. 350Tot cânele iese din iarnă, dar numai pielea lui știe cum. 351Din pumni străini nu te saturi când bei apă. 352Acul este mic dar scumpe haine coase. 353Vinde via și cumpără stafide. 354Vinde moșia și cumpără sanie. 355Vremea vinde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din pușcărie, că dacă mă duceam cu o bară de salam, două sucuri, un carton de țigări, pentru mine mă simțeam sărac, amărât, mi-era mie rușine să mă duc. Că și la pușcărie e mândria pachetului. Du, dacă poți, traistele pline. Le făceam pachete la lună de două milioane. Pentru asta vroiam, că așa, de o fată, de o discotecă, aveam, mai furam din trenurile cu cereale, o căruță, două de grâu, era simplu, așa consideram, nu trebuia să dau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a dat Rotari replica. Pe jos era un pachet. - Lucrurile tale, sosite de la Cividale, m-a informat. L-am desfăcut. Conținea haine de-ale mele. Erau mototolite, așa că le-am întins pe masă, netezindu-le cu mâinile. - Mai e o traistă sub pat, a adăugat. Am scos-o afară. Într-un săculeț de piele erau cărțile și cele trebuincioase scrisului. Aruncaseră acolo vraiște briciul, două perechi de încălțări și o pungă cu fibule și curele. - Lipsesc armele, haina de blană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru că ei toți, săracii, știau că se duc și nu se mai întorc niciodată. Când făceam conac și scoteam cârnații ori ce mai făcea Savetina pe pirostrii, le dădeam și lor, deși aveau și ei de la mumele lor câte o traistă de mâncare. Am tot mers așa până aproape de Giurgiu, unde ne-am întâlnit cu Catavolinos, grecul. Mi-era frică și la toți cred că ne era, pentru că, deși nu ne spusese nimeni ce-o să fie, stăpânul ne-ndemnase să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pentru că părea că nimeni nu voia să-i dea dreptate, după un an de procese și drumuri, Nălbica a făcut o otravă din boabe de ricin pisate și amestecate cu alte plante și a otrăvit încet, una câte una, o traistă de pere pădurețe. Și-a încurcat părul, și-a făcut mustață și și-a cusut singură haine bărbătești. Apoi a bătut în poartă la Dandu, îmbrăcată ca un mocan, și i-a vândut perele. Și pentru că țiganii se uitau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm cu spor Deși nu e prea ușor. Copii în pădure Ieri păsările au cântat Și pe toți ne-au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]