1,736 matches
-
socotim că "trăirea" poate fi interpretată ca un simplu fenomen accidental, "pur psihologic-spiritual, sau restrâns biografic". Distincția operată în nota anterioară în legătură cu cele două tipuri de introspecție, comentariile despre conceptul de pars pro toto (vezi III, 1B) și despre caracterul transcendental al conceptului de trăire, precum și trimiterile la corelațiile lui obiective (vezi III, 3), ne oferă destule argumente ca să privim cu circumspecție obiecțiile ce i-au fost aduse lui Dilthey în această privință. II. PROGRES ȘI DISCONTINUITATE ÎN VIZIUNEA ISTORISTĂ ASUPRA
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vizează cu precădere posibilitățile noastre de a cunoaște. Perspectiva filozofică asupra istoriei (Geschichte) este la el una "critică", nu "nemijlocit ontologică", fiindcă pornește de la "cunoașterea obiectului", și nu de la "obiectul cunoașterii". Acest fapt îi imprimă viziunii lui Droysen un accent transcendental mai apăsat decât în cazul lui Dilthey. De aceea, Schnädelbach este de părere că "Geschichte nu denumește un domeniul al existentului, ci o categorie în sens kantian"34. Spre deosebire de Kant însă, Droysen susține fără șovăire că "investigația istorică presupune ideea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deschise" ale romanticilor. De altfel, concluzia la care ajunge Schnädelbach confirmă afirmațiile noastre anterioare: la Droysen istoria (Geschichte) capătă "un dublu sens", fiind deopotrivă categorie și definire a naturii subiectului cunoașterii, ceea ce are ca rezultat "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei"37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tot așa trebuie să-l învețe pe oricine, iar valabilitatea acesteia nu se limitează la subiect sau la starea lui din momentul respectiv", susținea Kant în Prolegomena...54, referându-se la condițiile de posibilitate a experienței. Istorismul relativizează însă acest cadru transcendental al cunoașterii. "Jede Epoche ist unmittelbar zu Gott", spune Ranke, în timp ce Wundt arată că orice epocă istorică "a devenit cu necesitate așa, și nu altfel". Comentând aceste afirmații, M. Florian vorbește chiar în spiritul lui Dilthey atunci când se referă la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
anterioară.) Pentru Droysen, ideea de continuitate înseamnă "generalul și necesarul care leagă faptele singulare ale istoriei și-i conferă fiecăreia, în specia sa individuală, valoarea sa"57. Abia astfel faptele istorice capătă relief, coerență și justificare. Așa trebuie înțeles "subiectul transcendental al istoriei ca subiect al eticii", condus de libertatea de voință; la fel și "constituirea etică a obiectului istoriei" numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre istorie". (La deosebirile dintre Droysen și Dilthey prin raportare la Kant ne-am referit deja
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Aici mai reamintim că, oricum, "critica rațiunii istorice" se dorește a fi o replică la Critica rațiunii pure (vezi I, 3C) o replică aptă să dinamizeze în spirit (post)romantic, prin relativizare și istoricizare, imobilismul clasic care mai caracteriza cadrul transcendental al cunoașterii, în varianta lui kantiană (vezi II, 2Aa). Într-un alt subcapitol (II, 1Bd) am schițat deja în ce măsură se apropie și se distanțează de Kant atât Droysen, cât și Dilthey. Considerăm că acum este util să insistăm asupra acestei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acum este util să insistăm asupra acestei probleme, întrucât constatarea unei coordonate apriorice în cazul lui Dilthey ne va ajuta să înțelegem mai nuanțat și raporturile lui cu supraistorismul. Faptul că un istorist ca Dilthey nu abandonează total o abordare transcendentală nu înseamnă că el ar ceda unor tentații supraistoriste, deoarece o distanțare de universalismul hegelian se poate înfăptui chiar printr-o relativizare a cadrelor a priori, și nu neapărat prin negarea existenței acestora. În sensul existenței unei coordonate apriorice la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cadrelor a priori, și nu neapărat prin negarea existenței acestora. În sensul existenței unei coordonate apriorice la nivelul istorismului în general ne îndrumă și Schnädelbach atunci când, referindu-se la Droysen, vorbește așa cum am văzut despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (s.n.). Modul în care comentatorul explică această aparentă "ciudățenie" și "eroare de construcție" este valabil și în ceea ce-l privește pe Dilthey: istorismul impune ca "subiectul cunoașterii istorice" să participe "la principiul istoricității oricărui fapt cultural" și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca "subiectul cunoașterii istorice" să participe "la principiul istoricității oricărui fapt cultural" și, în plus, interpretarea "încrucișării dintre subiect și obiect" trebuie să fie una "hermeneutică, și nu dialectică" (pentru întregul context vezi nota 37 din capitolul de față). Subiectul transcendental constituie la Kant obiectul cunoașterii. Analizând condițiile de constituire a acestuia, epistemologia lui Dilthey dobândește inevitabil o componentă transcendentală. La o eventuală întrebare despre cum se împacă totuși acest apriorism cu o viziune care pornește în mod declarat de la experiență
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și obiect" trebuie să fie una "hermeneutică, și nu dialectică" (pentru întregul context vezi nota 37 din capitolul de față). Subiectul transcendental constituie la Kant obiectul cunoașterii. Analizând condițiile de constituire a acestuia, epistemologia lui Dilthey dobândește inevitabil o componentă transcendentală. La o eventuală întrebare despre cum se împacă totuși acest apriorism cu o viziune care pornește în mod declarat de la experiență și de la imanența vieții, răspunsul nostru este că lucrurile sunt cu putință printr-o relativizare a apriorismului kantian. Am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să ne referim. Pe de o parte, apriorismul lui Dilthey nu este nicidecum static, rigid și atemporal, ci se (re)constituie istoric, însușindu-și experiența și transformându-se o dată cu ea, fără a o premerge în mod absolut, în vreme ce pentru Kant transcendental este ceva care "premerge (a priori) experiența", chiar dacă "nu are totuși altă menire decât de a face posibilă cunoașterea acesteia" (s.n.)71. Pe de altă parte, la Dlthey, actul și obiectul cunoașterii sunt inseparabile (vezi II, 1Bc); așadar, apriorismul lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de altă parte, la Dlthey, actul și obiectul cunoașterii sunt inseparabile (vezi II, 1Bc); așadar, apriorismul lui Dilthey vizează simultan subiectul și obiectul, nu numai condițiile cunoașterii instituite în subiect, pe când Kant le vizează exclusiv pe acestea din urmă: "Cuvântul transcendental nu înseamnă însă niciodată la mine o relație a cunoașterii noastre cu lucrurile, ci numai cu capacitatea de cunoaștere" (s.n.)72. Vezi și II, nota 39. Însuși faptul că evidențiind aportul istorismului, am vorbit despre istoricizarea conștiinței (vezi II, 1Bc
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un fel de identitate între subiect și obiect, din care se pot deriva regulile sintezei [...] pe drumul instituirii relative a trăirii și reflecției ei (la fel de relativă) în procesul comprehensiunii"76, Riedel are în vedere și el o relativizare a conceptului transcendental de "trăire". (Asupra caracterului transcendental al acestui concept vom reveni într-un context nou, atunci când vom lua în discuție "corelațiile" acesteia vezi III, 3). Or, ce înseamnă "drumul instituirii relative"? Sintagma citată semnifică faptul că abia prin experiența de viață
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
subiect și obiect, din care se pot deriva regulile sintezei [...] pe drumul instituirii relative a trăirii și reflecției ei (la fel de relativă) în procesul comprehensiunii"76, Riedel are în vedere și el o relativizare a conceptului transcendental de "trăire". (Asupra caracterului transcendental al acestui concept vom reveni într-un context nou, atunci când vom lua în discuție "corelațiile" acesteia vezi III, 3). Or, ce înseamnă "drumul instituirii relative"? Sintagma citată semnifică faptul că abia prin experiența de viață se constituie condițiile unei "depline
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acestei duble transcendențe"80. Aceste reflecții îi oferă lui Riedel prilejul de a sublinia meritul și noutatea lui Dilthey în domeniul epistemologiei: Acesta este punctul în care Dilthey a ajuns probabil la maximă distanță de originea sa în tradiția filozofiei transcendentale și, în același timp, punctul de plecare al încercării sale de a modifica teoria unei conștiințe a rațiunii raportată la sine, suverană, în mediul științelor spiritului și al conceptelor lor despre viață, în așa fel încât se poate justifica și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ceea ce dovedește mobilitatea și adaptabilitatea acestei categorii, a cărei configurație deschisă și variabilă ne trimite din nou cu gândul la faptul că istorismul se plasează într-un (post)romantism capabil să relativizeze apriorismul tradițional, fără a renunța la o abordare transcendentală. De altfel, pentru Dilthey, individul însuși, "ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție" (pentru întregul context vezi III, 3). Această idee constituie un argument în plus pentru relativizarea pregnantă a apriorismului care obișnuia să privească omul în sine, desprins din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
imposibilitatea unei Voraussetzungslosigkeit și, implicit, a unui demers pur inductiv în științele spiritului. (Încercări de a elimina "preconceptele materiale despre obiect" vor face ulterior Windelband și Rickert 122.) Aceste teme confirmă relația lui Dilthey cu apriorismul și cu tradiția filozofiei transcendentale, îndepărtându-l de empirism. Așa cum vom vedea, în viziunea transcendentală există trei factori: faptele, condițiile și construcția teoretică, sau în termenii lui Blaga "fenomenele", "ideea anticipată" ("ideea regulativă", cum o numea Schnädelbach referindu-se la Dilthey) și "construcția creatoare" (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în științele spiritului. (Încercări de a elimina "preconceptele materiale despre obiect" vor face ulterior Windelband și Rickert 122.) Aceste teme confirmă relația lui Dilthey cu apriorismul și cu tradiția filozofiei transcendentale, îndepărtându-l de empirism. Așa cum vom vedea, în viziunea transcendentală există trei factori: faptele, condițiile și construcția teoretică, sau în termenii lui Blaga "fenomenele", "ideea anticipată" ("ideea regulativă", cum o numea Schnädelbach referindu-se la Dilthey) și "construcția creatoare" (vezi II, 2Bf). Faptul că în configurația viziunii lui Dilthey este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe cale logică, așa cum se întâmplă în cazul lui Hegel. De aceea, Dilthey "tinde către o teorie a condițiilor care fac posibil fiecare act de înțelegere în parte, dar nu e mai puțin adevărat că această poziție fundamentală de tip filozofic transcendental este concepută genetic"138, remarcă Erwin Hufnagel, vizând aceeași abordare transcendentală la care ne-am referit și noi. Fiind însă "concepută genetic", această "poziție" a lui Dilthey se istoricizează și capătă mobilitate, ceea ce ne-a îndemnat să vedem în ea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey "tinde către o teorie a condițiilor care fac posibil fiecare act de înțelegere în parte, dar nu e mai puțin adevărat că această poziție fundamentală de tip filozofic transcendental este concepută genetic"138, remarcă Erwin Hufnagel, vizând aceeași abordare transcendentală la care ne-am referit și noi. Fiind însă "concepută genetic", această "poziție" a lui Dilthey se istoricizează și capătă mobilitate, ceea ce ne-a îndemnat să vedem în ea o relativizare a transcendentalismului anistoric și static de tip kantian (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintre faptele istorice și cunoștințele noastre despre ele, fiindcă istoria nu se constituie ca știință prin simpla armonizare a faptelor cu niște legi generale și invariabile, ca la pozitiviști, ci numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre ea"; 2) identificarea "subiectului transcendental al istoriei" cu un "subiect al eticii", fiindcă "spontaneitatea comprehensiunii istorice presupune pentru sfera acțiunii umane libertatea de voință sau eliberarea de cauzalitatea naturii" (însă corelația dintre hermeneutică și etică rămâne la Droysen, ca și la Dilthey, "obscură" așa cum notează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Condițiile conștiinței nu mai îngăduie "o soluție <<absolută>> a problemei cunoașterii", astfel încât "nu încheierea, ci progresul științelor" devine "problema centrală a teoriei cunoașterii și a subiectului ei îndeosebi" (ibid.). 86 "Condițiile <<reale>> ale conștiinței nu sunt date într-un subiect transcendental al cunoașterii, ci în acel context al vieții care este, după Dilthey, <<condiția ultimă>> a întregii cunoașteri". Din punctul lui de vedere, "gândirea nu poate trece în spatele vieții" (s.n. ibid., p. 97). Vezi și IV, 3. 87 Ibid., p. 96
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
formale, care privesc logica formării conceptelor și a judecăților". În acest context, Schnädelbach reține trei "proiecte teoretice" prin care s-a căutat o fundamentare epistemologică a filozofiei istoriei: istoria (Historik) lui Droysen, fundamentarea de către Dilthey a științelor spiritului și filozofia transcendentală a istoriei (reprezentată de "neokantienii din sud-vestul Germaniei") ibid., pp. 77-79. 123 Ibid., pp. 70-71. 124 Cf. M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 518. 125 Ibid., p. 509. 126 Id., Istoria științei și analiza culturală a cunoașterii pozitive în ***, Lucian
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
niște aporii istorice, ci și în psihologism"39 (în sensul subiectivismului pur, neobiectivat vezi I, nota 213) este un drum prea lung, explicabil poate numai contextual, prin faptul că Schnädelbach tocmai încearcă să facă în acest fel trecerea la "filozofia transcendentală a istoriei", pe care urmează s-o prezinte în continuarea expunerii despre Dilthey. Spunem aceasta și fiindcă, altminteri, Schnädelbach elogiază opțiunea lui Dilthey pentru conceptul de trăire fundamental în constituirea științelor spiritului -, relevând avantajele utilizării acestuia (vezi III, nota 51
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la Hufnagel am întîlnit ideea că "Dilthey tinde către o teorie a condițiilor care fac posibil fiecare act de înțelegere în parte", deși același autor remarcă faptul că "nu e mai puțin adevărat că această poziție fundamentală de tip filozofic transcendental este concepută genetic" (s.n. vezi II, 2Be). Nu am reluat întâmplător ultima remarcă a lui Hufnagel: ea sugerează deja faptul că în cazul lui Dilthey nu putem vorbi despre un transcendentalism în sens kantian. În capitolul anterior am analizat pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]