5,746 matches
-
prozei autenticiste, inclusiv în varianta ei postmodernă, este romanul Adunarea și scăderea zilelor (1988), unde formula e jurnalul în jurnal. Asumându-și identitatea autorului, cu toate consecințele (ziarist la „Tribuna”, prozator etc.), naratorul se decide să țină un jurnal al transcrierii jurnalului din primul război mondial al străbunicului său, Victor Vlad, funcționar la banca din Făgăraș, refugiat în 1916 la Iași. Publicându-l fără nici o modificare, fără măcar să corecteze greșelile de ortografie, romancierul reproduce, în schimb, în josul unor pagini, extrase din
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
grafice cum ar fi: inversiuni de silabe (ra în loc de ar), confuzii de litere simetrice (d și b, p și q etc.), confuzii de foneme apropiate (v și f, c și g etc.), omisiuni de sunete. disortografie - dificultate specifică evidentă în transcrierea limbajului scris, fără a implica tulburări senzoriale sau motorii la subiecți cu nivel intelectual global normal. displazie - anomalie în dezvoltarea țesuturilor, organelor sau a unei regiuni anatomice care determină diformități sau chiar monstruozități, unele incompatibile cu viața. dizabilitate - termen generic
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Convorbiri literare”. Culegătorul era călăuzit de ideea valorii documentare a folclorului, pe care îl socotea capabil să ofere date despre originea și istoria poporului, prin relevarea tradițiilor naționale, amenințate în contemporaneitate de elemente străine, împrumutate fără măsură. A recurs la transcrierea fidelă a textelor, pe care le-a însoțit de numeroase adnotări. În unele cazuri are grijă să noteze nu numai localitatea unde a efectuat culegerea, ci și numele informatorului. Spre a întregi imaginea vieții românilor din Bihor, a scris un
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
176-181; Nicolae Balotă, Introducere în opera lui Alexandru Philippide, București, 1974; Ungureanu, La umbra cărților, 127-135; Piru, Poezia, I, 57-69; Nicolescu, Starea, I, 85-88, II, 23-29; Dorcescu, Metafora, 115-118; Munteanu, Aristarc, 272-281; Zalis, Tensiuni, 56-67; Corbea-Florescu, Biografii, II, 180-189; Pop, Transcrieri, 195-209; Simion, Scriitori, I, 698-703, II, 154-170; Fanache, Întâlniri, 6-18; Cioculescu, Itinerar, II, 327-330; Laurențiu, Eseuri, 175-184; Cristea, Arcadia, 174-177; Raicu, Practica scrisului, 147-167; Ciopraga, Ulysse, 96-112; Pillat, Itinerarii, 261-264; Grigurcu, Poeți, 41-50; Braga, Destinul, 77-83; Doinaș, Lectura, 140-153; Paleologu
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
literar nu mai descoperă aici stiluri, tendințe estetice, ia scriitorii importanți pe rând și îi definește prin datele esențiale ale operei, într-un spațiu ce variază de la șase-șapte pagini (Marin Preda) la o jumătate de rând, atât cât necesită simpla transcriere a unui nume. Maniera lui de a prezenta este aceea cunoscută din cărțile anterioare: stil decis, autoritar, fără figurație, care nu admite controversa, dar o provoacă în chip invariabil. Stilul critic este adecvat materiei sintetizate și câteva mari capitole sunt
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
ulterioare: Fără întoarcere (1992), Tentativă de spovedanie (1994), Ce mai aștept (1996), Moartea mea - Viața mea (1997), Când o femeie vine către tine (2001) ș.a. Poezia lui P. stă sub semnul unei interiorități care, în mod paradoxal, este exhibată în „transcrieri disperate”, printr-o sinceritate aproape violentă, netrucată, dar pătimașă: „tot ce aș putea atinge/ și nu ating/ tot ce aș putea înțelege/ și nu înțeleg/ tot ce aș putea fi/ și nu sunt” (Autoportret). Multe texte au în componența lor
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
Ana Tăușan, Ion Pillat. Ceremonia naturii, București, 1972; Carianopol, Scriitori, I, 37-53; Cioculescu, Itinerar, I, 232-235, IV, 427-432, V, 470-480; Săndulescu, Citind, 150-159; Martin, Metonimii, 221-231; Ovidiu Papadima, Ion Pillat, București, 1974; Crohmălniceanu, Literatura, II, 97-121; Micu, „Gândirea”, 456-491; Pop, Transcrieri, 65-76; Ungureanu, Contextul, 68-103; Pillat, Itinerarii, 3-62; Sorescu, Interpretări, 133-139; Cristian Livescu, Introducere în opera lui Ion Pillat, București, 1980; Martin, Paranteze, 169-196; Adam, Planetariu, 83-111; Dumitru Șerban Drăgoi, Ion Pillat, București, 1984; Ornea, Actualitatea, 140-144; Anghelescu, Vedere, 245-285; Nicolae
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
situarea față de obiect: pe când analiza modernilor urmărește o circumscriere globală, în afara oricărei teze, lecturile clasicilor sunt aproape întotdeauna fragmentare, parțiale, adică ghidate de o ipoteză de lucru care urmează a fi demonstrată pe parcurs. Așa se întâmplă, de pildă, în Transcrieri (1976), Jocul poeziei (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române) și în Recapitulări (1995). Cât privește Lecturi fragmentare, aceasta este o culegere eteroclită cuprinzând, în proporții diferite, texte despre clasici, moderni, dar și despre critica literară. Tot în prima categorie se
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
ai poeziei din câți avem, iar în planul analizei pe text este de-a dreptul imbatabil. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Propuneri pentru o fântână, București, 1966; Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Biata mea cumințenie, București, 1969; Poezia unei generații, Cluj, 1973; Transcrieri, Cluj-Napoca, 1976; Gramatică târzie, Cluj-Napoca, 1977; Ore franceze, I, București, 1979, II, Iași, 2002; Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei, București, 1980; Lucian Blaga. Universul liric, București, 1981; Lecturi fragmentare, București, 1983; Jocul poeziei, București, 1985; Soarele și uitarea, Cluj-Napoca
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Bivuac, 26-30, 169-178; Martin, Metonimii, 300-303; Popa, Spații, 84-99; Cioculescu, Amintiri, 188-212; Valeriu Râpeanu, Interpretări și înțelesuri, București, 1975, 191-195; Tașcu, Incidențe, 109-122; Zaciu, Lecturi, 86-110; Ovidiu Ghidirmic, Camil Petrescu sau Patosul lucidității, București, 1975; Simion, Scriitori, II, 171-202; Pop, Transcrieri, 77-86; Săndulescu, Continuități, 175-183; Steinhardt, Între viață, 39-41; Liviu Călin, Camil Petrescu în oglinzi paralele, București, 1976; Ciobanu, Însemne, I, 46-56; Cristea, Arcadia, 149-165; Papu, Clasicii, 189-195; Tudor-Anton, Ipostaze, 180-187; Vartic, Spectacol, 43-47; Vlad, Lectura, 181-184; Baltag, Polemos, 107-111; Micu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun în lumină o maturizare a expresiei poetice, într-o transcriere sugestivă a tablourilor de atmosferă: „Frunze galbene cad, bruma cade/ Peste umbrele toamnei mereu./ Florile-s risipite, nomade,/ Cuvintele, fermecat minereu”; „Prietene, vinul atunci era amar/ Și Ana, Maria, nu mai erau cu noi,/ Vinul în culori de chihlimbar/ Urca
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
acest fond genuin care oferă substanță liricii. Evidentă apare doar influența, ghidată de afinități, a altor poeți ardeleni, care l-au întărit în convingerea că esența poeziei o constituie cultul pământului, al satului. Ca urmare, prim-planul e ocupat de transcrierea frumuseților naturii și a stărilor pe care acestea le induc. Anotimpurile, ploaia, negura, ninsoarea, vântul, căldura, frigul, momentele zilei, lumina, noaptea, surprinse în panouri ample sau în simple secvențe picturale, atestă o sensibilitate mereu trează, receptând năvalnic imagini, vibrații, fiori
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
recomandări adresate țarului Petru. Se supuneau însă presiunii sistemului și ceremonialului baroc, scriind (chiar și istorie) potrivit unei mentalități și venind în întâmpinarea unui gust deja instalat. Între datele ce definesc acest gust, aplecarea spre exerciții de tip hermeneutic, în transcrieri literare, ocupă o poziție de seamă. Într-o lume care iubea încifrările și simbolistica și își îmbrăca teama de necunoscut în hieroglifele redescoperite (M. începuse și el redactarea unei Cărți despre hieroglife, care este, de fapt, o traducere din latinește
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
constrângătoare: vers liber, adică „liber de orice vorbărie”. Ceea ce pare spontaneitate și neglijență nu e decât rezultatul unei elaborări. Discursul, întâmplător parcă, haotic, anonim, reprezintă chintesența unei „maxime personalizări”. Rigoarea formală nu se referă, așadar, la obiectivitatea sentimentului, ci la transcrierea exactă a ritmului interior al poemului. Este expresia acută a sensibilității, a trăirilor personale puse în slujba unei colectivități. De aici, o asemenea concluzie: „Ca și nuditatea, înfățișarea versului liber este anonimă și egalitară: sub un limbaj comun, o inimă
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Roll și Ștefan Voicu); Felea, Secțiuni, 393-397; Paleologu, Simțul practic, 44-45; Petroveanu, Traiectorii, 78-88; Crohmălniceanu, Literatura, II, 539-546; Ungheanu, Arhipelag, 68-71; Piru, Poezia, I, 244-257; Aurel Rău, Întâlniri cu scriitori, București, 1976, 121-131; Caraion, Pălărierul, 204-209; Raicu, Critica, 35-48; Pop, Transcrieri, 189-194; Martin, Identificări, 197-200; Stănescu, Jurnal, I, 167-171; Simion, Scriitori, I, 14-33; Poantă, Radiografii, I, 87-92; Baltag, Polemos, 151-156; Grigurcu, Poeți, 92-96; Cubleșan, Teatrul, 150-154; Lit. rom. cont., I, 159-163; Cândroveanu, Printre poeți, 39-45; Marcea, Concordanțe, 265-267; Iosifescu, De-a
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
fost proprietar de imobil naționalizat, chiar dacă după restituire, alte imobile sau apartamente ce i-au aparținut vor rămîne în proprietatea statului, în urma aplicării art. 11 alineatul 2 și art. 11^1 lit. d din prezentul decret. ... f) Toate formalitățile pentru transcrierea sau intabularea imobilelor restituite sau primite în schimb sînt scutite de orice taxe. ... ----------- Art. 11^1 a fost introdus de pct. 3 al articolului unic din DECRETUL nr. 524 din 31 decembrie 1955 , publicat în COLECȚIA din 31 decembrie 1955
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
criterii de vârstă biologică, la definirea unei unice mentalități literare, zisă de generație.” În același loc se mai afirma: „Însuși spiritul timpului obligă la o percepere acută a cotidianului. Literatura, în acest context, n-o putem înțelege decât ca o transcriere directă a realităților (nu neapărat a Realității). În acest fel este lesne explicabilă afinitatea noastră pentru modalități literare de gen Radu Cosașu, Mircea Ivănescu sau Marin Sorescu din poemele epice, precum și lipsa de aderență la formule estetice de tip Ana
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
sa Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicarii moldoveni (1973) a reprezentat un îndrumar pentru toți textologii prin rigurozitatea cu care sunt expuse metodele de cercetare potrivite pentru stabilirea versiunilor, pentru relațiile dintre copii și pentru transcrierea textelor. În Anexe O. editează cronica lui Grigore Ureche și De neamul moldovenilor, scrierea lui Miron Costin. Aceeași acribie în critica de text o va aplica și în alte ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei (1967), Miron Costin, Opere alese
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
erori sunt accidentale și distribuite aleatoriu. În medie, tendința centrală estimată pentru fiecare variabilă și fiecare relație va fi corectă, dar va mai fi prezentă o variație suplimentară în jurul acestei tendințe, nu cauzată de probele propriu-zise, ci de procesul de transcriere a probelor. Erorile de măsurare aleatorie vor avea tendința de a micșora eficiența estimărilor, dar nu vor afecta direcția constatărilor în mod apreciabil. În treacăt fie spus, există o implicație importantă în această afirmație. Uneori ne lăsăm vrăjiți de precizia
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și aici vechi simboluri (inima - amforă pentru lumină este unul recurent atunci când sunt invocate cunoașterea și creația). Parabola focului (1967) marchează schimbarea modalității lirice. Emoția expresionistă este suprapusă plăsmuirilor livrești, îmbinând un pitagoreism vag și un lirism cadențat, ordonare și transcriere de imagini-acumulări sintactic simple, care au un vârf în melancolia ratată, căci poetul disimulează tensiunea într-un fel stenic, iar evanescența lumii fenomenale este la el doar o replică a focului rece interior. Secțiunea de aur (1973) aduce poezia rigorii
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
specialitate, se desfășoară o amplă fundamentare teoretico-metodologică Înaintea analizei empirice. Este ceea ce se cheamă o lucrare de analiză teoretico-empirică. În seria noutăților de aplicare metodologică se Înscrie și folosirea unui gen particular de analiză de conținut pe texte rezultate din transcrierea interviurilor. Este, În fapt, o analiză de discurs În care autorul convertește, prin reducții succesive, un text de 27 000 de cuvinte la un set de 260 de categorii de semnificanți (verbe la infinitiv sau substantive la singular). Lucrarea lui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru propriile lor situații și experiențe de viață. Imaginea cea mai clară În legătură cu ce a urmărit autorul și cu ceea ce i-au comunicat subiecții cu care „a negociat” interviurile se află din parcurgerea ultimei părți a lucrării, cea care prezintă transcrierea a 28 de interviuri pe parcursul a 85 de pagini. Termenii-cheie ai Întrebărilor formulate de către autorul-intervievator sunt din familiile vecinătate (vecin, vecinătate, relații cu vecinii), Întrajutorare, rudenie, asociere (asociații, Întruniri, clăci, șezători etc.), demarcări spațiale În cadrul satului (părți de sat, gard
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lui G. Barițiu pentru a fi publicat în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, nu s-a tipărit în timpul vieții culegătorului. Importanța acestei colecții, în care sunt cuprinse cântece și strigături notate la petreceri, sporește prin autenticitatea pieselor și prin transcrierea în dialect a textelor. Culegerea, una dintre cele mai valoroase din prima jumătate a secolului al XIX-lea - editată în 1927 de Al. Lupeanu-Melin cu o serie de erori -, avea să beneficieze de o extrem de riguroasă versiune științifică, realizată în
PAULETI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
cu puii de aur, București, 1983. Repere bibliografice: Virgil Carianopol, „Pământ sălbatic”, VR, 1966, 9; Sorin Titel, „Fața lumii”, RL, 1971, 50; Valeriu Cristea, „Fața lumii”, FLC, 1971, 51; Adrian Popescu, „Fața lumii”, ST, 1972, 23; Sorin Titel, Experiență și transcriere, RL, 1975, 52; Virgil Carianopol, „Primăvară în infern”, R, 1981, 8; Al. Raicu, Stelian Păun - 70, RL, 1983, 9; Al. Raicu, Popas aniversar, RL, 1988, 11; Cristea, Teleorman, 513; Popa, Ist. lit., II, 942. O.I.
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
însușiri de Robert Musil ș.a. Procesul de disoluție a schemelor poeziei tradiționale atinge, probabil, punctul extrem în versurile lui Mircea Ivănescu, cu obstinație prozaice, fără culoare și fără muzicalitate. [...] Depoetizând versul, el încearcă să-i dea o vigoare nouă prin transcrierea directă a stărilor de spirit în înlănțuirea lor normală. Aceasta este, în fapt, poezia sa: jurnalul unor stări de spirit, notarea fără artificiu literar (afară doar de artificiul înlăturării oricărui artificiu!) a unor senzații ce ies din contactul cu obiectele
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]