1,145 matches
-
poezii intră cele trei elemente, despre care am mai discutat în alt capitol: melodicitatea; caracterul incantatoriu fermecare, vrăjire (thauma lui Pindar, incantamentum al lui Ovidiu, Zauberung hölderlinian, enchantement al lui Rimbaud); și caracterul inițiatic inducția unei stări sufletești inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inducția unei stări sufletești inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind samădhi. Precum afirmam și în altă parte, poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical și fior metafizic. Este magie, este transmutare în negrăit. Precum știm, la anticii elini recitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la cotidian. Dar, ca oaspete al luminii, care are datorie față de gazdă, prin tot ce am realizat faptă și gând am afirmat viața și natura pe care le-am celebrat până la sacralizare pentru că natura îmi oferise acel al treilea ochi. Transfigurarea trăită poate avea analogie cu conceptul sanscrit samădhi, care este de asemenea o stare extatică, o beatitudine supremă, urmare a unei intense și îndelungi meditații asupra eliberării dhyana. Și dacă, într-o pentagramă, am scris: "transposibilul frate cu Nirvana", este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ultimă, dar separată, suită pe alte căi de meditație. Pe când Nirvana este o beatitudine extremă finală, transposibilul este, repetăm, eliberare în desfășurare necurmată. În starea nirvanică conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întâmplèrile miraculoase de la Medjugorje, sunt convins cè toate aceste mesaje divine n-ar fi ajuns niciodatè la mine decât poate ca un subiect de meditație și de conversație între mine și Șerban și, totuși, ascultându-l pe Ilarie, observându-i transfigurarea chipului pe mèsurè ce-și deschide sufletul, aură luminoasè de pe fața lui îndulcindu-i și mai mult trèsèturile, pânè la pierderea fermè a liniilor, ascultându-l, sunt tentat sè cred, sè cred, acum, în credința lui! Teme-te de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în faza de implozie era concentrată aici și în bar, acum consumând băutura pe scaune cu numele fiecăruia. Regula de timp, spațiu și acțiune a Teatrului lui Stanislavski era rezolvată. Urma acum întruchiparea personajului în acord cu etica vremii și transfigurarea realității fără a sparge canoanele prin sublimare sau extorcare a înțelesului ei metafizic. Adevărul care reieșea din textul vorbit și sorbit era realitatea sublimă în mizeria ei sublimă. Nimic subtil, nimic mascat, nimic presupus, ci expus de-a dreptul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
volutele printre picioarele de masă. În Epilog încap toți interpreții din toate straturile realității și, deși toate au fost teribil de veridice, teribil de trăite cu pasiuni teribile, toate par o teribilă ficțiune. Creatorul Epilogului își permite oarecari înflorituri, transfigurând transfigurarea a ceea ce a fost. În apele înșelătoare ale reflectării se mai pot picura câteva exagerări. Niscaiva eroisme și presupuse înțelepciuni. Și mă vedeam și pe mine pe acolo, neștiind că sunt nevăzut. Eu mă vedeam înalt, slab, cu fața atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aproape de elecțiune dacă trăiești în păcat, dar în conștiința păcatului, decât dacă trăiești în puritate și în conștiința purității tale (pilda vameșului și a fariseului); problema identificării obiectului cu subiectul în cunoașterea obișnuită și în cunoașterea mistică, rolul harului și transfigurarea realității în obiectul cunoașterii mistice. El se menține și aici în plan metafizic, dar face - în mod explicit - și incursiuni în domeniul practicii mistice. Marta Petreu insistă însă să-l mențină până la urmă sub mantia autoarei engleze. În acest scop
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nu s-a călugărit. N-am aflat niciodată dacă era cu adevărat credincios, a ascuns lucrul ăsta cu grijă., probabil ca Între noi să nu se ivească discuții aprinse și inutile. Era un om simplu, cu o mare putere de transfigurare și cu un enorm bun simț. Se purta bărbătește, și-mi dădea și mie curaj. În felul lui, a fost până la moarte un luptător. A luptat cu himerele. Cine ar mai putea să mai asculte cu atâta bucurie, ficțiunile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
încunoștințat: "Am văzut pe Ioana cu o fată pe stradă, părea foarte veselă". Am păstrat chipul unei Ioane vesele, am fost multă vreme convins că dânsa s-a vindecat de mine foarte simplu și chiar acum, când îi văd toată transfigurarea din pricina mea, tot o bănuiesc, căci îmi amintesc vorba prietenului. De altfel, pentru suferință trebuie să ai timp. Când ești prea ocupat, te refaci mai ușor. Sau e la fel dacă ai ocazia să călătorești. Am avut impresia că sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-o și n-am „devorat-o“, cum se spune, ci mi-am injectat-o parcă-n venă, direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier. Mai mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea briceagului cu șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
În același fel, gesturile, mișcările corpului omenesc sunt rizibile în măsura în care ne fac să ne gândim la o simplă “mecanică funcționând îndărătul viului”, căci “devierea vieții în direcția mecanicii constituie adevărata cauză a râsului”. Din aceeași sferă ar face parte și transfigurarea momentană a unei persoane în obiect, clowneriile ce lasă impresia hibridării om-obiect sunt de asemenea rizibile, cu condiția ca identificarea să nu meargă până la capăt. Comicul ridiculizării nu are nici o reținere față de demnitatea sau meritele unei persoane (râdem de cel
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
veneau uneori scrisori și pachete. Dacă Țiurih există cu adevărat, de ce m-aș Îndoi de Viața de Apoi, se Întrebă Gheretă Înfiorat de bezna În care trăise până atunci. Fețele musafirilor nu se mai scăldau demult În lumina intensă a transfigurării de la miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Gray). Acest tip uman e victima propriei unilateralități. Trăind invariabil pe o singură traiectorie, lipsa unor potențialități deschise către viața autentică Îl anihilează. Un grotesc tragic se Încheagă astfel sub aburii fascinatorii ai esteticului. În Moartea la Veneția, masca semnifică transfigurarea desfigurată a artistului, dizolvarea oribilă a condiției umane. Dacă pentru om, În genere, masca este un mijloc de adaptare, pentru „decadent” - neadaptabil prin definiție - masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei sale posedate de frumos. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
găsiți? - Unde vreți să ajungeți cu aceste speculații nici măcar foarte subtile, după părerea mea de cunoscător, recunosc, mediocru al textelor sacre? - Nicăieri, În mod special. Mi se pare Însă de domeniul evidenței faptul că ne aflăm Încă o dată În fața unei transfigurări simbolice nebuloase a adevărului simplisim că originea Pământului și a principalului său locatar, omul, n-are nimic comun cu creaționismul În Înțelesul său religios. Planeta noastră a fost, Într-adevăr, creată, dar nu de Dumnezeu, ci de omologii noștri cosmici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu femeile"(Kûlarnava Tantra, V, 111-112). Nu mai este vorba de un act fiziologic, ci de un rit mistic: partenerii nu mai sânt ființe omenești, ci "detașați" și liberi precum zeii. Textele tantrice subliniază mereu că este vorba de o transfigurare a experienței carnale. "Prin aceleași acte care-i trimit pe unii oameni în Infern, unde sânt condamnați să ardă vreme de milioane de ani, yoginul își dobândește mântuirea veșnică." 5 Brihadara1yaka Upanishad (V, XIV, 8) arăta deja: "Cel care știe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
el încă urcă rugăciunea spre toamnă, miracolul simplu al visului către cealaltă ființă a ta, care nu a vrut să se nască aici, preferând lumina și plăcerea de a te arăta cu degetul... * Omul nu visează câtuși de puțin la transfigurare ori să creeze în sine un om „nou“... Cu un entuziasm plin de credință, privirile îi sunt îndreptate către un alt fel de lume, în care să nu mai fie amenințat de absurd, de timp, de moarte... „Moartea unui entuziast
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu poartă necesitatea a nimic. Omul nu este necesar lumii. Factorul spiritual este un principiu care orientează lumea în funcție de starea de dispariție obiectivă a omului, purtător de trecut și creator de certitudini, pe care le numim cunoaștere. Manifestările cunoașterii încearcă transfigurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă de substituție, încearcă actualizarea punctului ideal al viitorului conceput în prelungirea lumii. Miza este morală, pentru că orientează lumea către un înțeles pe care lumea nu îl are. Omul se proiectează în simulacrul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pentru ca lumea să se poată concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu falsă; este, mai degrabă, vorba despre identificarea vieții de către lume prin transfigurarea energiei obiective în punctul perfecțiunii ei absolute. Această transfigurare are valoare morală, pentru că manifestă o intenție subiectivă de dobândire a sensului. Pentru lume, viața nu are înțeles, fiindcă viața poartă necesitatea omului, element care poate modifica viitorul lumii. Dar lumea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu falsă; este, mai degrabă, vorba despre identificarea vieții de către lume prin transfigurarea energiei obiective în punctul perfecțiunii ei absolute. Această transfigurare are valoare morală, pentru că manifestă o intenție subiectivă de dobândire a sensului. Pentru lume, viața nu are înțeles, fiindcă viața poartă necesitatea omului, element care poate modifica viitorul lumii. Dar lumea nu comportă nici un alt fel de viitor în afara propriei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Omul nu poate modifica decât punctul ideal al viitorului în care se proiectează ca ființă morală, pentru a crea replica socială a lumii. Viața precede lumea și, ca precedent subiectiv uni versal care își poate concepe sfârșitul, este principiul tuturor transfigurărilor care dobândesc sens în prelungirea lumii. Dacă viața nu ar fi anterioară lumii, omul nu s-ar putea transfigura în energie subiectivă și nu s ar putea manifesta astfel în prelungirea lumii, nu ar face decât să își transceandă spiritual
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pe care omul o creează ca lume distinctă în interiorul lumii, este metafizică în măsura în care, în sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume. Este metafizică pentru că își construiește sfârșitul după modelul precedentului subiectiv al vieții, ca principiu al transfigurării tuturor lucrurilor. Dacă omul are un destin, destinul lui este să distrugă punctul perfecțiunii absolute a lumii în care trăiește, și poate chiar lumea întreagă, pentru a îl transfigura în eve niment subiectiv absolut, după modelul metafizic al replicii sociale
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mi se ofereau sub revelația unei atracții fulgerătoare, momente irepetabile cînd Îmi aflam culoarea unei stări Într-o rochie ce nu putea fi decît a mea, cum numai pentru mine compusese Stravinski „Focuri de artificii“ și Richard Strauß „Moarte și transfigurare“, cum Rimbaud fără Îndoială mie Îmi scrisese acel „Anotimp În infern“ și Boris Vian și Gellu Naum mă iubiseră. Un imperiu locuit numai de existențe cu care simțeam că pot stabili o comunicare afectivă indiferent că e vorba de samovarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de beție pe care le consideră de două feluri: beția dionisiacă și beția apolinică. Beția dionisiacă, în fiziunea filosofului, presupune stimularea și potențarea laturii afective astfel încât se produce o descărcare instantanee a tuturor mijloacelor de expresie, exhibând forța reprezentării, reproducerii, transfigurării, transformării...<footnote Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 2007, p. 83 footnote>, pe când beția apolinică suprasolicită simțul vederii în așa măsură încât acesta dobândește precizia viziunii<footnote Ibidem footnote>. Într-un mod concis și elocvent
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
despre asta, până când cel mai mic rahat se transformă în aur, iar atunci murdăria nu‑i bună decât de aruncat. În calitate de aur, nu folosește nimănui. De ce să nu te bălăcești până la capăt în ea și să neglijezi cu bună știință transfigurarea literară? Ajunge dacă știi tu însuți că totul e un rahat, mai trebuie s‑o știe și alții? Poate că pentru Rainer descrierea murdăriei e mai importantă decât murdăria însăși? Anost. În fața porții imense de fier - parte integrantă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]