2,014 matches
-
importantă pare a fi funcția narativă. O fotografie inspirată povestește, are acțiune și un personaj. Pe bună dreptate, ziarele pun accent pe fotoreportaj, pe fotografia ce conține (sugerează) o anumită poveste; în acest caz, intervin: talentul, experiența, ochiul fotografului. În treacăt fie spus, ziarele occidentale folosesc foarte mult serviciile agențiilor de foto jurnalistic. O fotografie inedită, puternică și expresivă se găsește greu, și ea trebuie tratată cu tot respectul. Mai puțin recomandabile sunt fotografiile simbolice - imagini-metaforă, ieșite cumva din timp, din
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și, în final, părăsește sediul partidului într-o superbă limuzină personală. Transcrieți corect și fără a rupe din context afirmația potențial scandaloasă făcută de un lider politic. Selectați și ierarhizați rapid informația vehiculată în conferință. Atenție la afirmațiile făcute în treacăt. Adeseori, ele trec neobservate, ocazie cu care ați pierdut un posibil subiect de știre sau de comentariu. În drum spre redacție, fixați-vă deja atenția asupra informației principale. Scriind contracronometru, nu o să aveți timp de prea multe ezitări. Evitați cronologia
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de cunoaștere, un factor de reformă și propășire. Preocupat, în special, de chestiunile de limbă, aplecându-se asupra versurilor populare, în care găsește, de altfel, și o sursă de inspirație, B. contează ca un precursor al criticii literare românești. În treacăt, s-a ocupat și de unele manifestări muzicale. A fost, în linia programatică a „Daciei literare”, unul dintre animatorii teatrului din Muntenia. Pentru el, poezia, se poate spune, este o altă formă de oratorie. Convențional în mărturisirile erotice, și-a
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
cu globuri albicioase forma, pe fondul unui verde Întunecat, pete de un verde mai deschis. — Nu vrei să stai jos? CÎteva scaune rămăseseră neocupate, dar ei nu se așezau niciodată. Se plimbau agale. Alții făceau la fel, discreți, ascultînd În treacăt muzica: perechi, dar și persoane singure, bărbați și femei, care trecuseră aproape toți de a doua tinerețe. Atmosfera părea puțin ireală. Cazinoul alb, frumos luminat, era Încărcat de muluri după moda din 1900. Existau momente În care ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
i-a primit aici pe zeii troieni, o lămurește Vestala Mamă. Se gândește că nu e de ajuns. — Aeneas a adus cu el aceste odoare sfinte când Troia a fost cucerită de achei. Nu primește nici un răspuns. O atinge în treacăt cu mâna pe obraz: — Vei învăța la orele de istorie cine a fost Aeneas. Pe neașteptate, Claudia rostește sentențios: — Va veni un timp când un singur stăpân va împlini jertfele și va apăra Pământul. Unde dai și unde crapă, pufnește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prea copleșit ca să reacționeze în vreun fel. Nu s-a dezmeticit încă. Germanul însă țâșnește în picioare: — Principele are nevoie de mine. S-ar putea să fie în pericol! CAPITOLUL IX Prinde aproape temător între palme obrazul delicat, atinge în treacăt fruntea bombată, ca de copil. Se apleacă cu respirația întretăiată și își trece buzele fierbinți peste sprâncenele arcuite. Linge apoi pielea mătăsoasă. Simte sub degetele tremurânde con turul fin al pomeților. Nu e nevoie s-o vezi, chiar și ascunsă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
femeii. Continuă să o atingă și să-i recunoască trupul cu mâinile. Firul de argint din panglica purpurie a stolei îl zgârie, dar savurează durerea, căci dă impuls dorinței, o face mai acută, mai greu de stăpânit. Se joacă în treacăt cu plăcuțele prinse pe veșmânt, care poartă - brodat cu litere de aur - numele ei. Mariamne! Urcă pieziș către sâni și, dintr-odată, o simte fremătând de încordare. Înțelege că a ajuns la destinație și începe să apese. Ușurel la început
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fermecat trupul și mintea, de nu o poate uita? Își lasă bărbia în piept, cu un suspin. Probabil că asta e deosebirea între dragoste și dorință. Se uită din nou la soția lui. O acoperă cu grijă. Atinge în treacăt, mângâietor, pântecul umflat. Degetele sesizează mișcările zbuciumate ale fătului. I-a deranjat liniștea. Genele i se umezesc. Ros de remușcări, înalță în pripă o rugă către zeii atotputernici să nu i fi făcut cumva rău micuțului. Să nu se nască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe. Instantaneu câțiva calatores se interpun între el și copii. Ieșindu-și din fire, Nero își înfige mâna în pieptul celui de lângă el și-l scutură violent: — Cum îndrăznești, tu, sclav eliberat de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în asfințit de soare Și-n umbra nopților Ce-mi prind privirile pe geam Uitate-n depărtarea lină A amintirilor... De ce nu vii? Te caut, năpădit de dor, În așternuturi Ce mă primesc în alb imaculat Să-ți simt în treacăt mângâierea Și-ntregu-ți trup să-l simt Cum vag se mișcă-n pat... Dar tu nu ești! Și buzele-ți sărut aievea Și degete se împletesc Ca într-o sfântă căutare Pierdută-n umbra Umbrei de pe geam... De ce nu vii? Te
De ce nu vii?. In: Celei ce nu mai este by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/501_a_726]
-
le aibă cu tipii pe care de-abia i-au întâlnit și pe care-i plac la nebunie. ― Sper că nu, îi răspunde Ben. Nici nu cred că la Curve ar aprecia asta. ― Ți-a spus Jemima unde lucrez? ― În treacăt, zice Ben, întrebându-se de ce durează atât să lase un mesaj. Uite ce e, îți pot lăsa numărul meu? ― Sigur, scuză-mă. Stai să iau un pix, spune ea, întorcându-se la telefon într-o clipită. Bine, spune. Ben îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pic, dragule? Vrei să mă joc și eu? Bine atunci, ne-am văzut o singură dată. Se întoarce către Diana și-și dă ochii peste cap, în timp ce Ben stă și-o privește uimit. ― Scuză-mă, îi spune ea Dianei. (În treacăt fie spus, Diana e mult, mult mai perspicace decât Sophie, și ușor ușor își dă seama că asta nu e ce pare, mai ales din cauza expresiei de pe fața lui Ben). Noi ne mai jucăm câteodată, continuă Sophie, care, în exuberanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
articolului erau întru totul de acord cu schimbarea denumirilor turcești ale unor localități din județul Tulcea, considerând că "singurii care s-ar fi putut formaliza ar fi (...) turcii ce au mai rămas în Dobrogea, însă ei, care, fie zis în treacăt, cu toată deosebirea de religie și moravuri, se asimilează mai ușor decât bulgarii, nici nu se gândesc la așa ceva"2238. În opinia jurnaliștilor tulceni "schimbarea sau traducerea toponimiei Dobrogei în românește e un lucru ce trebuia făcut demult, dar până
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furișează pânditor Privind la Cătălina. {EminescuOpI 174} Dar ce frumoasă se făcu Și mândră, arz-o focul; Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ți încerci norocul. Și-n treacăt o cuprinse lin Într-un ungher de grabă. - " Da ce vrei, mări Cătălin? Ia dut-de-ți vezi de treabă". - " Ce voiu? Aș vrea să nu mai stai Pe gânduri totdeauna, Să râzi mai bine și să-mi dai O gură, numai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
La geamuri. O, cât eram de fericit Să mergem împreună, Sub acel farmec liniștit De lună! Și când în taină mă rugam Ca noaptea-n loc să steie, În veci alături să te am Femeie! {EminescuOpI 188} Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc Aminte. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demult Poveste. Și dacă luna bate-n lunci Și tremură pe lacuri, Totuș îmi pare că de-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o voiu mai privi-o... De-aceea-n urma mea rămâi- Adio! {EminescuOpI 189} CE E AMORUL? Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung Și tot mai multe cere. De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ți-l leagă, Încât să n-o mai poți uita Vieața ta întreagă. Dar încă de te-așteaptă-n prag În umbră de unghere, De se-ntîlnește drag cu drag Cum inima ta cere: Dispar și ceruri și pământ
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ziua cu pricina, țăranii istoviți de muncă treceau unul după altul să-i ureze samuraiului toate cele bune, mâncau găluștele primite și se întorceau la casele lor. Într-o zi senină sosi porunca pentru clacă despre care îi vorbise în treacăt seniorul Ishida. Trebuia să trimită doi oameni din vale. După ce primi porunca, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă spre satul unchiului său. Am auzit deja! Am auzit! Chipul unchiului său radia de bucurie. — Umblă vorba că doboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ai duce singur? De ce să nu-l lăsăm acolo, pur și simplu? Robert Wilson, a cărui singură grijă de până atunci fusese leul și problema pe care acesta le-o punea, și care nu se gândise la Macomber decât În treacăt, spunându-și că-i cam fricos, se simți dintr-o dată ca și cum ar fi greșit ușa Într-un hotel și-ar fi văzut ceva rușinos. Nu te-nțeleg. Zic că să-l lăsăm și gata. Adică să pretindem că nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Iar acum, uite ce ușor era. Habar n-aveau care era surpriza și totuși erau dispuși să meargă În căutarea ei. Marlena Îi spuse fiicei ei: —Walter probabil face ultimele pregătiri. Esmé tot nu se uita la ea decât În treacăt. Ne grăbim acum, spuse Pată Neagră. Le făcu semn să se urce mai repede În bărci. Peste câteva minute, cele două bărci alunecau cu viteză pe lac, briza răcoroasă alinând gâtejurile iritate din pricina Întârzierii și a fumului de țigări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lucrării. Presa ne-a intoxicat cu atât de multe amănunte despre profilul „criminalilor = adepții sectei Aum“ și a conferit poveștii o aură fascinantă, astfel că „victimele = oamenii de rând“ aproape că au fost uitate. În majoritatea cazurilor erau menționate în treacăt, ceva de genul „Pasagerul A“, nimic interesant care să-ți capteze atenția. Puținele articole apărute erau alcătuite după același tipar. Probabil că articolele din presă au vrut să creeze o imagine colectivă - „omul de rând inocent și răbdător“. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
strâng bagajele. În tot acest timp, pungile cu lichid sarin au stat în birou, lângă piciorul scaunului. Takahashi era inconștient când l-au pus pe targă. Am strigat la el: „Fii tare, Isshō!“. Nu se mișca deloc. Am văzut în treacăt că era și o femeie în civil în birou. Atunci m-am gândit să fac ceva cu pungile alea de plastic. Dacă ar fi explodat, ar fi fost puși în pericol atât pasagerii, cât și colegii mei. Atunci am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din jurul meu. De aceea, nu pot crede. Nu văd motivul. Am auzit despre Tantra Vajrayana în predici, însă nu am crezut că poate fi reală ori pusă în practică. În ultima parte dintr-o multitudine de învățături se menționa în treacăt ceva. Pentru mine, gurul era persoana care mă ajuta atunci când mă aflam la ananghie. Asta era credința mea. De aceea mi se părea o prezență indispensabilă. - Era o prezență absolută pentru dumneavoastră, îi erați întrutotul devotată? Absolută... Hmm... Dacă fondatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-ți jumulească fără să simți. Te înnebunesc de cap cu terminologia și limbajul lor strict profesional și au cultura meseriei lor. Îți spun că e veche de când lumea și amintesc mereu cu respect de precursoarele decedate. Doar așa ca în treacăt mai aruncă și ele câte o săgeată concurenței „care umblă cu argintu’ viu!” și face de deochi oamenilor de treabă. Nu am aflat până acum unde se pot face denunțuri și acuzații de malpraxis, fiindcă în orice meserie se poate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Viața e serioasă", le amintește el altădată (28 aprilie 1934). Asta nu înseamnă, evident, "tristețe, pesimism, descurajare". Înseamnă, pur și simplu, că "lucrurile serioase trebuiesc tratate cu seriozitate". Iar revoluția este un lucru serios. "Iată de ce micile conspirații făcute în treacăt, planurile revoluționarilor șomeri, proiectele care dau fericirea și belșugul prin simpla lor publicare în Monitorul Oficial și ministerele amicilor, combinațiile rudelor, împărțirea locurilor, crearea haosului de unde vor ieși apoi, spontan, ordinea și lumina - iată de ce toate acestea se petrec în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
texte, traduse și comentate); Michael Derrick, The Portugal of Salazar (London, 1938); Joao Ameal, A revoluçao da ordem (Lisabona, 1932); P. Descamps, Le Portugal. La vie sociale actuelle (Paris, 1935); Mihail Manoilescu, Le siécle du corporatism (Paris, 1936; notăm în treacăt că lucrările profesorului Manoilescu sunt frecvent citate. În literatura corporatistă portugheză precum și în cărțile scris de străini asupra corporatismului portughez - de ex. Femand Campos, Paginas corporativas, Freppel Cotta, Economic Planing in Corporative Portugal, Londra, 1937; Michael Derrick, op. cit. etc.); Dr.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]