40,073 matches
-
speranța. 923. S-a Învins cineva pe sine fără să moară? 924. Oricât de mult ai dori să devii un altul până la moarte tot tu vei rămâne chiar și cu amintirile propriului tău trecut. 925. Și-a schimbat vreodată cineva trecutul ca să poată spune că posedă voință? 926. Nu trezi fiara din om fiindcă va fi mult mai fioroasă decât orice animal hăituit de natura acestei lumi. 927. Aruncă tot ce este omenesc din tine pentru a fi Înțeles de Dumnezeu
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
negru apasă, totul pare din altă poveste. Dacă cineva nu m-a văzut În oglinda sfiirii, să spună! Nu-i nimic, de cu toamnă eu am venit! În privirea martinilor gângurește presura, fă-mă, Doamne, prezent, nu mă du În trecut! Dar viața mea, cu moartea mea egală, se rătăcește pe un câmp de maci, spițelnicul cel mic mi-a arătat cum se-ntrețes splendorile-n păcate și-mpresurat de Orion, pleiade, rămân nevindecat. Un trandafir de sânge port În lacrimi, muzică
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad. Din ce în ce mai repede, cad. Mă răsucesc dinspre trecut. Totul nu-i decât magmă sau poate ceva mai puțin decât o respirare a cuiva fără nume. Copii ai abisului, ne smulgem din noi către un lucru nedefinit - matcă a viului. Creștem spre altceva, ca un râu de munte nemaivăzut
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
îmbrățișare. Dar... Se parfumase! Se parfumase și parfumul pe care i-l oferise la recomandarea vânzătoarei, fără să-l adulmece cu propriile sale nări, se dovedea a fi un vechi și neuitat parfum. Al cui? Efluviile parfumului îl transportară în trecut, în tinerețe, în prima tinerețe. Al cui putea fi acest parfum? Cine-și putea îngădui un asemenea parfum franțuzesc "pe-atunci", când un lux ca acesta se plătea atât de scump și nu era de găsit decât la "Consignația"? Ea
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
din lume!" Aș putea adăuga, în semn de respectuoasă mărturie: Et testis esto! Sâmbătă, 4 decembrie Mi se schimbă întrucâtva caracterul? Nu cred că am devenit dificil cu semenii mei, ci doar mai puțin "acomodant". Exprim, mai mult ca în trecut, sentimente negative - refuz, nerăbdare, apărare a statutului meu literar; fără ostilitate la adresa celorlalți. Voi fi fost, poate, prea înțelegător cu unii și alții, vreme de decenii. Doi prieteni par a încuraja, în ultima vreme, această orientare, fără a mă împinge
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
să ne vorbim mult, dar telefoanele Paris-București aveau să ne apropie, în lunile următoare. Puținul dialog din nordul Moldovei lucra, paradoxal, în interesul nostru. Ultima refuza ideea că noi ne cunoscusem abia acolo, ea ne îmbogățea cu un fragment de trecut: pe când ea era încă elevă de liceu, în clasa a XII-a, eu venisem să țin o lecție de profesorat în clasa lor! Ea se afla în primul rând de bănci, și mă găsea pe placul ei. Dar cum aș
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
ce nu doar dau culoare operelor scrise în cadrul unui curent literar, ci devin și constantele literaturii de-a lungul secolelor. înscris în contextul larg al literaturii universale, studiul romantismului nu reprezintă astfel, "contemporaneizarea cu orice preț a unei literaturi din trecut", ci ne oferă, așa cum aspiră, în Argumentul la volumul I, și autoarea, "o restituire necesară și naturală a valorilor într-un prezent poate prea dispus la demolări și negativări". Este, într-adevăr, un "romantism recuperat", o carte modernă - nu doar
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
a ținut minte, și peste zece ani mi-a făcut cadou cartea sa de uz restrâns (exemplar de uz intern) ”Adevărul despre România, ”cu dedicația ”d-lui Profesor Mătasa În semn de caldă prețuire și amintire a unor momente din trecut”. La Sinaia, cu ocazia primei Întâlniri „România și românii În știința contemporană”, am refuzat să-i dau mâna lui Ion Iliescu care mi-o Întinsese: venise neanunțat, În scopuri politice, la o conferință cu caracter strict științific ținută sub egida
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
savant american, ceea ce a și demonstrat cu prisosință. A scris nu numai circa 600 articole științifice În chimie, performanța incredibilă, dar tot atâtea și În fizică, realizare neegalată. Evreu fiind, a susținut, În ciuda persecuției la care a fost supus În trecut și dezaprobărilor oficiale de astăzi, că dacă În România ar fi fost cu adevărat un holocaust, nici el și nici soția sa nu ar mai fi fost astăzi În viață... Ajungând la New York, m-am Împrietenit cu Ion Cârja, autor
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
te veghează, Din poze vechi, cei duși. Apoi te-ar prinde dorul Să intri-n mintea mea Ca-ntr-o împărăție Uitată în demult. Coloanele de cuget Ideile - statui, Fantasma bibliotecii, Și fluturii de fum Și-ar răspândi în tine Trecutul lor parfum. Ca iedera pe ziduri, încet m-ai năpădi Cu gândurile tale, Până când n-am mai ști Care din noi e vie Și care-i numai vis. Pas ăn doi Ne furișăm Din larma lumii, Pe pluta noastră De
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
ale lui. Ori, poate, aceleași. Aici îmi îngădui și o altă dezvoltare, o altă explicație: poate povestirea trimisă prin internet era o poveste capcană, voia să rejoace scena cu dumneavoastră față în față cu el, am anticipat, există, undeva în trecut, o scenă cu dumneavoastră și cu el, față în față, voia revanșa, voia să vă cucerească a doua oară, suprem, subtil, prin puterea de a fabula, prin puterea minții lui, dacă prima oară nu vă stăpânise decât prin violență. Poate
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
din prezent și, în urmă, până în anul 1999. Toate informațiile despre el le-am obținut din această perioadă. Înainte, nimic, nimic - parcă n-ar fi existat. Tiberiu Naumescu a avut grijă să șteargă cu minuție toate legăturile dintre el și trecutul său dinainte de acest an. Ajunsesem la exasperare, nu eram în stare să depășesc acest prag. Și totuși, o punte fusese lăsată întreagă între el, cel de acum, și el, cel dinainte de 1999. (Acum mi-e limpede că așa dorise el
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
nerăbdare să-l întâlnesc în carne și oase, să dau ochii cu el, să ne privim fix, cântărindu-ne unul pe celălalt, să-i simt respirația înceată, obosită, de făptură ajunsă la capătul drumului, de făptură hăituită de propriul său trecut, un trecut încărcat de mizerie, de întuneric, care acum era gata-gata să-l ajungă și să-l strivească, să-l facă praf și pulbere pe cel care-l iscase. Înainte însă de a face pasul următor, în prezentarea cercetărilor mele
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
-l întâlnesc în carne și oase, să dau ochii cu el, să ne privim fix, cântărindu-ne unul pe celălalt, să-i simt respirația înceată, obosită, de făptură ajunsă la capătul drumului, de făptură hăituită de propriul său trecut, un trecut încărcat de mizerie, de întuneric, care acum era gata-gata să-l ajungă și să-l strivească, să-l facă praf și pulbere pe cel care-l iscase. Înainte însă de a face pasul următor, în prezentarea cercetărilor mele, abuzez de
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
ca să vă verificați supozițiile.) Încă o dată reiau întrebarea: de ce v-a trimis dumneavoastră textul acela prin e-mail, fragmente din romanul său intitulat, premonitoriu, Relatare despre moartea mea? Am putea presupune că îl cuprinseseră nostalgia, regretul, remușcările și dorea să rescrie trecutul, întâlnirea cu dumneavoastră, am putea presupune că vă plăcuse foarte tare atunci, am putea presupune că în felul său chiar vă iubise și acum, când presimțea sfârșitul, flutura batista, vă făcea semne de împăcare, vă chema!... Nu, din câte îl
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
scara îngustă de lemn și pe cea lată de marmură, așa cum va coborî, într-un viitor apropiat, scările unor blocuri de periferie, cînd se apropia ora de întoarcere acasă a amicului Florinel. Ca să dreagă puțin atmosfera, Radu se întorsese la trecutul casei de pe Calea Victoriei, în care urmau să mai stea ore bune . Foiala agitată de jos îi confirma înțelepciunea: nevăzut, neauzit decît de cine trebuia, noul ideolog ajunsese la vreme și se afla în casa primului sacrificat al unei diplomații neo-bizantine
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
eroi. (Fragment din romanul Provizorat) Și, la fel ca pe comsomoliștii sovietici, istoria oarbă avea într-adevăr să-i răzbune. Peste mai puțin de un secol, ultimul descendent al înlocuitorului său, care încercase să șteargă cu blazonul său de Hohenzollern trecutul oriental al micului stat dunărean, va semna și el pe un colț de secretaire hîrtia de abdicare, după ce va fi zărit buzunarul primului său ministru, Petru Groza, umflat de un revolver. în casa de pe malul Rinului, din Heidelberg, unde o
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
Bâlbâie, reprezentantul unei firme străine în Vladia, personaj secundar care apare în Stăpânirea de sine, devine protagonist într-un adevărat roman de aventuri Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș (1990). Vladia, ca lume închisă, monotonă, hrănindu-se din propriul trecut, este termenul stabil al unei ecuații mai complicate, un fel de constantă a cărei valoare solicită recalculări periodice. Ce este Vladia nu e ușor de răspuns, dar sunt câteva lucruri sigure. E un orășel de provincie, undeva în sudul Moldovei
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
circulă numai legende, a devenit o amintire de invidiat; K. F., bătrână, îl așteaptă în continuare pe prinț; locuitorii Vladiei bănuiesc că acesta vine pe ascuns și caută prin împrejurimi posibilul aerodrom. Vila "Katerina" și K. F. sunt vestigiile unui trecut din ce în ce mai greu de suportat de către oficialitățile locului. Inginerul Bașaliga este cel mai important și influent (totul depinde în Vladia de el), se simte foarte deranjat de prestigiul faptelor prințului, de misterul nedezlegat al dragostei dintre K. F. și prinț, dragoste
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
F., îi confiscă scrisorile și răspândesc zvonul că ele sunt confecționate de femeia singuratică, abandonată. Bătrâna nu rezistă umilinței și va muri. Cu ea piere o lume, tocmai cum doresc cei doi odioși și discreți persecutori. Vladia, obsedată de propriul trecut, se năruie. K. F. fusese însuși simbolul Vladiei de altădată, din care "izvora în valuri lungi și lente o singurătate neomenească, lipsită de suferință și tristețe" (p. 238). Dispariția lui Șerban Pangratty face inutilă existența iubitei lui, K. F., a
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
vița-de-vie din Vladia nu mai produce. Avem destule indicii pentru a interpreta romanul ca parabola unei dictaturi, care se străduie prin toate mijloacele să întrețină iluziile, să propage fericirea, să o întrețină prin vinul spumos al propagandei și să lichideze trecutul ca speranță a unui refugiu în amintire și în iubire. Imposibila plecare din Vladia, de care vorbesc toți, ține tot de constrângerile misterioase ale unei dictaturi. "Copaciu socotea că e bine ca oamenii să se teamă de ceva" (p. 269
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
stil” clasic, cu „vechiul stil” baroc. Distincția „stil modern” versus „stil vechi”, (art nouveau contre art ancien - cum spuneau francezii), evocă pe de o parte complementaritatea, iar pe de altă parte, disocierea relativă dintre cuceririle unui prezent și ale unui trecut în genere apropiat. Fiindcă, de pildă, modernii Clasicismului în literatură nu se raportau la literatura Evului Mediu, ci la fenomene beletrisitce aparținătoare Renașterii sau Barocului. De aceea, într-un sens extins, termenul de „modern” sau „modernism” definește anumite opțiuni apropiate
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
anterior o ipostază a postmodernismului nu neapărat pozitivă, nici salvatoare, dar care poate antrena, în anumite circumstanțe, efecte benefice. Ea propune recondiționarea, reactivarea, redimensionarea unor direcții, a unor (re)fluxuri de interes. Se încearcă, de pildă, o anumită legătură între trecutul artei noastre și prezentul ei, sau abordarea unor căi artizanale cvasi abandonate, la modă odinioară, și care nu s-au dovedit epuizate. Descoperim în anumite lucrări recente, bineînțeles, din sfera creației serioase, o nostalgie a consistenței pierdute, tentativa de punere
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
muzical, pentru creația nouă, în condițiile unei oferte deschise, incitante, integrabile și compatibile, dacă vreți, cu patrimoniul său mental, sufletesc, cu dispoziția implicării în aventura sonoră. Este un drum pe care au mers încă din anii ’70-’80 ai veacului trecut Penderecki, Schnittke și alți compozitori consacrați. Deși n-au întors spatele avangardei, ei au încercat o reconciliere și o (re)atragere a publicului într un spectru comunicațional real, participativ. Despre contribuțiile autorilor români în materia specificată, cu altă ocazie. Probabil
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
de miliarde de ani, unde ea așteaptă, tot așteaptă neobosită... și are puterea să aștepte În veci. Și o aduci În clipa de azi. (i se aude respirația adâncă) Ce clar văd lucrul acesta. Să aduci piatra de acolo, din trecut, de la miliarde de ani, În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]