1,604 matches
-
și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată, nu funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată, nu funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vomit pe loc, felcere, m-am săturat de tertipurile voastre caritabile. În spatele confesionalului, profesionistul Marga, cu exercițiile sale de cazuistică și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză, amețeală, pe șaua bicicletei, pe spinarea murgului din basme. Fluierat a pagubă și tifla și tiribomba, ăsta e răspunsul nostru! Îi va arunca în față micuțului Hypocrate adevărul, cu toate dedesubturile puturoase. Fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Arta, știința, frumusețea, rațiunea. Dumneavoastră ați ales contrariul. Credința, spiritul critic și combativ... păi, asta e partea Ierusalimului! Asta voiam să spun. O contradicție, nu-i așa. Ianuli încălzește în palmă paharul de vin roșu.Mâini firave, unghii crescute. Un tremur, cu opriri, ale brațelor subțiri, ca niște bețe. — Al Ebreilor, deci! Cunoașteți acest poem? Marele dumneavoastră poet modern... Sorb ritmic din pahare, ronțăie biscuiți, toți trei. — „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, scandează, tărăgănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce naiba ar putea face. Ideea e că familia noastră nu e obișnuită cu izbucniri emoționale de asemenea gen. Adevărul e că nici eu nu știu ce ar trebui să fac acum. — Păi, Îhm... cred că am să plec acum, spun, cu un tremur În glas. Mă duc. Haide, Jack. Avem treabă. Mă răsucesc pe călcâie, clătinându-mă pe picioare și pornesc Împleticindu-mă ușor pe peluză. Andrenalina Îmi pulsează În vene și sunt atât de Încordată că nici nu știu ce fac, sunt ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apoi apoi la Janice, care nu îndrăznește să se uite în ochii mei și la Maureen, care se preface că tocmai caută ceva într‑o trusă de machiaj. Stai așa. Doar nu cred că... — Janice, zic, încercând să‑mi stăpânesc tremurul vocii. Știi că vine. Ți‑a și răspuns la invitație! Sigur, Becky! zice Janice, cu privirea în pământ. Păi, cum zice și Angela, toate abia așteptăm să‑l cunoaștem. O, Doamne, nu mă crede. Simt cum un val de umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
momentul în care sună telefonul. După o pauză, îl ridică. — Bună, Michael. A. L‑ai văzut. Da, știu. Moment nepotrivit. Bine. Vin acum. Lasă receptorul jos și își ia servieta, fără să se uite la mine. Mi‑e frig și tremur. Ce‑am făcut? Am stricat tot. Îmi vin în minte expresii din articol, și îmi revine senzația de rău fizic. Becky cea lefteră... ipocrita Becky... Și au dreptate. Cu toții. Când ridic privirea, Luke își închide servieta cu zgomot. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în care mè înțeleg cu cineva, cu Angel, de pildè, De ce vè intereseazè? Așa, de dragul culorilor! strènutul nu l-am mai putut opri ratând impresia pe care sperăm s-o obțin, dar ceea ce nu reușesc cuvintele reușește un simplu strènut, tremur, Vè e frig? îngrijoratè femeia în halat alb, Trebuie sè ajungeți cât mai repede acasè! Da! Mulțumesc! Nu stau departe, dau sè ies, dar cu mâna pe clanțè mè întorc s-o întreb, Nu știți cumva prin zonè o alimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dupè ce o acoperea de sèrutèri, arètând spre mine, îi zicea, Nu te mai juca cu el! Eu ascultând reproșuri, dar nu reproșurile mamei care imi cerea sè fiu cuminte și sè mè port frumos cu fetițele mè fèceau sè tremur pe dinlèuntru, ci teamă cè ea, ascultându-și tatèl, ar putea sè nu se mai joace cu mine, dar, Diana, stând în brațele tatèlui ei, strèlucitoare în lumina celor cinci becuri ale candelabrului în formè de lalea, cântèrind posibilitèțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
inceput sè te iubesc și mai mult, Ce se va întâmpla cu noi, iubitul meu?! a treia oarè îmi spune astfel, degetele ei înstèpânindu-se asupra cefei mele, a tâmplelor mele, a capului meu, strecurându-se sub tricoul meu, fècându-mè sè tremur de o dorințè fèrè margini, A rèmas la mine în noaptea aceea, apoi a doua zi și-n noaptea urmètoare, și-n ziua urmètoare a nopții urmètoare, precum și-n noaptea urmètoare nopții urmètoare, abia a treia zi s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
masacrele din aprilie 1941... Bietul tata: nădăjduia din toată inima că exagerează atunci când spunea ce spunea despre Rus... Și despre Ucrainean... TRĂIASCĂ GUTENBERG! Stau În calidor. În calidorul casei. Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor și tremur. Tremur acum, pentru tremuratul de atunci: nu-l mai țin minte, dar mi-l-am-Însușit-ca-la-școală; a devenit al meu, direct. Stau În calidor și tremur - la urma urmei, de ce n-ar avea dreptul să fie considerate memorie și lucrurile, evenimentele la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Stau În calidor. În calidorul casei. Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor și tremur. Tremur acum, pentru tremuratul de atunci: nu-l mai țin minte, dar mi-l-am-Însușit-ca-la-școală; a devenit al meu, direct. Stau În calidor și tremur - la urma urmei, de ce n-ar avea dreptul să fie considerate memorie și lucrurile, evenimentele la care, totuși, am fost martor, Însă pentru că În acel moment aveam mai puțin de cinci ani, acum mi se spune că atunci nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă nu fac deosebite eforturi de stăpânire (În asta n-ai nevoie de motor; numai de frână), atunci Înaintez-retrăgându-mă și dincolo; În sămânță, În grăuntele de grâu - pentru cine are urechi de auzit. Stau În calidorul casei din Mana și tremur: pe tata l-au ridicat. Ei l-au ridicat, n-am văzut cum anume dar l-au ridicat și l-au dus - așa se vorbește În jur. Mama a coborât În sat, să tocmească o sanie -ei, ridicătorii-pe-sus ai tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a Încercat să iasă. - Culcă-te la loc, e abia miezul nopții, zice mama, Îmbrăcându-se. Plouă afară, n-ai ce vedea. - Ba am: să văd cum s-aude, zic. - Bine, dar nu cobori de pe calidor. Stau În calidor și tremur mărunt. Nu de frig, de plăcere. De auzit, nu se vede bine. Decât ploaia. Dacă n-ar ploua atâta, s-ar auzi vuitul viiturii - de la ruptură. Așa cum vuvuia și acum mai an. Dar tot vulvulvuietu-i, fiindcă aud aud licăriri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Moș Iacob: premare, premare, dar tot mănean. Mătușa Domnica e venetică - de asta lucrează toată vremea, de parcă are să ieie pe lumea cealaltă sudoarea, cu tot cu frunte... De asta Îl bodogănește fără istov pe bărbatu-său, mănean get-beget. Stau În calidor și tremur. A ieșit mama, În mai multe rânduri: să-mi dea ceva de pus pe spate, să-mi aducă ceva de Îmbucat. Însă nu de frig și nu de foame tremur eu. De astă dată, dac-aș fi vrut și-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să se Întâmple Într-un viitor de neimaginat (necum de apucat) până și de Basarabenii care gustaseră din el, sau gustau, În continuare, precum tata, pe-acolo pe unde era, dacă mai era. Stau În calidorul casei din Mana și tremur. Cu peștii e ca și cu parașutele: situația mea de oarecum privilegiat (ca băiat al domțătorilor) mă exclude din categoria... beneficiarilor; chestia al cărei nume aveam să-l aflu mult mai târziu: luptă-de-clasă nu trebuia inventată, exista. Uite, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-l și pe porcul de Grabenko: - Jucăm, bem, ne veselim și ostașii noștri români Își dau sângele pentru patrie, pe front... De astă dată, Îi cer eu mamei să mă ducă În casă. Stau În calidorul casei din Mana și tremur. Tremur de tristețe, de milă de mine: parașutele nu vin și pentru mine; iar când vin, mai bine n-ar mai veni: fie că, de cum ating vârfurile copacilor ori pământul, dau fuga să se predea; fie invers. Ca acuma. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și pe porcul de Grabenko: - Jucăm, bem, ne veselim și ostașii noștri români Își dau sângele pentru patrie, pe front... De astă dată, Îi cer eu mamei să mă ducă În casă. Stau În calidorul casei din Mana și tremur. Tremur de tristețe, de milă de mine: parașutele nu vin și pentru mine; iar când vin, mai bine n-ar mai veni: fie că, de cum ating vârfurile copacilor ori pământul, dau fuga să se predea; fie invers. Ca acuma. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ar duce drept la post, la Vatici; mai bine s-ar preda direct porcului de Grabenko decât așa. Bineînțeles, cel mai bine și mai bine pe lumea asta e să te predai lui Moș Iacob - ca să vorbim și noi rusește. Tremur de frig, de tristețe: nu mai sunt orfănel. Întorcându-se, tata m-a părăsit. Așa că stau În coridor. Orfănel și singurel (numai cu chelcica pi el, ar zice Moș Iacob, dacă mi-ar auzi gândurile). Și tremur. Sunt bine Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și noi rusește. Tremur de frig, de tristețe: nu mai sunt orfănel. Întorcându-se, tata m-a părăsit. Așa că stau În coridor. Orfănel și singurel (numai cu chelcica pi el, ar zice Moș Iacob, dacă mi-ar auzi gândurile). Și tremur. Sunt bine Îmbrăcat, am cizme Îmblănite, căciula mi-e trasă până peste ochi - dar tremur de frigul de azi. În mijlocul curții, acolo unde astă-toamnă a fost Rugul Crucii și, cu mulți ani Înainte Rugul Cărții, arde acum un foc cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a lungul crengilor și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
înainte de a pricepe ce s-a întâmplat cu adevărat și de a le da de știre celorlalți să mă aștepte... Am timp! afirmă convins. Da. Cred că am timp. — Și cu mine ce-o să faci? întrebă guvernatorul cu un ușor tremur în glas. — Ar trebui să te ucid, dar o să-ți las apă și provizii pentru zece zile. Dacă mi-ai spus adevărul, o să trimit pe cineva după tine. Dacă m-ai mințit și Abdul-el-Kebir nu e acolo, o să mori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
hotărăști cine dintre ei era mai prizonier în acel fort de la marginea deșertului. îi cunoștea pe toți, și acum muriseră. Se întrebă ce fel de om e acela care recunoaște că a omorât paisprezece ființe omenești în timp ce dormeau, fără nici un tremur în glas, fără nici o scuză, fără nici o urmă care să trădeze cel mai mic semn de părere de rău. Era un targuí, fără îndoială, și la universitate învățaseră că acea rasă nu se aseamănă cu nici o altă rasă din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bătrânului. Sculele, bă, intri-n ele! Ce om nemernic! Rafael oftează, i se înmoaie brusc avântul. — Îmi pare rău de matale, unchiule, nu ești sănătos la cap. Chiar îl întristează atâta sminteală. O vede mergând mână-n mână cu moartea - tremurul și zbaterea disperată care precede înțepeneala de pe urmă... Banii, cruzimea, lăcomia și iarăși foamea, foamea de peștele prins în ac, zbătându-se pe tăvălitura de paie tocate și pe urmă în tigaia bătrânului, ca să-l sature... Și el, Rafael, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]